Turneul de tenis de la Roland Garros

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la French Open)

Turneul de tenis de la Roland Garros (franceză: Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros) este unul din cele mai importante turnee de tenis mondiale ce se desfăşoară pe parcursul a două săptămâni între mijlocul lunii mai şi începutul lunii iunie la Paris, Franţa pe Stade Roland Garros. Este cel de-al doilea Turneu de Mare Şlem din calendarul competiţional mondial. Este unul din cel mai prestigios moment sportiv al anului^[1] and it has the widest worldwide broadcasting and audience of all regular events in this sport.^[2]^[3], bucurându-se de o mediatizare în toată lumea devenind unul din cele mai populare evenimente din tenis şi sport în acelaşi timp. Campionii la simplu în 2009 sunt elveţianul Roger Federer şi rusoaica Svetlana Kuznetsova. Este cel mai puternic turneu pe zgură. Turneul apare atât în calendarul ATP (turneu masculin), cât şi în cel WTA (turneu feminin). Tot în aceeaşi perioadă au loc întreceri de dublu feminin, dublu masculin, dublu mixt şi juniori.

[modifică] Istoric

Aspect din întrecerea la dublu.

Arena Suzanne Lenglen în timpul competiţiei de la Roland Garros.

Numele oficial al competiţiei în limba franceză este Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros („Internaţionalele franceze Roland Garros” sau „Turneul Roland Garros” în limba română). De-asemenea, acest turneu este cunoscut şi sub denumirea de „Openul Francez” sau „Roland Garros”.

Această competiţie a început ca şi un turneu naţional în 1891, cunoscut sub denumirea de Championat de France International de Tennis. Primul turneu feminin s-a desfăşurat în 1897. În 1912, turneul francez s-a desfăşurat pe o suprafaţă diferită (la acea vreme, tenisul se juca pe gazon), zgură roşie ("terre battue"), fabricată din resturi de cărămidă roşie. Accesul la turneu a fost permis doar jucătorilor de tenis îngregistraţi în Franţa până în 1924.

În 1925, Turneul Francez „s-a deschis” competitorilor internaţionali, desfăşurându-se pe iarbă, locaţiile alternând între Racing Club de France şi Stade Francais. După ce „Muşchetarii”, cunoscuţi sub numele de „Philadelphia Four” (René Lacoste, Jean Borotra, Henri Cochet, and Jacques Brugnon) au câşţigat Cupa Davis pe tărâm american în 1927, francezii au decis să îşi apere titlul în 1928 pe o arenă nouă de tenis la Porte d’Auteuil. Noua arenă a fost botezată după numele pilotului francez din Primul Război Mondial, Roland Garros. Noul Stade de Roland Garros, alături de Terenul principal, botezat Terenul Philippe Chatrier în 1988, a găzduit întrecerea din Cupa Davis.

Între 1945 şi 1947, Turneul Francez a fost ţinut dupa Wimbledon, făcându-l al treilea turneu de Mare Şlem al anului.

În 1968, Campionatul Francez de tenis a devenit primul turneu de Mare Şlem care a devenit open, îngăduind atât amatorii cât şi profesioniştii să participe.

Din 1981, noi premii au fost adăugate: Prix Orange (pentru meciu care demosntrează cel mai bine sportivitatea şi atitutdinea cooperativă cu presa), Prix Citron (pentru jucătorul care dă dovadă de cea mai puternică tărie de caracter şi personalitate) şi Prix Bourgeon (pentru jucătorul-revelaţie al anului).

Ca o noutate, începând din 2006 turneu a început într-o duminică prin 12 partide de simplu jucate pe cele trei arene principale. În plus, în ajunul debutului turneului, are loc tradiţionala expoziţie de o zi a lui Benny Berthet, a cărui profit este destinat asociaţiilor de caritate.

În martie 2007, s-a anunţat faptul că turneul va oferi aceleaşi premii în bani, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, pentru prima data în lume.^[4]

[modifică] Caracteristici ale suprafeţei

Suprafaţa de zgură încetineşte mingea şi produce un salt al ei mai mare comparând cu terenurile de iarbă sau cele tari. Astfel, servele mari şi servele-volley sunt dezavantajate, făcând mai greu turneul pentru jucătorii ce se bazează pe serviciul lor. De exemplu, Pete Sampras, jucător cunoscut pentru servele sale mari nu a câştigat niciun Open Francez (nici măcar ajungând în vreo finală). Asemănător, John McEnroe, Stefan Edberg şi Boris Becker, trei servanţi-volley clasici, nu au câştigat acest turneu.

De cealaltă parte, jucători care se adaptează mai bine pe suprafeţe încete, precum Björn Borg, Ivan Lendl, Rafael Nadal, sau Mats Wilander, au avut parte de un mare succes la acest turneu. În era openului, singurii jucători care au câştigat atât Roland Garros-ul cât şi Wimbledon-ul, jucat pe o suprafaţă mai rapidă – iarba sunt Rod Laver, Jan Kodeš, Björn Borg, Andre Agassi, Rafael Nadal, şi Roger Federer.

[modifică] Campioni

Simplu masculin, câştigătorul Coupe des Mousquetaires
Simplu feminin, câştigătoarea Coupe Suzanne Lenglen
Dublu masculin, câştigătorii Coupe Jacques Brugnon
Dublu feminin, câştigătoareale Coupe Simone Mathieu
Dublu mixt, câştigătorii Coupe Marcel Bernard

Trofeele sunt făcute din argint pur, cu decoraţiuni de fineţe pe margini, fiecare câştigător al competiţiei de simplu având numele înscripţionat pe stativul trofeului. Câştigătorii primesc o replică a trofeului câştigat. Replicile din argint pur sunt fabricate şu gravate pentru fiecare câştigător de Maison Mellerio, situat pe Rue de la Paix, Paris.