Frontul I Ucrainean

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Frontul I Ucrainean
First ukrainian front.jpg
Comandanții Frontului I Ucrainean în timpul Paradei Victoriei de la Moscova, 24 iunie 1945
Activă 20 octombrie 19431945
Țară Uniunea Sovietică
Tip Comandă a Grupurilor de Armate
Rol Coordonarea și conducerea operațiunilor Armatei Roșii din Ucraina, Polonia, Cehoslovacia și Germania
Mărime Un număr variabil de armate
Misiuni Punga Korsun-Cerkasi
Punga lui Hube
Operațiunea Lvov-Sandomierz
Ofensiva Vistula-Oder
Ofensiva Sileziană
Bătălia de la Breslau (1945)
Bătălia Berlinului
Bătălia de la Halbe
Ofensiva Praga
Comandanți
Comandanți
notabili
Nicolai Vatutin
(octombrie 1943 – martie 1944)
Gheorghi Jukov
(martie 1944 – mai 1944)
Ivan Konev
(mai 1944 – mai 1945)

Frontul I Ucrainean a fost unul Fronturile Armatei Roșii sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial. În acest context, termenul "front" este folosit în alt sens decât în cazul frontului de luptă.

Perioada de existență[modificare | modificare sursă]

Frontul I Ucrainean a fost creat pe 20 octombrie 1943 prin redenumirea Frontului Voronej. Această nouă denumire a reflectat înaintarea spre vest a Armatei Roșii în campania sa împotriva Wehrmachtului Germaniei Naziste, după eliberarea teritoriului RSFS Ruse și începerea luptelor pentru eliberarea RSS Ucrainiene. Luptele frontului au continuat în Polonia, Cehoslovacia și Germania până la victoria împotriva naziștilor.

1944[modificare | modificare sursă]

În timpul anului 1944, frontul a participat la bătăliile de la Korsum-Cerkasi și din Punga lui Hube din RSS Ucraineană. A condus Ofensiva Lviv-Sandomierz, în timpul căruia Frontul a controlat Armata I de tancuri de Gardă, Armata a III-a de tancuri de Gardă, Armata a IV de tancuri și Armatele a 3-a și a 5-a de infanterie de Gardă și Armatele a 13-a, a 38-a și a 60-a de infanterie. Anul s-a încheiat cu participarea la bătălia pentru Tarnopol.

1945[modificare | modificare sursă]

În timpul anului 1945, Frontul a participat la Ofensiva Vistula-Oder și a dirijat Ofensiva Sileziană și Operațiunea Praga și asediul orașului Breslau. A participat la luptele pentru cucerirea Berlinului. Frontul a coordonat Bătălia de la Halbe, în timpul căreia Armata a 9-a germană a fost distrusă la sud de Berlin. De asemenea, Frontul a contraatacat împotriva ofensivei Armatei Wenck, care avea ca obiectiv despresurarea Berlinului și a Armatei a 9-a germane. Ofensiva Praga a fost ultima operațiune militară la care a participat Frontul și totodată, ultima bătălie importantă a celui de-al doilea război mondial în Europa.

După încheierea războiului, cartierele generale ale Frontului a format Grupul Central de Forțe ale Armatei Roșii staționat în Austria și Ungaria, fiind principala grupare armată sovietică de apărare așa-numitei Cortine de Fier.


Comandanți[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • I. S. Konev, Aufzeichnungen eines Frontbefehlshabers,Militärverlag der DDR, Berlin. 1978.
  • I. S. Konev, Das Jahr 1945, Militärverlag der DDR, Berlin. 1978.
  • E. F. Ziemke, Stalingrad to Berlin: The German Defeat in the East, University Press of the Pacific, 2002, ISBN 978-1-4102-0414-1
  • Tony Tissier, Slaughter at Halbe:The Destruction of Hitler's 9th Army,April 1945, Sutton Publishing, 2005, ISBN 978-0-7509-3689-7
  • Christopher Duffy, Red Storm on the Reich: The Soviet March on Germany, 1945, Book Sales, 2002, ISBN 978-0-7858-1624-9