Fumiko Enchi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fumiko Enchi
Date personale
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Asakusa⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia Modificați la Wikidata
Decedată (81 de ani)[2][5] Modificați la Wikidata
Tōkyō, Japonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăYanaka Cemetery[*][[Yanaka Cemetery (cemetery)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
romancieră[*]
dramaturgă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[6] Modificați la Wikidata
StudiiJapan Women's University[*][[Japan Women's University (private women's university in Tokyo)|​]]
Limbilimba japoneză  Modificați la Wikidata
Note
PremiiFemale Literary Award[*][[Female Literary Award |​]]
Noma Literary Prize[*][[Noma Literary Prize (award)|​]]
Women's Literature Prize[*][[Women's Literature Prize (annual literary award given to Japanese novels written by women)|​]]
Tanizaki Prize[*][[Tanizaki Prize (Japanese literary award)|​]]
Japanese Literature Grand Prix[*][[Japanese Literature Grand Prix (Japanese literary award)|​]]
Persoană de merit cultural[*]
Ordinul Culturii[*]  Modificați la Wikidata
Fumiko Enchi

Fumiko Enchi (n. , Asakusa⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia – d. , Tōkyō, Japonia) a fost o scriitoare japoneză.

Fumiko Enchi s-a născut în 1905, la Tokio, în familia literatului japonez Ueda Kazutoshi. Având o sănătate precară din copilărie, este educată acasă, cu perceptori, și astfel ia contact de timpuriu cu literatura orientală și occidentală.

Debutează în anii '20 cu piese de teatru, iar primul roman, Kaze no gotoki kotoba („Cuvinte ca vântul”) îi e publicat în 1939. După un an, îi apare romanul Ten no sachi, umino sachi („Comorile cerului și ale mării”). În 1943 publică Shunju („Primăvara și toamna”). Romanul Onna Zaka („Ani de așteptare”), 1957, este distins cu Premiul Noma. Onna Men („Măștile”) apare în 1958, urmat de Saimu („Ceață”) în 1976. În paralel, publică piese de teatru și traduceri, printre care și cele 10 volume ale Poveștii lui Genji, talmăcite în japoneza modernă. Pentru activitatea ei, Fumiko Enchi a fost recompensată cu Premiul Tanizaki în 1969 și cu Ordinul Culturii în 1985.

Moare în 1986, în urma unui atac de cord.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Enchi Fumiko, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b c d Fumiko Enchi, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b Enchi Fumiko,FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  4. ^ a b Fumiko Enchi, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ a b Fumiko Enchi, Autoritatea BnF 
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în