Funcție algebrică de gradul doi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
f(x) = x^2 - x - 2\,\!

O funcție algebrică de gradul doi, în matematică, este o funcție polinomială de forma f(x)=ax^2+bx+c \,\!, unde a \ne 0 \,\!. Graficul unei funcții de gradul doi este o parabolă a cărei axă de simetrie este paralelă cu axa Oy.

Expresia ax^2+bx+c din definiția unei funcții pătratice, este un polinom de grad 2 sau funcție polinomială de grad 2, pentru că cel mai mare exponent al variabilei x este 2.

Dacă se pune condiția ca funcția pătratică să fie egală cu zero, atunci va rezulta o ecuație pătratică. Soluțiile acestei ecuații sunt numite rădăcini pătrate ale ecuației, sau puncte de nul ale funcției.

Originea cuvântului[modificare | modificare sursă]

Adjectivul pătratic vine de la latinescul quadratum care înseamnă pătrat. Termenii de forma x2 sunt numiți pătrați în algebră, pentru că reprezintă suprafața unui pătrat cu latura x.

În general, prefix quadr(i)- se referă la numărul 4. Printre exemple se pot enumera quadrilater și cadan. Quadratum este latinescul pentru pătrat, pentru că pătratul are 4 laturi.

Rădăcini[modificare | modificare sursă]

Cele două rădăcini ale ecuației de gradul al doilea 0=ax^2+bx+c\,\!, în care a \ne 0 \,\! sunt:

 x = \frac{-b \pm \sqrt{b^2 - 4 a c}}{2 a}.

  • Fie \Delta = b^2-4ac \,
  • Dacă \Delta > 0\,\!, atunci există două rădăcini distincte pentru că \sqrt{\Delta} este un număr real pozitiv.
  • Dacă \Delta = 0\,\!, atunci cele două rădăcini sunt egale, pentru că \sqrt{\Delta} este zero.
  • Dacă \Delta < 0\,\!, atunci cele două rădăcini sunt conjugate complexe, pentru că \sqrt{\Delta} este un număr imaginar.

Considerând  r_1 = \frac{-b + \sqrt{b^2 - 4 a c}}{2 a} și  r_2 = \frac{-b - \sqrt{b^2 - 4 a c}}{2 a} sau invers, se poate da factor comun  a x^2 + b x + c \,\! sub forma  a(x - r_1)(x - r_2)\,\!.

Forme de exprimare a funcțiilor de gradul al doilea[modificare | modificare sursă]

O funcție de gradul al doilea poate fi exprimată în trei forme principale:[1]

  • f(x) = a x^2 + b x + c \,\! se numește formă dezvoltată,
  • f(x) = a(x - x_1)(x - x_2)\,\! se numește forma factorizată, în care  x_1 și  x_2 sunt rădăcinile ecuației
  • f(x) = a(x - h)^2 + k \,\! este forma canonică, în care h și k reprezintă abscisa, respectiv ordonata punctului de extrem.

Graficul[modificare | modificare sursă]

f(x) = ax^2 ,\!a=\{0.1,0.3,1,3\}\!
f(x) = x^2 + bx,\! b=\{1,2,3,4\}\!
f(x) = x^2 + bx,\! b=\{-1,-2,-3,-4\}\!

Indiferent de forma în care este exprimată ea, graficul unei funcții de gradul al doilea este o parabolă.

  • Dacă a > 0 \,\!, parabola are deschiderea în sus.
  • Dacă a < 0 \,\!, parabola are deschiderea în jos.

Coeficientul a controlează viteza de creștere (sau descreștere) a funcției de la vârf, un a pozitiv mai mare făcând ca funcția să crească mai rapid și ca graficul să pară mai strâns.

Coeficienții b și a împreună controlează axa de simetrie a parabolei (precum și abscisa vârfului) care este x = -\frac{b}{2a}.

Coeficientul b singur este înclinația parabolei la intersecția cu axa Oy.

Coeficientul c controlează înălțimea parabolei, adică locul în care ea intersectează axa Oy.

Vârful[modificare | modificare sursă]

Vârful unei parabole este punctul în care ea atinge maximul sau minimul, fiind astfel punctul de extrem. Dacă funcția este scrisă în formă canonică, vârful este (h, k)\,\!. Forma generală

f(x) = a x^2 + b x + c \,\!

se poate transforma în

 f(x) = a\left(x + \frac{b}{2a}\right)^2 - \frac{b^2-4ac}{4 a} ,

și deci vârful parabolei are coordonatele

 \left(-\frac{b}{2a}, -\frac{\Delta}{4 a}\right).

Dacă ecuația este în forma factorizată

f(x) = a(x - r_1)(x - r_2) \,\!

media celor două rădăcini,

\frac{r_1 + r_2}{2} \,\!

este abscisa vârfului, care are, deci, coordonatele

 \left(\frac{r_1 + r_2}{2}, f(\frac{r_1 + r_2}{2})\right).\!

Vârful este punct de maxim dacă a < 0 \,\! și punct de minim dacă a > 0 \,\!.

Dreapta verticală

 x=h=-\frac{b}{2a}

care trece prin vârf este axa de simetrie a parabolei.

  • Puncte de maxim și de minim

În analiza matematică, coordonatele vârfului, ca punct de extrem al funcției, se pot obține aflând rădăcina derivatei:

f(x)=ax^2+bx+c \quad \Rightarrow \quad f'(x)=2ax+b \,\!,

ceea ce dă

x=-\frac{b}{2a}

cu valoarea corespunzătoare

f(x) = a \left (-\frac{b}{2a} \right)^2+b \left (-\frac{b}{2a} \right)+c = -\frac{(b^2-4ac)}{4a} = -\frac{\Delta}{4a} \,\!,

și deci coordonatele vârfului pot fi exprimate:

 \left (-\frac {b}{2a}, -\frac {\Delta}{4a} \right).

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]