Frații lui Isus din Nazaret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Frații lui Iisus)
Salt la: Navigare, căutare

Frații lui Isus din Nazaret sunt enumerați în Noul Testament în evangheliile sinoptice ale lui Marcu și Matei. Evanghelia lui Marcu numește patru frați ai lui Isus din Nazaret (Iacob, Iosif, Iuda și Simon) și menționează existența unor surori, fără să le numească. Episodul relatat de evanghelia după Marcu (Marcu 6,3) este introducerea la constatarea făcută de personal de Isus, că „nicăieri un profet nu are mai puțină autoritate ca în țara sa, la rudele sale și în familia sa” (Marcu 6,4).

Cel mai important dintre frații lui Isus din Nazaret a fost Iacob, pe care Pavel îl numește “fratele Domnului”.[1] Acesta a fost unul din conducătorii grupării conservatoare, înrădăcinate în iudaism, a discipolilor lui Isus din Nararet, grupare intrată în conflict cu gruparea înrădăcinată în elenism, din jurul lui Pavel din Tars.

Anumiți exegeți susțin că rudele lui Isus ar fi ocupat poziții speciale în biserica creştină timpurie. În secolul al III-lea, rudele de sânge ale lui Isus, fără să fie desemnate ca „frați”, erau numite desposyni,[2] de la grecescul δεσπόσυνοι, plural lui δεσπόσυνος, ceea ce înseamnă ”ai învățătorului sau aparținând Domnului”.[3] Expresia este folosită de Sextus Julius Africanus, un istoric de la începutul secolului al III-lea.

Datorită lipsei indiciilor și polisemiei cuvântului „frate” în limbile semitice,[4] au fost propuse următoarele interpretări, susținute de-a lungul timpului de diverși teologi sau istorici:

  • Că erau frați de sânge ai lui Isus, copii ai Mariei și ai lui Iosif;
  • Că erau frați vitregi ai lui Isus, copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară a acestuia;
  • Că erau veri ai lui Isus.

Frații și surorile lui Isus[modificare | modificare sursă]

Isus a avut „frați și surori”, după cum menționează evangheliile lui Marcu[5] 6:3[6][7] și Matei 13:55-56. Evangheliile canonice numesc patru frați, Iacob, Iosif, Iuda, și Simon, dar numai Iacob este mai bine cunoscut. După moartea lui Isus, Iacov (Iacob), „fratele Domnului”,[8] a rămas liderul comunității din Ierusalim[5] și este posibil ca rudele lui Isus să fi ocupat poziții de conducere similare în zonele din apropierea Ierusalimului.[9]

Interpretarea literală a ceea ce este scris în Noul Testament este aceea că rudele lui Isus erau fie copiii lui Iosif, fie ai Mariei, fie ai amândurora. Această ultimă interpretare a fost acceptată de anumiți membri ai bisericii primare, cum ar fi Tertulian.[10] Mai târziu ortodocșii i-au etichetat pe susținutătorii acestei teorii ca "Antidicomarianites" ("Anti-Maria"), atunci când biserica a fost condusă de episcopul Bonosus, de Jovinian, sau de alți învățători ariani cum ar fi Photinus. Când Helvidius a pus în discuție în secolul 4, fecioria Mariei de după nașterea lui Isus , Ieronim, reprezentând se pare consensul bisericii, a menținut doctrina conform căreia Maria a rămas pentru totdeauna fecioară; susținând că aceia care sunt numiți frați și surori ai lui Isus erau de fapt copiii unei surori, o altă Maria, considerată soția lui Clopas.[10][11] Termenii „frați” și „surori” folosiți în acest context pot fi interpretați în diferite moduri,[12] și s-au adus argumente că ar fi copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară(conform lui Epifanie al Salaminei), copiii unei surori a Mariei(conform lui Ieronim), sau copii lui Clopas, care conform lui Hegesippus era fratele lui Iosif,[13] sau a unei femei care nu a fost sora Mariei, mama lui Isus ( ipoteză modernă).[10] Anumiți critici specialiști susțin că doctrina pururei feciorii conține o recunoaștere marginală a faptului că Isus avea rude de sânge.[14]

Ca lideri ai bisericilor[modificare | modificare sursă]

Conform Evangheliei lui Marcu, mama și frații lui Isus au fost la început sceptici cu privire la misiunea lui Isus dar mai târziu s-au alăturat mișcării creștine.[15] Sfântul Iacob, „fratele Domnului”, a condus biserica din Ierusalim după plecarea în misiune a apostolilor.[16] Este posibil ca rudele lui Isus să fi avut anumite funcții de conducere printre comunitățile creștine învecinate ale Ierusalimului până ce evreii au fost expulzați din Ierusalim prin contrucția Aelia Capitolina(c.131).[16] În mod tradițional se crede că evreii creștini au așteptat sfârșitul războaielor dintre evrei și romani (66-135) în Pella, Decapolis. Sinedriul din Ierusalim a fost mutat la Jamnia undeva în jurul anului 70.

În perioada de început, Iacob, cunoscut ca „fratele Domnului”,[17] despre care se spune că a fost binecuvântat cu o apariție specială a lui Isus înviat,[18] era, împreună cu Petru, unul din conducătorii bisericii din Ierusalim, și, când Petru a plecat, a devenit autoritatea principală și era una din personalitățile respectate de către evreii creştini.[19] Hegesippus consemnează că a fost executat de către Sinedriu în 62.[19]

Consemnările lui Sextus Julius Africanus cu privire la "Desposyni"(rudele de sânge ale lui Isus) s-au păstrat în Istoria ecleziastică a lui Eusebiu al Cezareei.[20]

Eusebiu deasemenea a păstrat și un extras dintr-o lucrare a lui Hegesippus(110-180), care a scris 5 cărti(acum pierdute , cu excepția citatelor lui Eusebiu) ale Comentariilor asupra Actelor bisericii. Aceste citate fac referire la perioada domniei lui Domițian(81-96) și a lui Traian(98-117), conținând și declarația a doi Desposyni ai lui Isus în fața lui Domițian, ce mai târziu au devenit lideri ai bisericilor.[21]

Grade de rudenie între Isus și frații săi[modificare | modificare sursă]

Noul Testament numește pe James the Just, Joses, Simon, and Jude ca frați(greacă adelphoi) ai lui Isus ((Marcu:6:3, Matei:13:55, Ioan:7:3, Fapte:1:14, 1 Corinteni:9:5[22]

Etimologia covântului „frate” (a-delphos), vine din expresia „ai aceluiași pântec” ("a-delphys"),[23] deși în Noul Testament înțelesul creștin și iudeu al cuvântului „frați” este mult mai larg. Tradiția creștină consemnează o dispută încă de la început asupra înțelesului termenului adelphos, care poate fi de frați buni, frați numai după un părinte sau chiar frați vitregi sau veri. Conform anumitor cercetători, cel mai natural înțeles al termenului adelphoi ar fi acela de copii ai Mariei și ai lui Iosif născuți după Isus;[24] Tertulian, eventual Hegesippus și Helvidius, acceptă aceasta viziune.[24] În susținerea acestei teze se argumentează uneori că Iacov(Jacob Iakobos) ca frate mai mare ia numele după tată al lui Iosif(tot Iacob, Iakobos, conform genealogiei lui Isus din evanghelia lui Matei), în timpurile biblice nepoții uneori fiind botezați cu numele bunicului.[25] Totuși, conform protoevangheliei despre copilăria lui Isus sau evangheliei apocrife Istoria lui Iosif tâmplarul,[26] Iacob nu era cel mai mare dintre frați, ci cel mai mic, fiind și motivul pentru care copilul Isus ajunge în grija sa.[27][28]

Termenul „frate” (adelphos) se deosebește în greacă de “văr”(anepsios), iar cronicarul creștin Hegesippus face distincție între cei care erau "veri" ai lui Isus (anepsioi) și "frații" săi.[29]

Relațiile dintre frații lui Isus și Fecioara Maria[modificare | modificare sursă]

Începând cu secolul al IIII-lea, doctrina pururei feciorii a Mariei a fost bine stabilită și aparată de către Hippolytus, Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina, teologi importanți ai creștinismului timpuriu. Astfel cea mai mare parte a bisericii nu a aceptat ideea că Maria ar fi putut să aibă alți copii în afară de Isus.[24] Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina susțin că acești bărbați erau copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară.[24] Ieronim, un alt important teolog al perioadei de început a creștinismului, susține deasemenea doctrina pururei feciorii a Mariei, dar argumentează ca acești adelphoi erau copiii unei surori a Mariei , pe care Ieronim o identifică ca fiind Maria lui Cleopa.[24][30] Dicționarul Oxford al bisercilor creștine menționează că un cercetător modern, pe care nu îl numește, sugerează că acești bărbați erau fii lui Cleopa(fratele lui Iosif conform lui Hegesippus) și ai Mariei, soţia lui Cleopa(nu neapărat o soră a Mariei, mama lui Isus).[24]

Doctrina oficială a bisericii romano-catolice, precum și a celei ortodoxe, este aceea că Maria a fost pururea fecioară;[31] această credință a fost deasemenea păstrată de către mulți din fondatorii protestantismului, inclusiv Luther[32] și Zwingli,[33] ca și de către John Wesley, un lider al bisericii metodiste din secolul XVIII.[34] Într-adevăr se pare că majoritatea credincioșilor din perioada de început a creștinismului nu au pus la indoială această doctrină. Biserica romano catolică, citând pe Ieronim, susține că adelphoi, erau verii lui Isus, dar biserica ortodoxă de răsărit, citând pe Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina, susține că aceștia erau copiii lui Iosif avuți cu o primă soție ce a murit.

Protestantismul modern în parte consideră că adelphoi sunt doar pe jumătate frați ai lui Isus, iar în parte nu se pronunță asupra subiectului, deoarece consemnările evangheliilor nu vorbesc de nici o înrudire a Mariei cu aceștia, ci numai cu Isus.[35]

În Geneză, toți ceilalți fii ai lui Iacob sunt în mod repetat numiți frați ai lui Iosif, deși nu toți aveau aceiași mamă.[36] În mod similar în cartea a doua a lui Samuel(IIRegi), Tamar este descrisă ca soră atât a lui Amnon cât și a lui Absalom, deși aceștia erau copii lui David concepuți cu mame diferite.[37]

Un număr redus al grupurilor creștine timpurii, cum ar fi ebioniții, resping credința în naşterea miraculoasă a lui Isus ce presupune păstrarea fecioriei Mariei, și susțin că Iosif era tatăl biologic al lui Isus, considerând că frații lui Isus sunt frați buni.

Cercetătorii Seminarului lui Isus susțin că doctrina pururei feciorii a Mariei a împiedicat recunoașterea faptului că Isus a avut frați și surori depline.[14]

Arborele genealogic[modificare | modificare sursă]

Pe lângă genealogiile lui Isus prezentate în Evanghelia după Luca și Evanghelia după Matei, au existat câteva încercări de a stabili arborele genealogic al familiei nucleare a lui Isus:

Diagrama de mai jos le aparține lui John J. Rousseau și Rami Arav (editată de Augsburg Fortress, editura oficială a Bisericii Evanghelice Luterane din SUA, în 1995; vezi "From Jesus to Christ: Jesus' Family Tree" (De la Isus la Hristos: Arborele genealogic al lui Isus). Ea urmează o interpretare tradițională protestantă [necesită citare] conform căreia Maria și Iosif au avut relații sexuale după nașterea lui Isus, iar frații și surorile menționați sunt cei născuți în cei cel puțin doisprezece ani pe care i-a trăit Iosif după nașterea lui Isus, înainte de ipotetica văduvie a Mariei la vremea crucificării lui Isus. Totuși nu există vreo mențiune a altor copii mergând cu caravana împreună cu Maria și Iosif în relatarea din Luca 2 a călătoriei către Templu atunci când Isus era în vârstă de doisprezece ani.

      __________________________________________
      |                                        |
      |                                        |
 Maria=Iosif                                   Cleopas=Maria
     |                                                |
     |______________________________________          |
     |    |     |     |     |      |      |           Simeon
     |    |     |     |     |      |      |           d. 106
    Isus Iacob Iose Simon soră    soră   Iuda
          d.62                             |
            |                            Menahem
          Iuda                           ____|____
            |                            |        |
         Elzas                       Iacob     Zoker
            |                                 ?
          Nascien                             |
                                             Episcopul Iuda Chiriakos
                                         fl.cca.148-149.

Cea mai veche consemnare ce s-a păstrat a acestei credințe aparține lui Tertulian(150-230) , primul „protestant” consemnat de istorie.[38] Tertulian credea în conceperea miraculoasă a lui Isus dar nu și în castitatea de după naștere a Mariei. El este invocat mai târziu de către Helvidius(340 – 390), care primește replica lui Ieronim (347 –420):

"Helvidius îl invocă pe Tertulian ca martor și îl citează pe Victorinus, episcop în Petavium. Despre Tertulian nu spun mai mult decât că nu aparținea bisericii. Iar în privința lui Victorinus,susțin ceea ce evangheliile arată – că vorbește despre frații Domnului nu ca fiind copii ai Mariei ci frați în sensul în care am explicat, prin înrudire, nu de sânge".(Against Helvidius: The Perpetual Virginity of Mary 19 [A.D. 383])[39][40][41]

Tertulian a fost numit „părintele creștinătății apusene”[42] și „fondatorul teologiei vestice”.[43]

Teoria lui James Tabor[modificare | modificare sursă]

Următoarea schemă este încercarea de reconstrucție a lui James Tabor. Acest punct de vedere nu are prea mare susținere din partea cercetătorilor.

                          Matthat bar Levi
                                  |
        Eleazar                   |
        |                     Eli/Eliachim
        |                           |
        Matthan             ________|____________
        |                   |                   |
        |                   |                   |
    Maria + DUMNEZEU    = Iosif (primul) =   Clophas (al doilea)
          |                                     |
          |              _______________________|___________
          Isus           |      |     |      |      |     |
    5 î.e.n. - 28 e.n.   |      |     |      |      |     |
                       Iacob  Iose  Iuda  Simon  Maria  Salomeea
                            d. 62     |   d. 101
                                  ____|____
                                 |         |
                                 |         |
                             Zaharia     Iacob
                           în viață în timpul domniei lui Domițian

Relații de familie, conform Noului Testament[modificare | modificare sursă]

Conform evangheliilor sinoptice, în special Evanghelia după Marcu, Isus predica într-o mare mulțime din apropierea casei familiei sale, ceea ce le-a atras atenția, așa că ea a venit să-l vadă, iar „ei” (nu e specificat cine dintre ei) au spus că Isus „și-a ieșit din minți”.

„Au venit în casă, și s'a adunat din nou norodul, așa că nu puteau nici măcar să prînzească. Rudele lui Isus, cînd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mîna pe El. Căci ziceau: ,,Și -a ieșit din minți.``”

În narațiunea din evangheliile sinoptice și Evanghelia după Toma, când Maria și adelphoi sunt afara casei în care predica Isus, Isus spune mulțimii că oricine face voia lui Dumnezeu va conta drept mama sa și adelphoi ai săi. Conform lui Kilgallen, răspunsul lui Isus a fost un fel de a sublinia că viața lui a fost schimbată astfel încât familia lui era mult mai puțin importantă pentru el decât cei cărora le predica despre Împărăția lui Dumnezeu. Evanghelia după Ioan afirmă că adelphoi lui Isus nu credeau în el, deoarece n-a făcut minuni în fața lor la sărbătoarea corturilor.

Unii cercetători au sugerat că reflectarea respingerii lor inițiale din Evanghelia după Marcu ar fi legată de disensiunile dintre Pavel din Tars și creștinii evrei, care prețuiau foarte mult familia lui Isus, de exemplu la Conciliul de la Ierusalim.[44]

Trimiteri culturale[modificare | modificare sursă]

Ideea că Isus a avut rude se întâlnește în următoarele narațiuni:

  • Robert Rankin a introdus doi gemeni ai lui Isus în romanele sale; Christeen, sora geamănă a lui Isus (scoasă din Biblie deoarece Dumnezeu i-a dat lui Isus drepturi de autor) și Colin (frate pe jumătate al lui Isus, conceput când Dumnezeu își cerea scuze soției sale, Eartha, pentru însămânțarea Mariei).
  • Dogma (1999) se bazează pe ideea că Isus a avut frați pe jumătate, concepuți de Maria cu Iosif, personajele filmului argumentând că era nerealist să credem că Iosif a locuit tot acel timp cu Maria fără a avea relații sexuale cu ea.
  • Bunul Isus și ticălosul Hristos, bazat pe ideea că 'Isus' și 'Hristos' erau doi oameni diferiți: Isus predica mesajul în timp ce fratele său Hristos se socotea cum să exploateze acest mesaj pentru a-i manipula pe alții.
  • Pitica roșie seria a X-a, episodul „Lemons” prezintă ideea că Iuda era de fapt fratele geamăn al lui Isus, care a murit în locul acestuia pentru a produce o falsă înviere și pentru a răspândi evanghelia lui Isus.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Iar pe altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului. Galateni 1:19
  2. ^ Julius Africanus, The Epistle to Aristides, p. 242
  3. ^ Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon
  4. ^ În limba ebraică termenii „frate” și „sora” desemnau de multe ori rude de grad mult mai îndepărtat decât primul, cu atât mai mult cu cât în ebraica antică nu se găsește un cuvânt exact pentru a indica în mod exculsiv gradul de văr, verrisoară. Cfr. Giuseppe Ricciotti, Vita di Gesù Cristo, Mondadori, 1962.
  5. ^ a b Funk, Robert W. and the Jesus Seminar. The acts of Jesus: the search for the authentic deeds of Jesus. HarperSanFrancisco. 1998.
  6. ^ Marcu6:3
  7. ^ Matthew:13:55-56
  8. ^ Galatians:1:19
  9. ^ "Jerusalem." Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. New York: Oxford University Press. 2005
  10. ^ a b c "Brethren of the Lord" Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. New York: Oxford University Press. 2005
  11. ^ John Painter, Just James: The Brother of Jesus in History and Tradition (University of South Carolina Press, 2004), page 326.
  12. ^ Raymond Edward Brown, Paul J. Achtemeier. Mary in the New Testament: A Collaborative Assessment by Protestant and Roman Catholic Scholars. Paulist Press, 1978 ISBN 0-8091-2168-9 pp. 65-68
  13. ^ Eusebius of Caesarea, Church History, Book III, ch. 11.
  14. ^ a b Funk, Robert W. and the Jesus Seminar. The acts of Jesus: the search for the authentic deeds of Jesus. Harper, SanFrancisco. 1998. "Mark," pp. 51-161
  15. ^ Funk, Robert W. and the Jesus Seminar. The acts of Jesus: the search for the authentic deeds of Jesus. HarperSanFrancisco. 1998. "What do we really know about Jesus" p. 527-534.
  16. ^ a b "Jerusalem." Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. Oxford University Press. 2005
  17. ^ Galatians:1:19
  18. ^ 1 Corinthians:15:7
  19. ^ a b "James, St." Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. Oxford University Press. 2005
  20. ^ The original text can be found at Bibliotheca Augustana
  21. ^ The original text of this passage too can be found at Bibliotheca Augustana
  22. ^ Cited in "brethren of the Lord." Cross, F. L., ed. The Oxford dictionary of the Christian church. New York: Oxford University Press. 2005
  23. ^ Tragedy and civilization: an interpretation of Sophocles 1999 p184 Charles Segal - 1999 "word for "brother," adelphos, from a- ("same," equivalent to homo-) and delphys ("womb," equivalent to splanchna)."
  24. ^ a b c d e f "brethren of the Lord." Cross, F. L., ed. The Oxford dictionary of the Christian church. New York: Oxford University Press. 2005
  25. ^ Hastings Encyclopedia of Religion and Ethics 1927 Part 4 - Page 653 "In later times, but still within the period covered by the Bible, the grandson often gets the name of the grandfather,"
  26. ^ http://www.earlychristianwritings.com/infancyjames.html
  27. ^ http://www.freewebs.com/adicel/evanghelialuiiacob.htm
  28. ^ http://www.freewebs.com/adicel/viataluiiosiftamplaru.htm
  29. ^ Brother of Jesus p94 Hershel Shanks, Ben Witherington - 2004 p254-255 "(Matthew 13.55-56) There was indeed a word for cousin in Greek, anepsios, and it is never used of James or the other siblings ... how the second-century Christian writer Hegesippus distinguishes between those who were cousins of Jesus (anepsioi) ..."
  30. ^ A Short Life of Christ p58 Everett F. Harrison - 1968 -"In opposition to Helvidius, Jerome (Hierony- mus, hence the name Hieronymian for his view) insisted that the brethren were kinsmen, specifically first cousins, being sons of Mary's sister, namely, that Mary who was the wife of Clopas "
  31. ^ e.g., Origen's Commentary on Matthew, §10.17
  32. ^ See quotations from Luther's works in Martin Luther on Mary's Perpetual Virginity
  33. ^ "I firmly believe that [Mary], according to the words of the gospel as a pure Virgin brought forth for us the Son of God and in childbirth and after childbirth forever remained a pure, intact Virgin" (Zwingli, Ulrich; Egli, Emil; Finsler, Georg; Zwingli-Verein, Georg; Zürich (1905). „Eini Predigt von der ewig reinen Magd Maria.” (în German). Huldreich Zwinglis sämtliche Werke. 1. C. A. Schwetschke und Sohn. p. 385. http://books.google.com/books?vid=061hIvsQOvuF3d5-UhkJID&id=yYYhD2-6nzQC&pg=RA1-PA385&lpg=RA1-PA385&dq=%22eine+predigt+von+der+ewig+reinen%22. Accesat la 1 iulie 2008 
  34. ^ "I believe that He was made man, joining the human nature with the divine in one person; being conceived by the singular operation of the Holy Ghost, and born of the blessed Virgin Mary, who, as well after as before she brought Him forth, continued a pure and unspotted virgin" (The Works of the Rev. John Wesley p. 112)
  35. ^ "So James, according to this view, would be Jesus' younger half-brother." Witherington, Ben III, "Jesus' Extended Family," Bible Review, 19:3, pg.30–31. In addition, the Nelson Study Bible (NKJV) lists the traditional authors of the Epistles of James and Jude as "James, the half brother of Jesus, traditionally called "the Just" (pg 2102) and "Jude the brother of James and the half brother of the Lord Jesus" (pg. 2156). The term "half brother" is used to denote parentage, not genetics. In this view, the other brothers and sisters listed in the Gospel passages would have the same relationship to Jesus. However, some Protestants reject the term "half brother" because it is too specific; the Gospel accounts refer to these relatives as brothers and sisters of Jesus, without specifying their parents, and refer to Mary only in relation to Jesus.
  36. ^ For instance, in 16 of the 36 verses of the chapter Genesis:37
  37. ^ 2 Samuel:13
  38. ^ http://ancienthistory.about.com/od/tertullian/Tertullian.htm
  39. ^ http://www.tertullian.org/theology.htm
  40. ^ http://www.kingdombaptist.org/kingdom-alert-update-180/
  41. ^ http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf206.vi.v.html
  42. ^ Ekonomou, Andrew J. 2007. Byzantine Rome and the Greek Popes: Eastern influences on Rome and the papacy from Gregory the Great to Zacharias, A.D. 590-752. Lexington Books.
  43. ^ Justo L. Gonzáles, The Story of Christianity, Volume 1: The Early Church to the Dawn of the Reformation (New York: HarperCollins Publishers, 2010), 91-93.
  44. ^ Wilson, A. N. [Jesus: A Life. 1992. New York: Norton & Co.] a formulat ipoteza că relația negativă dintre Isus și familia proprie a fost plasată în evanghelii (în special în Evanghelia după Marcu) pentru a descuraja creștinii primari de a mai adera la cultul lui Isus administrat de familia lui. Wilson afirmă: „…nu ar fi deloc surprinzător dacă altor părți din biserică, în special neamurilor, le plăcea să spună povești despre Isus ca fiind un om care nu a primit simpatie sau sprijin din partea familiei proprii (p. 86).” Butz (2005) [Butz, Jeffrey. The brother of Jesus and the lost teachings of Christianity. 2005. Rochester, Vermont: Inner Traditions.] este mai succint: „…când Marcu scria spre sfârșitul anilor '60, bisericile neamurilor din afara Israelului începeau să deteste autoritatea avută în Ierusalim, acolo unde Iacob și apostolii erau liderii, oferind astfel un motiv ca Marcu să ponegrească familia lui Isus… (p. 44).” Alți cercetători de primă mână sunt de acord cu ei (de exemplu Crossan, 1973 [Crossan, John Dominic. „Mark and the relatives of Jesus”. Novum Testamentum, 15, 1973]; Mack, 1988 [Mack, Burton. A myth of innocence: Mark and Christian origins. 1988. Philadelphia: Fortress]; Painter. 1999 [Painter, John. Just James: The brother of Jesus in history and tradition. 1999. Minneapolis: Fortress Press)."

Legături externe[modificare | modificare sursă]