Franz Brentano

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Franz Brentano
Locul naşterii	{{{Locul naşterii}}}
Data naşterii	16 ianuarie 1838, Boppard
Locul decesului	{{{Locul decesului}}}
Data decesului	17 martie 1917, Zürich
naţionalitate	{{{naţionalitate}}}
Opere	{{{Opere}}}
modifică cadru

Franz Clemens Brentano (n. 16 ianuarie 1838 in Marienberg la Boppard pe Rin; d.† 17 martie 1917 la Zürich). A fost un filosof şi psiholog de limbă germană, profesor la Universitatea din Viena. Totodată, Franz Brentano prin a sa Şcoală-Brentano (der Brentanoschule), şi a numeroşilor săi elevi de marcă printre care Edmund Husserl şi Sigmund Freud, este considerat a fi precursorul psihologiei moderne precum şi a fenomenologiei.

[modifică] Viaţa şi opera

• Fratele său Lujo Brentano, a fost om de ştiinţă, ei provin dintr-o familie intelectuală catolică, de origine italiană. Fraţii tatălui său au fost scriitorii Clemens Brentano şi Bettina von Arnim. Franz Brentano studiază la München, Würzburg, Berlin şi Münster.
• Brentano face legătura dintre filozofie şi psihologie, el fiind un reprezentant al celor care au legat filozofia scolastică din evul mediu cu psihologia. El descrie termenul de „inexistenţa intenţionată a unui obiect” care este bazat pe trei elemente: imaginaţie, părere preconcepută, variaţii psihice.
• Franz Brentano este unul dintre cei mai influenţi gânditori de la sfârşitul secolului al XIX-lea. A reintrodus teoria intentionalităţii în gândirea contemporană şi a elaborat într-o modalitate exemplară problematica psihologiei descriptive. Cercetările sale psihologice reprezintă punctul de pornire nemijlocit al elaborării fenomenologiei lui Edmund Husserl şi al teoriei obiectului a lui Alexius Meinong, iar disertatia sa este opera care a inspirat interogaţia heideggeriana asupra fiinţei.
• Printre elevii săi se numără nume precum: Edmund Husserl, Rudolf Steiner, Carl Stumpf, Alexius Meinong, Sigmund Freud, Kazimierz Twardowski. De asemenea, gîndirea sa a inflenţat nu în ultimul rînd şi pe Martin Heidegger.

[modifică] Opere principale

Opere principale:

• Despre multipla semnificatie a fiintei la Aristotel (1862), ed.Humanitas, 2003
• Psihologia din punct de vedere empiric (1874)
• Despre intemeierea cunoasterii etice (1889)
• Aristotel si conceptia sa despre lume (1911)
• Adevar si evidenta (1930)
• Doctrina categoriilor (1933)
• Psihologia descriptiva (1982)

[modifică] Despre Franz Brentano

• „Fără Brentano nu aş fi scris un rând de filozofie.“

(Edmund Husserl, scrisoare catre Maria Bruck)

• „Stimate domnule Richardson! Una dintre intrebarile scrisorii dumneavoastra este urmatoarea: «Cum trebuie de fapt inteleasa prima dumneavoastra experienta legata de intrebarea privitoare la fiinta la Brentano ?» – Va referiti probabil la faptul ca prima scriere filozofica pe care am aprofundat-o constant incepand din 1907 a fost disertatia Despre multipla semnificatie a fiintei la Aristotel (1862). Pe pagina de titlu a acestei scrieri se afla urmatoarea expresie aristotelica: to on legetai pollahos. Traduc: «fiintarea se manifesta intr-un mod multiplu (in fiinta ei)». In aceasta expresie se ascunde intrebarea care mi-a determinat drumul gandirii: care este determinatia simpla si unitara a fiintei care domina toate semnificatiile ei multiple ? Ce inseamna a fi ?“

(Martin Heidegger, scrisoare catre Richardson, 1963)