François Duvalier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
François Duvalier
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Port-au-Prince, Haiti Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Port-au-Prince, Haiti Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidiabet zaharat Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSimone Duvalier[*] () Modificați la Wikidata
CopiiJean-Claude Duvalier[*][[Jean-Claude Duvalier (President of the Republic of Haiti (1951-2014))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Haiti Modificați la Wikidata
ReligieVaudou
catolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
medic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[5] Modificați la Wikidata
Președinte al Republicii Haiti Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAntonio Thrasybule Kébreau[*][[Antonio Thrasybule Kébreau (President of Haiti (1909-1963))|​]]
Succedat deJean-Claude Duvalier[*][[Jean-Claude Duvalier (President of the Republic of Haiti (1951-2014))|​]]

Partid politicPUN[*]
Alma materuniversité d'État d'Haïti[*][[université d'État d'Haïti (university in Haiti)|​]]
Universitatea din Michigan

François Duvalier, supranumit „Papa Doc”, (n. , Port-au-Prince, Haiti – d. , Port-au-Prince, Haiti) a fost președinte al Haiti din 1957 până în 1964, iar apoi dictator (președinte pe viață) din 1964 până la moartea sa. Regimul său a fost marcat de corupție și de folosirea milițiilor sale private: tontons macoutes.

François Duvalier este tatăl lui Jean-Claude Duvalier[6], zis Bébé Doc. Acesta, preluând funcția de șef al statului Haiti la moartea tatălui său, devenea cel mai tânăr șef de stat din lume, la vârsta de 19 ani.

Opera[modificare | modificare sursă]

Drapelul statului Haiti, creat de François Duvalier, în 1964, în uz între anii 1964-1986
  • Problème des classes à travers l'histoire d'Haïti : sociologie politique (avec Lorimer Denis), Service de la Jeunesse de Port-au-Prince, 1948.
  • Face au peuple et à l'histoire, Service d'Information et de Documentation de Port-au-Prince, 1961.
  • Histoire diplomatique, politique étrangère : géographie politique, politique frontérale, Presses nationales d'Haïti, 1968.
  • Œuvres essentielles, Presses nationales d'Haïti, 1968.
  • Hommage au martyr de la non-violence, le révérend Martin Luther King, Jr., Presses nationales d'Haïti, 1968.
  • Hommage au Marron inconnu, Presses nationales d'Haïti, 1969.
  • Mémoires d'un leader du Tiers Monde: mes négociations avec le Saint-Siège ou Une tranche d'histoire, Hachette, 1969

François Duvalier în literatură[modificare | modificare sursă]

  • Romancierul Graham Greene a descris regimul lui François Duvalier, sprijinit de milițiile personale tontons macoutes, în romanul său, apărut și în traducere românească, sub titlul Comedianții[7], titlul original: The comedians, 1965.

François Duvalier personaj de film[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d François Duvalier, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b c d Francois Duvalier, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b c d Francois Duvalier, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ a b c d François Duvalier, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Jean-Claude Duvalier a condus Haiti din 1971 până în anul 1986.
  7. ^ Ultima ediție românească este cea apărută la Editura Polirom, din Iași: Comedianții Arhivat în , la Wayback Machine.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jean Florival, Duvalier. La face cachée de Papa Doc, Mémoire d'encrier, 2007, ISBN 2-923153-82-0.
  • Bernard Diederich et Al Burt, Papa Doc et les tontons macoutes, Albin Michel, 1971.
  • Etzer Charles, Gérard Azoulay, Jean-Claude Dillon, Le pouvoir politique en Haïti de 1957 à nos jours, Karthala, 1994.