Format:Ciot-electroterapie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Electroterapia este o ramură a Balneofizioterapiei care se ocupă cu aplicarea diferitelor forme de curent electric și a unor energii derivate (mecanică, magnetică, luminoasă), în scop profilactic, curativ și de recuperare.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Forme de curent în care energia electrică se utilizează ca atare[modificare | modificare sursă]

Curenți de joasă frecvență (0-1000 Hz)[modificare | modificare sursă]

  • Galvanic (curent continuu constant);
  • Curent de impulsuri: dreptunghiulare, TENS și C. Trabert, triunghiulare (neofaradic), trapezoidale, exponențiale;
  • Curenți diadinamici (P. Bernard);
  • Curenți sinusoidali (50 Hz).


Curenți de medie frecvență (1.000-60.000 Hz)[modificare | modificare sursă]

  • Curenți de medie frecvență pură;
  • Curenți de medie frecvență redresată;
  • Salve de medie frecvență redresată;
  • Curenți interferențiali (H.NEMEC).


Curenți de înaltă frecvență (150.000 Hz-30.000 MHz)[modificare | modificare sursă]

  • Curenți D'ARSONVAL, de unde lungi (150.000 Hz - 1 milion Hz);
  • Curenți de diatermie, de unde medii (1 milion - 2 milioane Hz);
  • Curenți de unde scurte continue (10 milioane-100 milioane Hz);
  • Curenți de unde scurte pulsatile (27,12 MHz);
  • Microunde (radarterapie) - (1.000 - 30.000 MHz).


Forme de energie generate prin transformarea curentului electric[modificare | modificare sursă]

Fototerapia (terapia prin radiații luminoase)[modificare | modificare sursă]

  • Terapia cu radiații infraroșii (R.I.);
  • Terapia cu radiații ultraviolete (U.V.);
  • Terapia cu LASER.

Ultrasonoterapia și Infrasonoterapia[modificare | modificare sursă]

Magnetoterapia[modificare | modificare sursă]

Curentul galvanic[modificare | modificare sursă]

Definitie: Prin curent electric se întelege o deplasarea de sarcini electrice (electroni) de-a lungul unui conductor.

      Curentul galvanic (Galvani-fizician Italian care a studiat curentul continuu).
      Conductorul electric-este corpul prin care poate trece un curent electric continuu.

Clasificarea conductorilor electrici:

      De gradul 1 -sunt reprezentati de metale. Prin acesti conductori curentul electric trece fara sa produca reactii chimice.
      De gradul 2 -sunt reprezentate de solutiile electrolitice, de acizi, baze saruri, în care trece curentul electric produce o electroliza.
      De gradul 3 -sunt conductori gazosi prin care curentul electric nu trece.


               Metode de producere  a curentului    
                               continuu 



     Metode chimice -elementul clasic de producere a curentului continuu prin metoda chimica îl reprezinta pila lui Volta. Pila lui Volta este formata din 2 placi metalice (Zn si Cu) care se introduc înrt-un vas cu H2SO4.    
      Solutia de H2SO4 va disocia în ioni de H+ si radicali SO-2. Acesti ioni reactioneaza cu ionii de Zn si Cu. Astfel se produce o eliberare de ioni cu semne diferite ce se acumuleaza la nivelul electrozilor determinând o diferenta de potential electric.  
      Surplusul de electroni negativi de la catod trece printr-un fir metalic la anod pentru restabilirea echilibrului ionic. Aceasta scurgere intr-un singur sens constituie curentul continuu.
      Metode mecanice -reprezinta transferul energiei mecanice a unui motor în energie electrica (dinamul) si convertizorul electric care transforma curentul alternativ în curent electric continuu prin intermediul energiei mecanice de rotatie.
      Metode termoelectronice -lampile sau tuburile electronice si diode.  Acestea sunt formate dintr-un anod si un catod reprezentate de spirale. Sensul deplasari  e-  este dinspre spirala spre placa.
                       Propietatiile fizice ale curentului
                                     continuu
     Intensitate si timp. Într-un sistem de axe cartezian, pe axa orizontala marcam timpul si pe cea verticala intensitatea. În functie de aceste variabile, curentul continuu poate fi reprezentat astfel:
      Curent continuu:

· Ascendent

· Descendent

· Variabil

· Întrerupt

      Care la randul lui poate fi:   

· Constant,

· Ascendent,

· Descendent,

· Variabil.

                 Aparatura pentru folosirea
                   curentului  continuu


Partile componente sunt:

v Sistem de alimentare de la retea -format din:

· stecher,

· Cordonul,

· Întrerupator.

v Dispozitivul de redresare al curentului -format din:

· Convertizor,

· Tub semiconductor.

v Aparat de reglare a intensitati -format din:

· Potentiometru,

· Comutatorul pentru forma de current galvanic,

· Aparatul de masura al intensitati,

· Miliampermetru.

v Sistemul de racordare cu bolnavul-format din:

· Borne,

· Cabluri,

· Electrozi.


                       Efectele  fizico-chimice ale
                      curentului continuu


      Efect termic -reprezinta producerea de caldura la trecerea curentului printr-un conductor care opune o oarecare rezistenta mai este numit si efectul Lenz Joule. Energia electrica care se transforma în energie calorica se masoara în jouli, si este direct proportionala cu rezistenta conductorului, cu intensitatea la patrat si cu timpul. Caldura produsa se masoara prin calori.
                Q(calori)=R(ohmi)xI(amperi)xT(sec.)x0,24
      Efect luminos:

· Conductor

· O anumita rezistenta supusa curentului electric aflat într-un anumit mediu gazos sau vid produce lumina.

      Efectul termoelectronic -consta în emiterea de electroni la încalzirea unui filament aflat într-un spatiu închis.
      Efectul magnetic -Curentul continuu determina în jurul conductorului prin care trece un câmp magnetic ce deviaza acul busolei. Fenomenul este cunoscut si sub numele de inductie electromagnetica si sta la constructia electro-motoarelor, aparatelor de tratament si aparatelor de masura.
      Electroliza -efectul curentului asupra lichidelor si în functie de compozitia lor chimica se numeste si disociere electrolitica sunt supuse: electrolize, acizi, baze si saruri.
      Electroforeza -efectul curentului asupra solutiilor coloidale ce atrag sarcini electrice pozitive sau negative în functie de natura substantelor. Astfel deplasarea particulelor spre anod se numeste anaforeza si deplasarea catre catod se numeste catoforeza.
                             Actiunile biologice ale
                        curentului continuu
      Din punct de vedere electro-chimic si al gradului de conductabilitate  chimica, corpul uman este considerat ca un conductor de gradul 2 ( un electrolit format din saruri dizolvate în mediul lichidian, apa reprezentând 70% din greutatea corpului).
      Acest mediu electrolitic este neomogen având grade diferite de conductibilitate, deci nu poate fi strabatut uniform de curentul electric, astfel structurile tisulare ale corpului omenesc pot fi:
      Gradul I de conductibilitate foarte buni -(sângele, limfa, corpul vitros, lichidul cefalo-rahidian).
      Gradul II buni conductori -(glandele sudoripare, muschii, tesutul celular subcutanat, organele interne).
      Gradul II rau conductori -(tesutul nervos, adipos, glandele sebacee si oasele).
      Gradul IV  foarte rau conductori -(parul si epiderma)

Aplicarea curentului asupra organismului uman determina:

     1. Efecte polare -care se produc la nivelul electrozilor aplicati pe tesuturi.
      2. Efecte interpolare -se petrec în interiorul organismului între cei 2 electrozi.


      1. Efecte polare -rezultatul electrolizei cu producerea de acid clorhidric la anod si o baza la catod.
      Aceste efecte depind de calitatea electrodului (forma, dimensiunile, compozitia chimica), calitatea curentului si de proprietatile organismului (de starea tegumentului, conductibilitatea tesutului) si de reactivitatea generala a organismului. În cazul supradozarii intensitati curentului continuu se produc efecte polare extreme (arsuri si necroze).
      2. Efectele interpolare -au adevaratul rol terapeutic, determina modificari fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului continuu.      
      Costând în:

· Procese de electroliza,

· Ionoforeza,

· Electroosmoza,

· Modificari de potential de membrana,

· Modificari de excitabilitate neuro-musculara,

· Efecte termice,

· Efecte de inductie electromagnetice,

· Modificari ale compozitiei chimice ale tesutului.

                             Efectele fiziologice ale
                        curentului continuu   

1.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase sensitive

      Receptori senzitivi din tegument înregistreaza la aplicarea curentului continuu o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea catre întepaturi fine, la arsura si durere.  Dupa cateva sedinte creste pragul sensibilitati tactile si dureroase obtinându-se actiunea analgetica, ea se produce la polul pozitiv si se numeste  anelectrotonus.   La polul negativ se produce catelectrotonus--realizat prin depolarizarea si cresterea sensibilitati în timp ce la anelectrotonus membrana celulara se hiperpolarizeaza scazând excitabilitatea.  La intensitatile mici se produce catelectrotonus,  iar la intensitatile mari se produce anelectrotonusuri, iar la intensitate medie se produce echilibrarea anelectrotonusului.

2.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase motorii

      Se produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motori când folosim polul negativ ca electrod activ.  Cresterea brusca a intensitati curentului ca si scaderea intensitati curentului determina o contractie musculara prompta.  Aceasta actiune este utilizata în tratamentul musculaturii.

3. Actiunea curentului asupra sistemului nervos central-Curentul continuu produce:

· Diminuarea reflexelor la aplicarea curentului descendent

· Cresterea excitabilitati la aplicarea curentului ascendent.

      La nivelul organelor de simt:

· Reactii vizuale -senzatii luminoase sub forma de puncte, bastonase sau cercuri colorate în galben.

· Reactii auditive-zgomote în urechi, ameteli, rotirea capului spre dreapta sau stânga.

· Reactiile gustative-un gust metalic corespunzator la polul negativ, un gust acru la polul pozitiv.

4. Sistemul vegetativ vazomotor

      Curentul continuu are o actiune hiper-emianta. Initial este o scurta perioada de vazoconstrictie urmata de o hiperemie  determinata de vazodilatatie reactiva, astfel se obtine eritem cutanat si cresterea moderata a temperaturi cutanate.
      Aceste fenomene se produc la nivelul vaselor superficiale cutanate cât si la celor musculare profunde si dureaza cîteva ore dupa întreruperea aplicari. Se realizeaza astfel o înbunatatire a vascularizatiei în regiunile   de aplicare a curentului continuu.  Circulatia superficiala creste sub  500% iar cea profunda cu 300%. Asfel rezulta rolul biotrofic al curentului continuu prin înbunatatirea nutritiei tisulare precum si actiunea rezorbtiva a edemului local.

5. Actiunea asupra sistemului vegetativ

      Sistemul nervos vegetativ reactioneaza în constant si individual în aplicarea curentului continuu. Regiunea cervicala si dorsala superioara este zona specifica pentru influentarea sistemului nervos vegetativ la aplicarea curentului continuu si se numeste gulerul scerback.

6. Actiunea asupra sistemului circulator.

      Curentul galvanic descendent-accelereaza afluxul sancvin din mica circulatie spre inima.  Aceasta reprezinta circulatia de întoarcere a sangelui venos din plamâni si membrele superioare spre inima, transporta sânge arterial catre postal.
      Curentul galvanic ascendent-accelereaza circulatia venoasa de la extremitatea membrelor inferioare si organele interne catre inima, favorizeaza transportul sângelui arterial catre plamani si extremitatile superioare accelereaza viteza sângelui venos de la inima la plamani.
                Indicatiile si contraindicatiile     
                                curentului continuu 

INDICAT,II:

      Afectiuni ale sistemului nervos:

· Nevralgii, nevrite, nervul schiatic, plexul brahial, nervii intercostali, nevralgii dentare.

· Occipitale.

· Ale femuro-cutanatului.

· Pareze, paralizii(paraliziile flasce ale membrelor de diferite cauze)

· Afectiuni ale organelor de simt(otoscreloze, conjunctivite, irite sclerite)

· Sindroame asteno-nevrotice de suprasolicitare (distonii neurovegetative)

      Afectiuni ale aparatului locomotor:

· Reumatismele inflamatori si degenerative (artrite artroze)

· Sechelele post-traumatice.

      Afectiuni ale aparatului cardio-vascular:

· Tulburari circulatori periferice (boala Raymaoud, arteritele, flebitele in faza subacuta sau cronica)

· Tulburari vazomotorii cerebrale (în cadrul hipertensiunii arteriale)

      Afectiunii dermatologice:

· Acneea

· Cicatrice cheloida

· Eczeme

· Hemetoame superficiale

· Ulcere aftome

CONTRAINDICAT,IILE:

      Orice afectiune care produce o leziune a intregritatii tegumentului, supuratiile, alergii de diferite etiologi, unele eczeme, în cazul T.B.C-ului cutanat, neoplasmelor cutanate în stadii terminale, în starile caseptice.
             Modalitati de aplicare terapeutica
                  ale curentului continuu
      1.Galvanizarea simpla (cu ajutorul electrozilor sub forma de placi de diferite dimensiuni)
      2.  Baile galvanice
      3. Ionoforeza sau ionogalvanizarea


1. Galvanizarea simpla.

      Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni în functie de  regiunea de aplicare si efectele de polaritate.
      În mod obisnuit au forme dreptunghiulare cuprinse între 50-800 cm2.
      În forme speciale:

· Punctiformi-în forma de ochelari

· Special pentru gulerul scerback

În functie de efectele terapeutice putem avea:

      Pentru efect analgezic-de dimensiune mica si pozitiv.

Aplicarea pe diferite regiuni:

· aplicarea transversala - Electrozii sunt asezati de o parte si de alta a regiunii de tratat.

· aplicare longituninala - Când electrozii sunt plasati la distanta unul de celalalt.

     Este obligatoriu folosirea stratului hidrofil între electrod si tegument pentru prevenirea arsurilor, care trebuie spalat dupa fiecare utilizare.
     Intensitatea curentului-care este strâns legata de sensibilitatea si toleranta tegumentului, de evolutia afectiunii, de marimea electrozilor si de durata aplicatiei.  Sensibilitatea tegumentului este variabila în functie de regiunea anatomica.
      Durata-este de aprozimativ 30 de minute.
       Numarul si ritmul sedintelor-este variabil cu diagnosticul.  În general se folosesc 8-10 sedinte în afectiuni acute si 12-20 sedinte în afectiuni cronice.
      Pozitia bolnavului-în timpul sedintei trebuie sa fie în cea antalgica si depinde si de functia regiuni tratate.

2. Baile galvanice:

      Sunt indicate pentru tratarea unor regiuni întinse sau chiar a intregului corp. În aceasta modalitate se combina atât actiunea curentului continuu cât si efectul termic al apei, fiind mijlocitoare între electrod si tegument.
      Densitatea curentului-este redusa  micsorându-se riscul de arsura la intensitatea aplicata.
      Baile galvanice se înpart în:

· Partiale sau 4-celulare

· Generale sau stenger.

Baile partiale.

      Sunt alcatuite din: 4 cadite de portelan conectate la electrozi au reprezentare pe un tablou de comanda.

4-celulare sunt 2 pentru membrele superioare si 2 pentru membrele inferioare.

      De pe tabloul de comanda putem realiza combinatii diferite ale electrozilor în functie de efectele urmarite.
      ex: pozitiv pentru membrele superioare si negativ la membrele inferioare rezulta curentul descendent.

Indicatiile bailor partiale:

· Nevralgii, · Atralgi,

· Mialgi,

· Paraliziile flasce,

· Tulburari circulatorii.

      Durata unei sedinte-este între 10-30 min. si ritmul de aplicare este zilnic sau la 2 zile.
      Numarul de sedinte-este de 10-15 sedinte.

Baile generale.

      Sunt formate dintr-o cada prevazuta cu 8 electrozi fixati în pereti cazi.
      Sensul curentului-este dirijat de la un panou de comanda în multiple variante:

· Descendent

· Ascendent

· Transversal

· Sau chiar în diagonala.

Intensitatea curentului-este mai mare decât cea de la baile partiale .

Durata-15-30 min. Ritmul una la 2-3 zile totalizând 6-12 sedinte.

Actiunea: se bazeza pe efectul termomecanic al apei, pe efectul curnetului continuu cât si pe efectul chimic când se foloseste ionizarea.


3.Ionizarea.

      Reprezinta procedura prin care introducem în organism cu ajutorul curentului continuu diferite substante medicamentoase care au o actiune farmacologica.
      Sinonime la ionizare:

· Ionoterapia,

· Ionoforeza,

· Galvanoterapia,

· Electroionoterapia,

      Principiul general al ionizari: se bazeaza pe disocierea electrolitica a diverselor substante medicamentoase si transportarea anionilor (-)si a cationilor (+) spre electrozi de semn contrar încarcarile lor electrice.
      Cu solutia continând ionul medicamentos se înbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ. De aici acesta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor sudoripare si sebacee spre polul opus ajungând în interiorul organismului de unde sunt preluati de reteaua limfatica si circulatia sancvina superficiala, ajugând în circulatia generala.
      Dovada patrunderii în organism a ionilor terapeutici este regasirea lor în urina.
      Ioni usori migreaza mai rapid, iar ioni grei migreaza mai încet.
      Substantele cu greutate moleculara foarte mare nu se pot disocia, ramânând în tegument dar fara sa-l strabata.
      Ionizarea depinde de:

· Greutatea anatomica a ionilor;

· Cantitatea si concentratia lor în solutie;

· Puritatea solutiei utilizate (apa distilata);

· Intensitatea curentului-cu cât intensitatea este mai mare, cantitatea de ioni transportati este mai mare.

· Marimea electrozilor.

      Durata proceduri-este de aproximativ 30 min.
      La efectul farmaco-dinamic al solutiei medicamentoase se adauga si efectul analgezic al curentului continuu.
      Particularitati de actiune ale ionoforezei:

· Efect local

· Efect de depozit-realizat de acumularea substantelor farmacologice introduse la nivelul electozilor.

· Efectul de patrundere pâna la stratul cutanat profund-are o actiune reflexa cutii viscerale la nivelul dermatoamelor.

      Este posibila dozarea precisa a substantelor medicamentoase aplicate.

Se pot obtine efecte bune cu cantitati foarte mici de substante medicamentoase evitându-se tractul gastro-intestinal.

Inconvenientele ionizari:

     Din componenta bipolara a medicamentului actioneza numai acea componenta influentata de semnul polului respectiv. Viteza de migrare a ionilor este diferita.

Tehnica de aplicare.

     Diferenta dintre ionizare si galvanizarea simpla consta numai în înbibarea stratului hidrofil in solutie medicamentoasa in loc de apa.
     Pentru eficienta maxima polul activ trebuie sa fie mai mic decât cel pasiv
     Polul activ-este dependent de încarcarea electrica a solutiei medicamentoase si anume:
      Substante încarcate pozitiv se vor pune la polul pozitiv si se numesc  cationi.
      Substante încarcate negativ se vor pune la polul negativ si se numesc anioni.
      ex: la anod aplicam metale cum ar fi: Li, Cu, Zn, Ca radicalii metalelor, diferiti alcaloizi: histamina, cocaina, stricmina, morfina, atropina, pilocarpina. La catod vom pune: halogen, clor, brom, iod radicali acizi.
      Solutiile folosite se fac de preferinta cu apa distilata.
      Concentratia in ioni trebuie sa fie cât mai mica pentru ca disociatia electolitica este cu atât mai puternica cu cât solutia este mai diluata.

Indicatii:

· Sindroame neuroastenice

· Insomniile

· Spasmofilia

· Sindroame migrenoase.

      Ex: Calciu este utilizat ca sedativ al sistemului nervos în migrene, spasmofilie.
       Magneziu în migrene vasculare, status post accident vascular cerebral.
        Curentii de joasa frecventa
      Vor avea frecventa cuprinsa între 500 impulsuri/sec.-5 impulsuri/min.
      Curenti de joasa frecventa se obtin prin întreruperea curentului continuu cu ajutorul unor metode de reglare manuala sau electrica obtinându-se inpulsuri electrice ce se succed ritmic având în general un efect excitator.
      Aceste inpulsuri pot fi:

· Singulare,

· Sau în serie

      În general curenti cu impulsuri de joasa frecventa se caracterizeaza prin:
      1. Forma si amplitudinea inpulsului;
      2. Prin frecventa inpulsurilor;
      3. Durata inpulsurilor;
      4. Durata pauzei dintre inpulsuri;

1. Din punct de vedere al formei inpulsurile pot fi:

· Dreptunghiulare,

· Triunghiulare,

· Trapezoidale,

· Sinusoidale,

· Derivate din cele de mai sus.

      Din curentul cu impulsuri dreptunghiulare se pot obtine formele derivate prin:

· Modificarea platoului superior sau inferior;

· Prin cresterea sau descresterea intensitati;

· Variatia duratei inpulsului si a pauzei

     a) Inpulsul dreptunghiular-se caracterizeaza prin:

· Frontul ascendent-care este perpendicular pe linia izoelectrica,

· Platoul orizontal-care este paralel cu linia izoelectrica

· Frontul descendent-care este perpendicular pe linia izoelectrica

      Frontul ascendent-corespunde cresteri bruste a intensitati curentului.
      Frontul descendent-corespunde scaderi bruste a intensitati curentului.
       b) Inpulsurile triunghiulare-se caracterizeaza prin:

· Anularea platoului,

· Fronturile ascendente,

· Fronturile descendente,

      Pot avea o durata mai mare sau mai mica formân un unghi mai mare sau mai mic fata de linia orizontala a  timpului.
      Cu cât durata impulsului este mai lunga, cu atât panta este mai plina. Cu cât durata inpulsului este mai scurta, panta este mai abrupta.


      c) Inpulsurile trapezoidale-rezulta din combinarea impulsurilor triunghiulare si dreptunghiulare. Pantele ascendente si descendente pot fi mai line line sau abrupte, liniare sau curbe.


      d) Inpulsurile sinusoidale-pot avea panta ascendenta de forma convexa putând corespunde unei functi matematice exponentiale.
                       Curentul faradic
       Este obtinut din curentul continuu cu ajutorul unui inductor si este format dintr-o curba neregulata în care undele pozitive cu valori crescute alterneaza cu unde negative.
      Curenti de joasa frecventa cu impulsuri sunt folositi in terapie pentru:

1.Electrostimularea musculaturi striate normoinervate.

2.Electrostimularea musculaturii total denervate.

1. Electrostimularea musculaturii striate normoinervate.

      Folosirea acestor curenti cu impulsuri realizeaza o adevarata electro-gimnastica musculara.
      Se bazeza pe actiunea de excitare a impulsurilor electrice asupra substraturilor excitabile: muschii si fibrele nervoase.
      Se realizeaza printr-o descarcare electrica a membranelor celulare numita si depolarizare.
      Musculatura striata, scheletica normal inervata-raspunde la impulsuri cu durata relativ scurta si frecventa relativ rapida in jur de 30Hz.
      Efectul de contractie-se obsine la o durata de 0,1-5 mili sec. si frecventa de 40Hz.
      Aceasta actiune tetanizanta sau de contractie maxima se mentine atâta timp cât curentul strabate muschiul.


      Sunt folosite în general urmatoarele forme de curent:

· Curenti dreptunghiulari mici,

· Trenurile de impulsuri,

· Curenti modulati de lunga perioada,

· Curenti faradici,

· Curenti neofaradici,

au frecventa de 50Hz durata de un impuls este de 1min. si pauza dintre impulsuri de 19 mili sec.

      Efectele fiziologice-sunt:

· Excitator,

· Vazomotor producând o vazodilatatie prelungita.

· Trofic,

· Antialgic,

· Revulsiv în cazul unei vazodilatati maxime


2. Electrostimularea musculaturi total denervata

      În acest caz se obtine un raspuns selectiv la stimularea prin impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta de crestere lenta sau foarte lenta.       
      Folosirea excitari selective cu astfel de impulsuri poate duce la obtinerea capacitati de contractie musculara.
      Forme de curenti ce pot fi folositi:

· Curenti cu inpulsuri trapezoidale-sunt folositi în stimularea diferitelor grupe musculare .

· Curenti cu inpulsuri triunghiulare-cu fronturile de crestere liniare sau exponentiale.

· Electrostimularea -previne instalarea atrofiei musculare.

      Nu este o metoda de recuperare în sine ci pregateste initierea kineto-terapiei recuperatorie.
      Tratamentul- cu acesti curenti trebuie instituit precoce la  7-10 zile de la denervare.
                         Curentii diadinamici
      Sunt derivati din curentul sinusoidal de 50Hz care a suferit o serie de modificari.
      Cu ajutorul unei lampi redresoare se obtine mularea fazei negative ceea ce determina formarea unui curent de 50Hz ½ sinusoidal.
      Din aceasta cu ajutorul unei duble diode se obtine un curent de 100Hz ½ sinusoidal.
      Ambele forme de curent mentionate trec din categoria curentilor alternativi în categoria curentilor cu impulsuri, deoarece nu mai au faza negativa.
       Forma acestor inpulsuri pozitive-este curba ½ sinusoidal cu o durata de 0,01 sec.
      La curentul cu impulsuri de 50Hz intervin si pauze de 0,01 sec. În timp ce la cel de 100Hz impulsurile se succed fara nici o pauza nefiind un curent alternativ.
      Semnul curentului-se mentine tot timpul pozitiv ceea ce variaza, fiind doar intensitatea care creste în mod ritmic de la 0 la o valoare maxima si apoi descrie o curba simetrica cu cea a valorilor ascendente ajungând din nou la valoarea 0.
      Aceste impulsuri se repeta de 50 sau 100 de ori/sec., frecventele fiind constante neputându-se modifica.
       În functie de felul in care se pot combina diversele posibilitati de succesiune si de modulare a inpulsurilor descrise se pot obtine urmatoarele feluri de curenti diadinamici:


1.Monofazat fix.

      Este o forma asemanatoare cu cea a curentilor sinusoidali, panta ascendenta este la fel ca la curentul sinusoidal dar panta descendenta nu cade simetric ci ea descrie o curba lenta exponentiala, ajungând la 0 în timp dublu fata de curentul ½ sinusoidal acoperind astfel si perioada de pauza ajungând la valoarea 0 la baza impulsului urmator.
      Durata unui impuls-este astfel de 20 mili sec. iar pauza nu exista. Intensitatea vârfului impulsului este constant aceiasi.

2.Difazatul fix

      Rezulta din suprapunerea a 2 curenti monofazati cu un decalaj de jumatate de perioada.
      Vârfurile impulsurilor sunt asemanatoare, însa intensitatea nu mai ajinge la 0 ea ramânând la un anumit nivel; astfel rezilta o curba asemanatoare cu cea a unui curent continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri de forma ½ sinusoidala.

3.Scurta perioada

      La intervale regulate de 1 sec. se alterneza brusc monofazatul de 50 impulsuri/sec. cu difazatul de 100 impulsuri /sec.
      Se poate creste durata perioadelor de impulsuri de la 1 la 10 sec.


4.Lunga perioada

      Este o forma speciala de suprapunere a 2 curenti de 50 impulsuri/sec.
      Un curent monofazat fix de 50 impulsuri-peste care, cu un decalaj de ½ perioada se adauga in mod lent (modulat) tot un curent de 50 impulsuri modulat.
      Din aceasta suprapunere rezulta un curent asemanator cu cel difazat.
      Durata modulatiei de crestere a fazei a-2-a este de 0,5 sec., durata perioadei constante (platoul) este variabila între 1 si 7 sec.
      Descresterea este de 1,5 sec. alternanta între monofazat si difazat se face între 3 si 10 sec.


5.Ritmul sincopat

      Alterneaza la intervale de 1 sec. monofazatul cu pauze de aceiasi durata.


                Principalele efecte ale curentului
                                   diadinamic
       1. Analgetic-difazatul si perioada lunga                                                                                        
       2. Hiperemianta-difazatul, perioada lunga si perioada scurta
       3. Dinamogeneza-monofazatul cu 50Hz cu o intensitate la valoarea prag.
      Monofazatul-efect excitator, creste tonusul muscular, actioneaza ca un adevarat masaj profund electric, evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. Actioneza vazoconstrictor si tonifica pereti arteriali.
      Difazatul-are actiunea cea mai antialgica-ridica pragul sensibilitati dureroase. Îmbunatatirea circulatiei arteriale prin inhibarea simpaticului.

Este indicat ca forma introductiva în celalalte aplicati analgetice.

      Perioada scurta-are un efect excitator tonicizant, actioneaza ca un masaj profund mai intens, are o actiune vazoconstrictoare de unde reiese rolul rezorbtiv cu actiune rapida asupra hematoamelor si a edemelor post-traumatice sau din staza periferica.
      Perioada lunga-are un efect puternic analgezic si miorelaxant, acest efect este persistent timp mai îndelungat, are deasemenea un efect anticongestiv. Este indicat în starile dureroase profunde si persistente.
      Ritmul sincopat-are un efect excitomotor pronuntat de unde rezulta actiunea sa de gimnastica musculara importanta. Este indicat în atoni musculare postoperatori cu musculatura normo-inervata.
                       Indicatiile


      A. Afectiuni ale aparatului locomotor:
                 1.Starile posttraumatice-concluziile, entorsele, luxati recente folosim difazatul si apoi perioada scurta.
                 2.Întinderile musculare.
                 3.În diferite redori articulare-incepem cu difazatul apoi continuam cu perioada scurta si terminam cu perioada lunga. Aici fac exceptie fracturile sau rupturile ligamentare sau musculare.
      B. Afectiunile reumaticce: Artroze, artrite, în diferite mialgii, în manifestari articulare (epicondilitele, entezite), în diferite periartrite, nevralgi cervico-brahiale sau sciatice.
      Începem cu difazatul continuam cu perioada scurta si terminam cu perioada lunga.
       C. Tulburari circulatori periferice: Boala Raynoud, în arteriopatiile obliterante, varicele, stari dupa degeraturi si arsuri.
       D. Aplicatiile segmentare: Pe zonele reflexe cu patologie neurovegetativa  

În colecistopatie, în migrene, în ulcer.

                      Modalitati de aplicare a
                       curentilor diadinamici                                  


      Aplicatiile se fac:
      1. Aplicarea direct pe punctele dureroase: Se folosesc electrozi de plumb mici rotunzi sau chiar punctiformi.
      Electrodul negativ-este asezat direct pe locul dureros
      Electrodul pozitiv-este asezat la 2-3 cm.  distanta.
      2. Aplicarea transversala: O folosim la nivelul articulatiilor mari, a zonelor musculare ale membrelor sau trunchiului. Aici folosim electrozi plati, cu marimi diferite, corespunzatoare regiuni de tratat. Electrozii sunt egali între ei.
      3.Aplicarea longitudinala:  Se foloseste de-a-lungul unui nerv periferic.
      Electrodul pozitiv-este mai mare iar,
      Elctrodul negativ-este mai mic si se aseaza pe locul dureros.
      4. Aplicarea paravertebrala:  Pentru radacinile nervoase, putem avea în acest caz atât aplicarea transversala cât si o aplicare paralela cu colana. Se folosesc electrozi plati cu:
      Electrodul negativ-asezat pe locul dureros,
      Electrodul pozitiv-fiind egal ca marime.
      5. Aplicarea gangliotropa:  Se foloseste la nivelul ganglionilor vegetativi. Folosim electrozi mici, punctiformi:
      Electrodul negativ-fiind situat la nivelul ganglionului respectiv.
      6. Aplicatia mioenergetica:  Aceasta urmareste tonicizarea musculaturi normoinervate.
      Electrodul pozitiv-este mare, este indiferent si se aseaza la locul de emergenta a nervului motor.
      Electrodul negativ-este punctiform si se aseaza la nivelul placi neuromotori.


                Tehnica de aplicare a curentului
                                diadinamic


      În primul rând trebuie sa avem:
      1. Aparatul generator de curent diadinamic-care este format din:

· Sistem de alimentare (priza, stecher, cablu)

· Sistem de redresare si modulare (dioda, lampile)

      Pe tabloul aparatului avem:

· Un potentiometru

· Un comutator-pentru diferitele formele ale curentului diadinamic.

· Osciloscop-prin care vizualizam formele curentului diadinamic.

· Comutator-pentru schimbarea polaritati

· Ceasul

· Miliampermentru-pentru masurarea intensitati.

· Sistemul de racordare cu bolnavul (cabluri si 2 electrozi)

      2. Pacientul-trebuie sa fie asezat comod pe o canapea de lemn ti cu regiunea de tratat descoperita si la îndemâna.
      Electrozi-sunt asezati pe zona durerosa prin intermediul compreselor hidrofile.
      Se începe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atinga pragul dureros (valoarea minima a intensitati care produce o contractie musculara) si crestem treptat intensitatea datorita instalari fenomenului de acomodare.
      În general durata proceduri este de 4-8 min. daca depasim aceasta duratase diminua eficacitatea analgetica.
      Daca avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia trebuie scazuta cu câte 1min. la fiecare noua procedura în cursul aceleasi sedinte.
      În cazul actiunilor vasculotrope si neurotrofe se poate mentine o durata mai indelungata de 20-30min.
      Ritmul sedintelor-este determinat de stadiul afectiuni daca intensitatea dureri este mare aplicam de 2 ori pe zi, daca este mai mica 1 procedura pe zi.
      Numarul sedintelor-pentru actiune analgetica sunt utile 8-10 sedinte consecutive eventual cu o pauza de 7-10 zile dupa care se reiau.
      În scop dinamogen putem folosi peste 10 sedinte.


                      Alte forme de curenti de joasa frecventa
                                   cu actiune antialgica
      1. Curentul faradic si neofaradic
      2. Curentul trabert
      3. Curentii stohastici
      4. Electropunctura
      5.T.E.N.S (stimularea electrica nervoasa transcutanata).


                       Curentul faradic si neofaradic
      Curentul faradic-este reprezentat printr-o curba neregulata în care denivelarile cu valori negative mici alterneaza cu cresteri mari si bruste ale valorilor pozitive.
      Curentul faradic se obtine din curentul continuu, transformarea realizându-se cu ajutorulunei bobine de inductie. Aceasta bobina consta din 2 bobine:

· Primara-care este de dimensiuni mici numita inductor si este formata dintr-un miezde fier pe care sunt înfasurate spire groase dar în numar mic.

· Secundara-care este mai mare si în care patrunde bobina primara.

      Diferentele intensitatilor pozitive si negative sunt date de inegalitatea dintre vitezele de întrerupere si de inchidere a circuitului.
      Dezavantajele curentului faradic:

· Imposibilitatea dozari intensitati curentului

· Neregularitatea impulsurilor

· Manevrarea rudimentara a aparatelor de obtinere a acestui curent.

      Astfel sa creat o noua forma de curent numit neofaradic.
      Caracteristicile curentului neofaradic:
      1. Nu se mai produc trecerile bruste de la valori pozitive la cele negative.
      2.  Intensitatea poate fi reglata cu precizie.
        3. Frecventa este de 50Hz, durata impulsurilor este de 1 min., durata pauzei este de 19 ms.


Principalele efecte:

   1. Efectul analgetic
    2. Efectul excitomotor       
    3. Efectul vazomotor
               a) vazoconstructor-când durata este scurta
             b)vazodilatator-când durata este lunga
    4. Efectul trofic
    5. Efectul rezorbtiv

Indicatii:

· În afectiuni musculare ale aparatului locomotor

· În afectiuni ale sistemului nervos periferic.

Contraindicatiile:

· În paralizia spastica

· În orice spasme si contractii musculare

· În atrofi musculare cu degenerescenta

· În atrofi musculare însotite de hipersensibilitate

Caracteristici: impulsurile triunghiulare.

                                        Curentii träbet
      Curentii dreptunghiulari care realizeaza un adevarat masaj cu impulsuri excitabile obtinându-se astfel un puternic efect analgezic si hiperemiant.
                                        Curentii stohastici
      Se caracterizeaza prin prezenta unor stimuli neregulati ce reduc reactiile de adaptare sau de  obisnuinta crescând astfel efectul analgezic prin ridicarea pragului dureros.
                                        Electropunctura
      Face parte din metodele de reflexoterapie actionând pe punctele dureroase reflexe.
                                              T.E.N.S.
      Foloseste curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa care sunt furnizati de aparate mici alimentate la bateri sau la priza. Frecventa este 15-500Hz, durata impulsurilor 0,05-0,5ms. Folosesc electrozi mari asezati în dreptul punctelor dureroase.
            Elemente de fiziologie generala ale
         electroterapiei si electrodiagnosticului 
      Iritabilitatea-reprezinta capacitatea celulelor vi de a reactiona la un anumit stimul.
      Excitabilitatea-reprezinta transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase, aceasta este o reactie secundara a tesuturilor.
      Pentru a declansa o excitatie stimulul trebuie sa aiba:

· Intensitate minima precisa numita si intensitate prag.

· Un timp minim pentru provocarea excitatiei.

      Stimuli cu valoare peste prag determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitatie. Stimulul cu valoarea sub prag are o actiune limitata locala.
      Intensitatea cu valoare peste prag a stimuluilui nu duce la o crestere a raspunsului ceea ce reprezinta legea totul sau nimic dar aceasta lege este valabila numai pentru reactia unei singure celule.
      Daca stimulii electrici excita mai multe sau mai putine celule dupa valoarea intensitati si suprafata stimulata, atunci se produce contractie musculara mai puternica sau mai slaba.


                  Potentialul de membrana de repaus
      În repaus procesele chimice si fizice din membrana celulara se afla într-o stare de echilibru.
      Stimularea-produce o transformare periodica a stari de echilibru determinând o serie de procese fizice si chimice.
      La nivelul membranei celulare Na+  si  K+  sunt repartizati în concentratii diferite de o parte ti de alta a membranei.

Na+: -în exterior avem 145mEq/l

        -în interior avem  12mEq/l  si avem un raport de aproximativ 12:1.                      

K+: -la exterior-4mEq/l

       -în interior-155mEq/l  si avem un raport de aproximativ  1:38.
      Prin mecanism de pompa care este consumatoare de energie, rolul principal avându-l ionul Na+ se realizeaza un transfer ionic si anume:
      Na poate fi expulzat extracelular, K patrunde intracelular printr-un transpot pasiv.
      Retinerea concentratiei mai mari de K în interiorul celulei se datoreste unui potential de aproximativ 85 mV intracelular întretinut de pompa de Na
      Datorita diferentei de concentrtie a celor 2 ioni de la nivelul membranei celulare aflate în repaus se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana sau de repaus.
      Directia de polarizare a membranei celulare este pozitiva în exterior ti negativa în interior.
                 Potentialul de actiune a membranei

1.Depolarizarea.

      Variatiile potentialului de membrana din cursul excitatiei prin diferiti agenti chimici si fizici reprezinta potentialul de actiune.
      Membrana celulara stimulata devine permeabila pentru Na declansându-se un flux ionic dinspre exterior spre interior.
      Curentul de intrare a ionului de Na atingând intensitatea curentului de iesire a K.
      În depolarizare prin cresterea permeabilitati membranei celulare stimulate pentrul ionul de Na partea externa devine negativa, iar partea interna devine pozitiva.
      Stimulul prag sau de excitatie reduce potentialul de repaus cu 15-20mV ceea ce determina un potentil critic de aproximativ 65mV ce determina declansarea potentialului de actiune.
      Intensitatea minima necesara declansari excitatiei pentru pragul de curent continuu se numeste reobaza.

2.Repolarizarea.

      Reprezinta initierea proceselor de revenire la potentialul de membrana.

Se produce astfel:

· Inactivitatea transportului ionului Na spre interiorul celulei, cu reducerea brusca a conductantei membranei pentru Na+ si revenirea fluxului la valoarea de repaus.

· Concomitent creste permeabilitatea membranei celulare pentru K+ care iese din celula cu un flux crescut în intensitate ceea ce duce la restabilirea valori de repaus.

· Modificarile de potential care au loc în timpul depolarizari si repolarizari reprezinta de fapt adevaratul potential de membran

3.Restitutia

      Începe odata cu încheierea procesului de repolarizare a membranei celulare.
      Cu ajutorul pompei active Na-K, Na excedentar iese din celula iar K intra în celula pâna la atingerea potentialului de repaus de aproximativ 85mV.
      În timpul depolarizari membrana este incapabila sa mai reactioneze la alt stimul reprezentând perioada refractara absoluta (pragul stimulului este foarte ridicat si nu mai poate fi depasit).
      Dupa depolarizare se instaleaza perioada refractara relativa ce permite ca o excitatie locala cu intensitate scazuta sa poata declansa un nou potential de actiune.
                                     Electrotonusul
      Reprezinta modificarile caracteristice fizice si fiziologice produse în timpul procesului de excitatie fiind determinat de sensul curentului astfel:

· La polul negativ-vom avea catelectrotonus

· La polul pozitiv-vom avea anelectrotonus.

1.Catelectrotonus

      Se produce la închiderea circuitului. Cresterea excitabilitati tisulare la catod este datorata depolarizari prin sarcinile negative ale electrodului.
      Excitantul minim necesar produceri stimulari actioneaza la o intensitate minima.
      Într-o depolarizare extrema si de durata se produce:

· Blocajul depolarizari sau

· Blocajul de oboseala sau

· Depresie catodica.


2.Anelectrotonus.
      Se produce la întreruperea circuitului si se realizeaza o scadere a excitabilitati tisulare, se obtine un efect hiperpolarizant, adica cresterea sarcinilor pozitive la exteriorul membranei, ceea ce determina o îngreunare a aparitiei excitatiei.
      Într-un anelectrotonus puternic se produce abolirea excitabilitati sau blocajul anotic de hiperpolarizare.


                            Electrodiagnosticul
      Prin electrodiagnostic întelegem ansamblul metodelor de diagnostic bazate pe utilizarea curentilor electrici.
      Exista 2 metode de electrodiagnostic:
      1. Electrodiagnostic prin stimulare-care se bazeaza pe raspunsurile 

date de organism la diversi stimuli electrici.

      2. Electrodiagnostic prin detectie-ce reprezinta detectarea si studierea curentilor electrici produsi de tesuturi.
      Ex. Electrocardiograma (E.K.G), electroencefalograma (E.E.G), electromiograma (E.M.G).
            Principiile electrodiagnosticului prin stimularea
                            cu curent galvano-faradic
      Excitarea cu impulsuri a unui nerv sau a unui muschi sanatos produce o contractie musculara brusca numita si secusa musculara.


a) Daca nervul este sectionat total:

       Excitarea capatului periferic al nervului cu un curent continuu sau faradic nu produce nici un raspuns.
       Daca excitam direct muschiul nu mai raspunde la excitatia faradica în schimb raspunde la excitatia galvanica printr-o contractie lenta.
       Aceasta este mai vizibila daca asezam electrozi la cele 2 capete ale muschiului. Aceasta se numeste degenerescenta totala.

b) Daca nervul este sectionat partial:

      Excitabilitatea nervului este pastrata pentru curent galvanic sau faradic, dar contractia musculara obtinuta este diminuata ca amplitudine.
      Curentul faradic determina un raspuns brusc, curentul galvanic determina un raspuns global heterogen:

Ø Fibrele denervate musculare-vor da o contractie lenta cu un prag de excitatie mai scazut.

Ø Fibrele musculare sanatoase-vor reactiona brusc sub forma secusei musculare.

      Astfel la o mai mica intensitate a curentului galvanic obtinem numai o contractie mica numita si reactie de degenerescenta partiala.
      Daca excitam un muschi la pragul de excitatie obtinem o contractie corespunzatoare valori prag.
      Marind aceasta intensitate de 2-3 ori fata de valoarea prag contractia se va mentine tot timpul când trece curentul prin muschi aceasta se numeste electrotonus fiziologic.
       În cazurile patologice, acest electrotonus se obtine la intensitati mult apropiate de valoarea pragului si se numeste electrotonus patologic-este întâlnit de regula în boli musculare primitive.
             Tehnica efectuari electrodiagnosticului cu
                 ajutorul curentului galvano-faradic

Trebuie cunoscuta:

Ø Anatomia regionala,

Ø Topografia nervilor

Ø Teritoriul muscular

Corespunzator acestora:

Ø Fiziologia miscarilor

Ø Actiunea fiecarui muschi în parte

Ø Notiunea de neurofiziologie si neuropatologie

      Trebuie sa localizam punctele motorii precum si punctele de excitatie al nervului respectiv.
      Punctele motorii=proectia pe piele a locului unde nervul patrunde în muschi.
      Trebuie sa avem aparatul care produce curentul galvanic si faradic
      Electrodul activ cu care facem explorarea este mic de aproximativ 3cm patrati pentru muschii mari si de 1-2cm patrati pentru

muschii mici.

      Electrodul indiferent este mai mare. Uneori se foloseste si o distributie bipolara când ambi electrozi sunt mici si se aseaza la cele 2 extremitati ale muschiului.
     Persoana care executa investigatia trebuie sa stea confortabil cu mâna stânga sa manevreze aparatul iar cu mâna dreapta sa foloseasca electrodul activ explorato.
      Subiectul de investigat trebuie sa fie relaxat, asezat confortabil si la

lumina.

      Explorarea propriu-zisa: se începe cu explorarea faradica si apoi cu

cea galvanica.

      Se examineaza mai întâi nervul si apoi muschiul. Se examineza întâi

partea sanatoasa si apoi cea bolnava.

      Toate reactiile se observa la valoarea prag al stimulului. Se tine seama de particularitatile patologice ale tegumentelor precum si de eventuala contractie musculara.
      Explorarea faradica-se face monopolar, electrodul indiferent este asezat între umeri pentru membrul superior si lombar pentru membrele inferioare.
      Electrodul negativ este cel activ, acesta se aseaza pe punctul de electie a nervului si apoi pe punctul motor al muschiului corespunzator pe partea sanatoasa.
      Marim voltaju' pâna la pragul de excitatie si înregistram valorile, se repeta aceiasi operatie pe partea bolnava si obtinem urmatoarele posibilitati:
      1. Daca voltajul este mai mic pe partea bolnava decât pe cea sanatoasa se numeste hiperexcitabilitate.
      2. Daca voltajul este egal atât pe partea bolnava ca si pe cea sanatosa înregistram o reactie normala.
      3. Daca voltajul este mai mare pe partea bolnava obtinem o hipoexcitabilitate.
      4. Daca nu obtinem nici o contractie musculara se numeste inexcitabilitate faradica.
        Electrodiagnosticul prin electrostimulare

Cuprinde 3 metode:

          1.Testul galvanic al excitabilitati
          2.Testul faradic al excitabilitati
          3.Curba intensitate pertimp (I/T)
      În toate metodele se folosesc stimuli din domeniul joasei frecventa si se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a impulsurilor electrice din acest domeniu asupra substraturilor excitabile:

Ø Tesutul muscular

Ø Fibrele nervoase

      Prin stimularea electrica se produce depolarizarea membranelor sub-stratului excitat; fiecare membrana în functie de tipul celular având o anumita frecventa de depolarizare optima pentru valoarea prag a stimulului.
                         1.Curentii dreptunghiulari  
      Sunt produsi prin cresteri si descresteri bruste ale intensitati curentului obtinute la deschiderea si închiderea circuitului.
      Curentii dreptunghiulari cu frecvente tetanizante produc contractii musculare tetanice.
      Aceste efecte pot fi: anulate prin modularea impulsurilor în intensitate, durata si ritmicitate.
      Astfel se obtine un curent corespunzator conditiilor fiziologice ale contractiei musculare creindu-se posibilitatea unei electro-gimnastici musculare.


Indicatii:

Ø Atoni si atrofi musculare de diferite cauze dar normoinervate,

Ø Hipotonia musculaturi spatelui din scolioze si cifoze,

Ø În prevenirea aderentelor intermusculare, intramusculare si peri-

Ø Tendinoase.

Deasemenea se folosesc pentru obtinerea efectelor relaxante,

În contractura musculara reflexa obtinându-se ameliorarea dureri.

Contraindicatii:

Ø În paralizia spastica

Ø În spasme musculare de diferite cauze

Ø În musculatura total sau partial denervata.

      Musculatura normal inervata-raspunde la stimuli electrici cu declansarea brusca (impulsuri dreptunghiulare)
      La stimuli a caror intensitate creste lent sub forma de panta (impulsurile triunghiulare si trapezoidale).
      Muschii normoinervati partial-nu mai raspund datorita fenomenului de acomodare, la fel si fibrele nervoase senzitive integre prezinta fenomenul de acomodare la stimuli cu panta lenta.
      Musculatura total denervata-raspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta de crestere lenta sau chiar foarte lenta deoarece degenerescenta nervoasa a dus la pierderea capacitati de acomodare a muschiului; cu cât este mai lunga durata impulsului cu atât este mai lina panta de crestere.
      Astfel curentii cu impulsuri trapezoidale au fost utilizati si la stimularea muschilor cu grade diferite de denervare.
      Curenti cu impulsuri triunghiulare sunt mai frecventi utilizati la stiumu-larea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea nervilor periferici.
      Stimularea cu impulsuri triunghiulare previne, frâneaza si încetineste instalarea atrofiei musculare denervate.
                         2.Testul faradic al excitabilitati 
      Foloseste curentul faradic care este reprezentat printr-o curba neregulata în care denivelarile mici cu valori negative alterneaza cu cresterile mari ale valori pozitive si cu un timp scurt.
      Importanta acestor curentii consta în actiunea lor excito-motorie asupra sistemului neuro-muscular.
      Acest efect excito-motor este dat de impulsul de mare intensitate si scurta durata fiind receptionat în special de fibrele nervoase motori din muschi si placile neuro-motori în cazul muschilor normoinervati.
      Frecventa trebuie sa nu depaseasca 40 impulsuri/sec. altfel muschiul intra în stare de contractie tetanica.


                                    3.Curba I/T
       Are avantajul aprecierilor cantitative precise ale proceselor de denervare.       
      Permite aprecierea cantitativa a procesului de reinervare.
      Se poate stabili parametri optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizati în tratarea paraliziilor fflasce.
      Determinarea curbei I/T se face în tehnica bipolara (electrozi de marime egala sunt dispusi la capetele muschiului, catodul fiind asezat distal în toate cazurile în care nu exista raspuns paradoxal adica, intensitatea curentului la anod sa fie mai mare decât intensitatea la catod).
      În cazul raspunsului paradoxal se inverseaza catodul cu anodul.
      Datele obtinute în masuratorile facute pentru curba I/T se trec într-un grafic cu scari logaritmice.
      Pe ordonata fiind trecuta intensitatea masurata în mili-amperi, iar pe abcisa fiind trecut timpul în mili-secunde.
      Masuratorile se fac folosind impulsuri dreptunghiulare ce vor da  C.I.D. (curba cu impulsuri dreptunghiulare) si masuratori cu impulsuri triunghiulare ce vor da C.I.T. (curba cu impulsuri triunghiulare).
                        Tehnica propriu-zisa de obtinere
                                   a curbei I/T
      1. Se selecteza impulsurile dreptunghiulare cu durata fixa de 1000 de mili sec. si pauza între 2000-3000 de mili sec.
      Cu electrozi asezati pe muschiul de explorat se creste treptat intensitatea pâna la obtinerea contractiei minime.
      Valoarea acestei intensitati (în mili amperi) cu care se obtine aceasta contractieminima se numeste reobaza si se noteaza pe grafic.
      2. Se scurteaza apoi durata impulsului în succesiunea: 500ms, 400ms, 300ms, 200ms, 100ms masurându-se de fiecare data intensitatea care produce contractia minima. Toate valorile se trec pe grafic.
      Se observa ca la scaderea duratei impulsurilor valoarea intensitati curentului care produce contractia minima ramâne cu timp egal cu valoarea reobazei. Ceea ce reprezinta o portiune orizontala a C.I.D.
      La o anumita durata a impulsurilor pentru obtinerea contractiei minime este necesara o intensitate mai mare decât valoarea repbazei.
      Din acest punct curba I/T devine ascendenta pe masura ce timpul tinde spre zero.
       3. Determinarea cronaxiei-cronaxia reprezinta durata impulsului curentului dreptunghiular cu intensitate egala cu dublu reobazei.

Cronaxia se determina în 2 moduri:

      a) Pe graficul curbei I/T se traseaza o dreapta paralela cu abcisa la valoarea curentului egal cu dublu reobazei, iar la punctul de intersectie se duce o perpendiculara pe axa timpului unde se va obtine valoarea cronaxiei.
      b) Prin determinarea directa pe pacient: în timpul ridicari curbei I/T se fixeaza valoarea de vârf a curentului egal cu dublu reobazei.
      Durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se mareste treptat timpul pâna la obtinerea contractiei minime.
      Durata impulsurilor corespunzatoare contractiei minime reprezinta cronaxia.
      4. Se traseaza C.I.T. în aceleasi conditii ca si pentru C.I.D. Durata frontului de descrestere se alege la zero.
      5.  Se determina coeficientul de acomodare notat cu alfa si care reprezinta raportul dintre intensitatea cu impulsuri triunghiularea cu durata de 1000ms si intensitatea cu impulsuri dreptunghiulare cu aceiasi durata pentru valorile care produc contractia minima. 
      Alfa este la muschii sanatosi cu valori între 2,5-6. Limita inferioara a coeficientului alfa este 2-3. Scaderea alfei sub limita inferioara indica o denervare partiala. Scaderea sub valoarea 1 a coeficientului alfa indica o denervare totala.
      Determinarea coeficientului alfa deoarece reflecta leziunea incipienta a nervului.
      Forma curbei I/T este descrisa mai sus, este variabila pentru sistemul muschi-nervi intact.
      La muschiul total denervat-curba I/T este deplasata la dreapta si în sus datorita cronaxiei crescute a fibrelor musculare.
      La muschiul partial denervat-C.I.D. si C.I..T. sunt situate în pozitie intermediara între muschiul sanatos si cel total denervat.
      Partea stânga a curbei I/T da informati asupra nervului motor si partea dreapta asupra stari fibrelor musculare.
      Afectarea nervului-se reflecta prin scaderea coeficientului de acomodare alfa.
      Pentru optimizarea parametrilor alesi pentru electrostimularea terapeutica se determina C.I.T. pentru muschiul corespunzator sanatos. Aceasta este numita climaliza.
      Se traseaza pe grafic o dreapta aproape tangenta la curba climalizei.
      Suprafata determinata între aceasta dreapta si C.I.D. reprezinta domeniul intensitati si duratei ce poate fi ales pentru excitarea muschiului bolnav folosind impulsuri triunghiulare.
      Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de câteva ori mai mare decât durata impulsului.
      Curentii de medie frecventa


      Sub aceasta denumire întelegem o categorie de curenti electrici, alternativi sinusoidali cuprinsi între curenti de joasa frecventa si cei de înalta frecventa .
      Limitele sunt între 100-100mi Hz.
      Fiecare perioada a curentului sinusoidal produs de aparat are o durata foarte scurta egala cu 0,2-0,1 mili sec.
      Aparatul care produce curentii de medie frecventa poarta numele inventatorului Nemctron.
      Reprezentarea grafica a acestor curenti este la fel cu cea a curentuluialternativ sinusoidal de la retea, deosebirea constând numai în frecventa lor deosebita.
      Instituirea ritmica a pauzelor într-un curent de medie frecventa cu intensitatea constanta determina fragmentarea sacadata a acestuia într-un adevarat tren de impulsuri.
      Prin variatia ritmica a intensitati curentului ti prin intercalarea unor pauze ritmice de o durata variabila se pot obtine mai multe forme de curenti de medie frecventa si anume:                                                                                                                                             
      1. Curentul de medie frecventa de baza-este cel cu amplitudine constanta în care vârfurile maxime ale intensitatilor pozitive respectiv negative se mentin la un nivel constant.
      2. Curentul modulat cu lunga perioada-este acela la care amplitudinea maxima a oiscilatiilor variaza de la o perioada la alta crescând de la 0 pâna la o valoare anumita.
       Fiecare modulatie de acest fel ca si pauza care o urmeaza poate sa dureze de la 1-5 sec.
      3. Curentul modulat cu scurta perioada-variatiile intensitati fiecarei perioade si pauzele lor se succed cu o viteza mai mare de 20, 30-100 de modulatii/sec.
      La o modulatie de 50/sec. aceste trenuri de unde modulate dureaza 0,01sec. si sunt urmate de o pauza tot de 0,01 sec.
      Fiecare din aceste trenuri de unde cuprind un numar de 50-100 oscilatii sinusoidale de câte 0,2-0,1 mili sec. în rapor cu frecvenaa de baza de 5.000 sau 10.000Hz.
      Forma pantei de crestere a intensitati fiecarei modulati în parte este exponentiala.
      4. Curentul modulat cu scurta perioada si supramodulat cu lunga perioada sau curentul dublu modulat, scurta perioada+lunga perioada suprapuse-este un curent de medie frecventacu scurta perioada în care trenurile de impulsuri de scurta perioada cu amplitudini diferite crescând sau des-crescânde în limitele modulatiei cu lunga perioada.
      Aceste 4 forme fundamentale de curenti alternativi de medie frecventa pot fi dublate printr-un curent de medie frecventa sinusoidal redresat.
      Acestui curent îi lipseste faza negativa devenind astfel un curent continuu cu impulsuri de aciasi frecventa cu a formei din care deriva.
      Diferenta consta în transformare curentului alternativ sinusoidal în curent continuu cu impulsuri sinusoidale redresate care poseda unele caractere ale curentului continuu.
      O alta varianta terapeutica este utilizarea curentului de medie frecventa în dispozitivele interferentiale adica încrucisarea în tesuturile profunde a 2 circuite de curent de medie frecventa dar cu diferite frecvente.
      Aceasta se realizeaza prin aplicarea a 4 electrozi în jurul regiuni anatomice de tratat.
      Electrozi sunt asezati la fel ca pentru galvanizarea transversala însa sunt racordati în paralel sau încrucisati câte 2 la fiecare circuit în parte.
      Diferenta de frecventa între cele 2 circuite este în general de 100 impulsuri/sec.
                       Actiunile biologice ale curentului
                               de medie frecventa


      Spre deosebire de curenti de joasa frecventa la care fiecare impuls este urmat de o excitatie, ceea ce se numeste principiul excitatiilor sincrone.
      La curentul de medie frecventa aparitia excitatiei fibrelor nervoase mielinice este posibila numai dupa o sumatie de oscilatii de medie frecventa ceea ce reprezinta efectul sumatiei temporale.
      Pentru realizarea acesteia curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca anumit prag de intensitate si un anumit timp util.
      Timpul util-este cu atât mai mic cu cât intensitatea prag este mai mare.
      Prelungirea timpului peste timpul util este nesmnificativa pentru declansarea excitatiei.
      Cu cât creste frecventa curentului cu atât creste si numarul perioadelor necesare pentru declansarea unei excitati.
      Aceasta crestere nu este liniara ea având 2 maxime.
      Excitatia apolara sau ambipolara-Excitatia poate fi produsa la oricare dintre cei doi poli si concomitent daca ei sunt aplicati simetric.
      Impulsurile de curent alternativ trebuie sa aiba o forma exact simetrica.
      Curentul de medie frecventa trebuie sa fie modulat în amplitudine adica sa apara si sa dispara lent la câteva perioade. Frecventa trebuie sa fie peste 100Hz.
      Curba I/T-exista si la medie frecventa cu precizarea ca pragul de excitabilitate corespunzator unei intensitati dublei reobazei este mai mic decat la curenti rectangulari.
      Negativitatea locala sau primara-La stimuli de medie frecventa cu

intensitate sub limita dupa trecerea unui anumit numar de perioade se produce o descrestere a potentialului de repaus a membranei excitate.

      Rezistenta cutanata-este mult scazuta la media frecventa ceea ce

permite o aplicare nedureroasa astfel încât putem folosi intensitati mai mari obtinându-se penetrati mai mari în tesuturi.

      Rapiditatea schimbari directiei curentului alternativ de medie

frecventa-diminua riscurile efectelor electrolitice de la nivel tegumentar ceea ce determina o crestere a tolerantei la locul de aplicat.

      Contractiile musculare obtinute cu media frecventa-sunt: puternice,

reversibile, bine suportate, nedureroase.

      Aceasta se datoreste unui efect de blocaj la nivelul receptorilor si fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului încrucisari pragului.
      În acest fel se obtine declansarea fara durere a contractiei musculare tetanice precum si actiunea inofensiva a curentului de medie frecventa a muschiului cardiac.



                    Efectele fiziologice ale curentului
                            de medie frecventa
      1. Efectul analgetic- se obtine cu ajutorul curentului de medie frecventa de baza sau cel modulat cu scurta perioada la o frecventa de 500Hz.
      La o durere intensa se incepe cu scurta perioada cu o frecventa de 300-500 Hz, timp de 10-15min. si apoi se reduce frecventa fara a modifica intensitatea, rezultatele sunt mai constante si de durata. Acesti curentii fiind bine suportati de bolnavi.
      Curenti de medie frecventa cu lunga perioada si cei supramodulati provoaca contracti musculare puternice si dureroase.
      2. Efectul trofic-se obtine cu un curent de medie frecventa de 10000 Hz.
      Se constata o îmbunatatire a rezultatelor favorabile daca se asociaza si cu ultrasunetul.
      Tot cu rol trofic este si actiunea vazomotorie ce determina hiperemia sau în unele cazuri rezorbtia.
      3. Efectul de stimulare asupra musculaturi scheletice- provocând contractii musculare puternice reversibile si bine suportate.
      4. Efectul de stimulare asupra musculaturii netede-în cazul hipotoniei musculaturi organelor interne.
      5. Efectul asupra sistemului vegetativ prin stimularea vagului-curentul de medie frecventa provoaca contractii numai pe muschiul normoinervat.
       Intensitatea pentru producerea contractiei trebuie sa fie cu atât mai mare cu cât frecventa este mai mare.
      La muschi denervati-nu se obtine nici o contractie musculara indiferent de frecventa sau intensitate.
                   Modalitati de aplicare terapeutica a       
                           curentului de medie frecventa

1. Aplicarea unui singur curent de medie frecventa.

Posibilitati:

Ø Aplicarea curentului de medie frecvensa pur

Ø Aplicarea curentului de medie frecventa redresat

Ø Curentul de medie frecventa cu cu modularea frecventei cu repetitie a trenurilor de impulsuri.

Ø Curentul de medie frecventa dublu modulat

2. Aplicarea curentului interferential.
      În zona de întâlnire a celor 2 curenti cu frecvente diferite se produce un câmp electric numit si câmp interferential.
      Directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv având loc o amplitudine si o scadere la disparitia totala a intensitati.
      Trecerile de la amplificare la anulare sunt lente. Oscilatia intensitati de interferenta variaza progresiv între 0-100Hz.
                              Caracteristicile curentului
                                interferential


      Curentul interferential rezulta din cei 2 curenti de medie frecventa care îi notam I1 si I2 cu amplitudini constante dar cu frecvente diferite.
      Rezultatul este tot un curent de medie frecventa dar cu amplitudine variabila în functie de directia considerata.
       Frecventa de variatie a amplitudini este egala cu diferenta dintre frecventa celor 2 curenti I1 si I2.
       Modularea intensitati prelungeste efectul de stimulare a curentului de medie frecventa prevenind astfel instalarea fenomenului de acomodare.
      Avem 2 modalitati de aplicare a curentului interferential.

1. Modalitatea de aplicare "MANUALA("-consta în alegerea unei frecvente constante între 0-100Hz.

Efectele:

Ø La frecvente mici de sub 10 Hz-curentul are o actiune excitomotorie.

Ø La frecventa mijlocie între 12-50 Hz-cu intensitatea subliminara se obtine actiune decontracturanta si vasculotrofica precum si actiune de inhibare a simpaticului si stimulare a vagului.

Ø La frecvente rapide între 80-100 Hz-obtinem un efect analgetic.

      Actiunea excitomotorie-produce contractii musculare pe musculatura  

hipotona dar normoinervata.

      Regalarea vegetativa-înlatura disfunctiile vegetative ale organelor interne.
      Curentul de medie frecventa fiind astfel indicat si în dureri toracice anginoase, în tahicardiile paroxistice si constipatiile spastice.


2. Modalitatea de aplicare "SPECTRUM"-avrm frecvente variabile.


Efectele:

Ø Între 0-10 Hz-timp de 15 sec. cu o frecventa variabila liniar, crescator si descrescator obtinem o excitatie asupra nervilor motori, o adevarata gimnastica musculara cu indicatii în hipotoniile musculare de de inactivitate în redorile articulare post-traumatice.

Ø La o modulatie spectrum între 90-100 Hz-timp de 15 sec. se obtine un efect analgetic.

Ø La o modulatie spectrum între 0-10 Hz timp de 15 sec. se produce o alternata ritmica a efectelor inhibitori cu efectele excitatorii adica stari de relaxare alternând cu stari de stimulare.

      Deasemeni obtinem o reglarea a tonusului peretilor vasculari, o hiperemie activa a vaselor profunde, se obtine rezorbtia edemelor si a exudatelor post-traumatice, produce un micro masaj activ de profunzime a musculaturi striate cu efect benefic si în contractiile musculare.
      La orice aplicare a curentilor interferentiali se urmareste cresterea pragului dureros, efectul stimulant neuromuscular si influentarea sistemului nervos vegetativ.



                 Indicatiile terapeutice a curentului
                                     interferential


      Tulburari trofice tisulare, artrite, periartrite, artroze, disfunctii circulatori venoase, edeme limfatice, celulite, diferite dischinezii ale organelor abdominale si din micul bazin.
     Curentii de înalta frecventa
      Sunt curenti alternativi cu limita inferioara de 100 mii Hz si landa de 3Km, iar limita superioara este de 300 MHz si landa de 1m.
      Acesti curenti sunt produsi de un circuit oscilant în care sa introdus un scânteietor sau eclator.
      Curentii de înalta frecventa se clasifica astfel:
      1. Undele scurte-care au frecventa de 27,12 MHz si landa de 11m.
      2. Înalta frecventa pulsatila sau diapulsul-aceiasi frecventa cu undele scurte simple.
      3. Undele decimetrice-care la rândul lor pot fi:

Ø Lungi

Ø Scurte (microunde)

      4. Ultrasunetele-care au frecventa cuprisa 800-1000 KHz si landa de 1,87 mm.
                           Principiul de functionare a
                                      acestor aparate


      Se bazeaza pe fenomenul de descarcare a unui condensator atunci când diferenta de potential dintre armaturile acestuia învinge rezistenta stratului de aer cuprins între ele.
      Scânteia care apare la nivelul scânteietorului se compune de fapt dintr-un numar mare de scântei care strabat dielectricul în ambele sensuri asemanator unui pendul.
      Durata-este extrem de scurta de domeniul milionimilor de secunda.
      Bobina-reâncarca condensatorul prin autoinductie în sens invers ca la producerea scântei.


      Prin descarcari succesive într-un sens si în celalalt intensitatea curentului scade la 0 undele având amplitudini progresive descrescatoare pâna la amortizare urmeaza apoi o pauza de aproximativ 50 ori mai lunga pentru reâncarcarea condensatorului.
      Înlocuirea eclatorilor cu triode determina producerea oscilatiilor de amplitudini egale fara pauze si cu frecventa crescuta între 10-100 MHz precum si cu landa scurta si astfel se obtine undele scurte.
                          Principalele propietatii fizice ale
                         curentului de înalta frecventa
       1. Frecventa foarte mare
       2. Landa este descrescatoare de la hectometri la metri, decimetri si centi-metrii.
       3. Se produc fenomene capacitive-adica acesti curenti strabat usor condensatori putând actiona si în circuit deschis.
       4. Produc fenomene inductive-si anume cu cât frecventa este mai mare variatia câmpului inductor este mai rapida si forta electromotoare de inductie este mai ridicata.
       5. Produc energie calorica-si anume: într-un câmp electromagnetic de înalta frecventa energia electrica se transforma în caldura conform legi lui Joule: Q = K ´ I2 ´ R ´ T.
      Aceste unde încalzesc puternic corpurile metalice precum si solutiile electrolitice.
       6. Efect pelicular-si anume în mediile metalice omogene cu rezistenta mica, acesti curenti de înalta frecventa se propaga la suprafata.
      Acesti curentii de analta frecventa transmit în mediul înconjurator la

distante foarte mari, unde electromagnetice de aceiasi frecventa cu curentul generator.


                              Unde scurte
      Aceste unde au actiune electrolitica si electrochimica si nu produc fenomene de polarizare. Aceste unde nu provoaca excitatii neuromusculare.
     Au efecte calorice de profunzime fara a produce însa leziuni cutanate.

Penetratia tisulara si efectul lor caloric depind de:

Ø Frecventa curentului=si anume: creste odata cu cresterea frecventei.

Ø Constantele electrice ale tesuturilor-si anume: cu cât frecventa este mai mare curentul trece prin tegument fara al leza prin încalzire.

Ø Tegumentul este o combinatie de rezistente si capacitatii-astfel încât penetratia undelor scurte se face prin: vase, canale sudoripare, stratul cornos va fi izolator.

      Aceste unde trec prin aer ca si un curent de conductie dezvoltând o energie termica.
      Trec prin membrane ca un curent de deplasare cu un consum redus de energie si strabat mediul sancvin, acesta fiind un bun conductor electric.
                     Actiuniile fiziologice ale undelor scurte


      1. Actiunea asupra metabolismului:

Ø Creste necesarul de O2 si de substrat nutritiv tisular,

Ø Creste catabolismul,

Ø Stimuleaza metabolismul local în zona lor de aplicare.

      2. Actiunea asupra circulatiei-se produce o hiperemie activa atât prin actiune locala cât si prin actiune reflexa.
      3. Actiunea asupra sistemului nervos-si anume:

Ø Asupra sistemului nervos central-are un efect sedativ actionând

asupra hipotalamusului.

Ø Asupra sistemului nervos periferic-creste excitabilitatea, creste

viteza de conducere, scade reobaza si scurteaza cronaxia.

      4. Actiunea asupra musculaturii:
                                               scade tonusul muscular
                                               relaxeaza musculatura antagonista
                                               îmbunataceste circulatia locala.
      5. Actiunea de crestere a capacitati imunologica a organismului.
      6. Actiunea asupra glandelor endocrine.


                 Efectele terapeutice ale undelor scurte
      1. Efect hiperemizant
      2. Actiune analgetica
      3. Efect miorelaxant si antispastic
      4. Efect de activare metabolica
      Undele scurte produc endotermie nemijlocita cu efect remanent (de lunga durata) de » 48-72h.
                Caracteristici de dozare a undelor scurte
      DOZA I - este egala cu doza atermica sau rece si corespunde la 5-10W.
      Aceasta doza nu produce nici o senzatie fiind sub pragul de excitatie termica.
      DOZA II - este doza oligotermica (putina caldura) corespunde la aproximativ 35W.
      Aceasta doza produce o senzatie de caldura abia perceptibila.
      DOZA III - este doza termica care corespunde la 75-100W.
      Aceasta doza produce o senzatie de caldura evidenta dar suportabila.
      DOZA IV - este doza hipertermica corespunde la 110-250W.
      Aceasta doza produce o senzatie de caldura puternica uneori greu suportabila.
      Pentru alegerea acestor doze trebuie sa tinem seama de urmatoarele aspecte:
      1. În stadiile acute-vom folosi totdeauna:

Ø Dozele reci (I)

Ø Dozele oligotermice (II)

cu o durata scurta de 3-5 min. si în seri scurte cu ritm zilnic sau la 2 zile.

      2. În stadiile cronice-vom folosi:

Ø Dozele termice (III)

Ø Dozele hipertermice (IV)

cu o durata prelungita de 20-30 min. în serii de câte 12 sedinte în ritm zilnic sau la 2 zile.

      3. Dozele II si III -  au si actiune antispastica.
      4. Doza IV - cu o durata scurta are si actiune revulsiva.


                 Indicatii terapeutice ale undelor scurte
      1. În afectiuni ale aparatului locomotor: afectiuni reumatice acute si degenerative si în sechele posttraumatice.
      2. În afectiuni ale sistemului nervos:

Ø Sistemul nervos periferic: nevralgiile, meuromialgiile, nevrite,

pareze, paralizii.

Ø Sistemul nervos central: sechele de poliomielita, sechele dupa

meningite si mielite.

      3. În afectiuni digestive: în diferite spasme esofagiene, spasmele gastro-intestinale, în diferite dischinezi biliare de diferite cauze, în diferite sindroame aderentiale, dupa interventii chirurgicale si chiar în constipatia cronica.
      4. În afectiuni cardio-vasculare:tulburari circulatori periferice: arteriale si venoase; arteriopatii periferice, în degeraturi.
      5. În afectiuni pespiratorii: bronsite cronice, sechele dupa pleurezi, în pleurite, astm bronsic însa în perioada dintre crize.
      6. În afectiuni urogenitale: hipertrofia de prostata, pielonefrite, pielocistite, diferite colici nefritice.
      7. În afectiuni ginecologice: anexitele, parametritele.
      8. În afectiuni oftalmologice: orjelet, iridociclitele si cheratite.
      9. În afectiuni stomatologice: gingivite, stomatita, în dureri postextractii dentare, în diferite abcese peridentare sau granulom.
     10. În afectiuni dermatologice: în furuncule, în panaritii sau hidrosadelita.
     11. În afectiuni endocrine: dereglari hipofizare si tiroidite.
                   Valoarea terapeutica a undelor scurte
      Au actiune prioritara fata de alte proceduri termice.
      Au o actiune adjuvanta fata de alte proceduri.
      Au o actiune permisibila adica se pot asocia cu alte proceduri fizicale.
                  Contraindicatiile undelor scurte


      În supuratii, în diferite manifestari acute reumatice de tip autoimun, în procese neoplazice, în hemoragii, în hemoptizii, în hemoragiile din ulcerele gastro-duodenale, în existenta stimulatorului cardiac, în situati de sarcina.


                 Tehnica de aplicare a undelor scurte
      Spre deosebire de tehnica de aplicare a curentilor de joasa si medie frecventa în care era nevoie de un contact direct între electrozi si tegument, la undele scurte electrozi nu se aplica direct pe tegument.
      Aparatele de unde scurte sunt alcatuite din 2 circuite:

Ø Circuitul generator

Ø Circuitul rezonator

ce trebuie sa intre în rezonanta unul cu celalalt. Pacientul intra în circuitul rezonator.

      Acesti curenti de înalta frecventa se pot aplica fie în:

Ø Câmp inductor fie în

Ø Câmp condensator

      1. Aplicare în câmp condensator-introducerea bolnavului direct în câmpul rezonator între cele 2 placi ale armaturilor condensatorului.
      Armaturile condensatorilor sunt izolate în capsule de sticla sau cauciuc constituind de fapt electrozi.
      În cazul electrozilor de metal izolati de sticla, acestia sunt rigizi si se numesc electrozi Schliephake.
      Acestia sunt formati dintr-un disc metalic de 1mm, grosime si cu marimi diferite în diametru fiind: mari, mijloci si mici (172-130-85-42).
      Capsula izolatoare-are o piesa din ebonita pe care se gaseste dispozitivul de fixare a electrodului precum si fisa de racordare cu cablul.
      Fata care vine spre bolnav este din sticla si se însurubeaza la piesa de ebonita.
      Acesti electrozi pot avea si forme speciale pentru utilizarea în regiunile axilare (forma prisma).
      Acesti electrozi se fizeaza la niste brate sau suporturi ce le ofera posibilitatea aplicari lor la distanta de tegument.
      Aceste suporturi sunt din material izolant având mai multe articulatii ce le confera mobilitatea în toate directiile.
      2. Aplicarea în câmp inductor-foloseste electrozi flexibili ce sunt acoperiti de un cauciuc vulcanizat.
      Pot avea aspectul unei plase si cordon flexibil constituit din sârme de Cu peste care se vulcanizeaza un strat de cauciuc de 6-8 mm grosime.
      Acestia pot fi aplicati direct pe tegument, direct pe regiunea de tratat.



                 Înalta frecventa pulsatila
                         sau diapulsul
      Frecventa înalta de 27,12 MHz landa de 11m durata unui impuls este de  65 miu/sec. pauza dintre impulsuri este de 25 de ori mai mare decât durata impulsului.
      Frecventa impulsurilor este dozata în 6 trepte.
      Puterea aparatului generator este cuprinsa între 293-970W.
      Durata mare a pauzei în raport cu durata impulsului, genereaza efect caloric ce se disperseaza pâna la disparitie si astfel efectele biologice au o durata mai lunga.
      Frecventa impulsurilor este calculata astfel ca fiecare impuls care urmeaza sa cada pe un efect biologic persistent.
      Dispersarea efectului caloric determina lipsa efectelor hipertermice locale.
      Emitatorul aparatului poate fi aplicat peste îmbracaminte, aparate gipsate, pansamente, elemente metalice de contentie cu exceptia stimulatorului cardiac.
                            Modul de actiune a diapulsului
      Câmpul electromagnetic realizat influenteaza miscarile intra si extra-celulare determina echilibrarea pompelor de sodiu, din celulele dereglate în stare de depolaraizare partiala determina astfel refacerea potentialului bioelectric al membranelor.
      Stimuleaza procesele anabolice celulare si tisulare creste fluxul sancvin perifericprin hiperemie ceea ce duce la cresterea oxigenari locale cu rol în vindecare.
      Influenteaza procesele de regenerare a tesutului nervos. Stimuleaza hematopoeza.
      Influenteaza cresterea infiltratiei leucocitara. Favorizeaza formarea colagenului în procesele reparatori tisulare.


                         Efectele fiziologice a diapulsului                


      1. Amelioreaza procesele de osteoporoza posttraumatice.
      2. Accelereaza procesul de calusare în cazul fracturilor.
      3. Accelereaza rezorbtia hematoamelor.
      4. Au actiune rezorbtiva a proceselor inflamatorii.
      5. Pot reduce pâna la disparitie edemul tisular.
      6. Accelereaza cicatrizarea plagilor prevenind si reducând cicatrici cheloide.
      7. Grabeste vindecarea arsurilor.
      8. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase precum si a ulcerelor peptice.
      9. Realizeaza topirea calcifierilor din bursite si tendinite.
     10. Diminua si combat spasmele musculaturi netede.
      Se obtin rezultate foarte bune si bune în urmatoarele afectiuni:
   Stari post-traumatice ale partilor moi în deosebi la genunchi si umar,
                                               În algoneurodistrofi post-traumatice,
                                               În bursite si în tendinite,
      Rezultate bune si satisfacatoare se obtin în:

ØArtroze activate

ØPoliartrite.

                              Avantajele diapulsuluiu
      Nu produce efecte calorice locale astfel încât poate fi aplicat în:

Ø Inflamatii si congesti din procesele infectioase si neinfectioase.

Ø Poate fi aplicat la orice vârsta si la o arie mare de afectiuni.

Ø Scurteaza timpul de vindecare în multe afectiuni.

Ø Reduce consumul de medicamente.

Ø Combate rapid durerea.

Ø Poate fi tratata orice regiune a corpului.

Ø Pacientul nu trebuie dezbracat.

Ø Nu produce disconfort local si general.

Ø Pacientul nu trebuie neaparat supravegheat.



                                        Ultrasunetele
      Ultrasunetele folsite în terapie:
      Desi acestea se pot folosi atât în medicina cât si în alte domenii.
      În medicina putem avea: ecografia folosita ca metoda de investigatie, meloterapia, stomatologie si în domeniul alimentar.
      Ultrasunetele au o frecventa de 800-1000 KHz si landa egala cu 1,87 mm.
      Ultrasunetul este folosit în:
      1.Câmp continuu-când unda ultrasonica este longitudinala si
neântrerupta având o actiune continuua asupra mediului respectiv cu producerea unui micromasaj tisular profund si cu efect termic important.
      2.Câmp discontinu-când avem o întrerupere ritmica cu o anumita

frecventa a ultrasunetului din câmp continuu si când trebuie sa tinem seama de forma si durata impulsului, durata pauzei si de frecventa intercalari radiatiilor respective.


                     Propietatile fizice ale ultrasunetelor
      Limita superioara de de perceptie a sunetului de catre urechea umana este de circa 20 mii oscilatii/sec.
      Vibratiile mecanice-ce depasesc aceasta limita se numesc ultrasunete.
      Landa ultrasunetelor este foarte mica si prezinta variati în functie de natura mediului strabatut (gaze, lichide sau solide).
      Aplicarea ultrasunetelor pe un corp-produce un transfer mare de energie prin alternarea starilor de presiune realizate.
      Transferul de energie ultrasonica-aplicata si masurata în wati (W)/cm patrati defineste intensitatea ultrasunetului. Aceasta reprezinta un parametru inportant în cadrul terapiei.
      Propagarea ultrasunetului-se realizeaza în linie dreapta sub forma unui fascicul de raze.
      Propagarea depinde de felul si forma sursei de producere de cuplare cu mediul în care se propaga si de frecventa (cu cât frecventa este mai mare cu atât penetrarea este mai mare).
      Propagarea ultrasunetului poate fi modificat de:

Ø Dimensiunea mediului strabatut (mare sau mica)

Ø De suprafata acestuia (neteda sau rugoasa)

Ø De forma mediului si de structura acestuia (omogena sau neomogena).

      Viteza de propagare a ultrasunetului-este o constanta si are o valoare medie în tesutul umande 150m/sec. calculându-se prin produsul dintre landa si frecventa.


                            Efectele fizice ale ultrasunetelor
      1. Efectul mecanic-vibratia propusa de aparat se transmite din aproape în aproape moleculele fiind puse în miscare cu o frecventa egala cu cea a emitatorului aparatului.
      2. Efectul termic-o parte din energia ultrasonica se transforma în energie calorica aceasta se obtine prin absortia energiei ultrasunetului de catre mediile neomogene cu degajare importanta de caldura si prin frecarea particulelor mediului de separare a 2 straturi cu densitati diferite.
      3. Efectu de cavitatie-reprezinta producerea de goluri în interiorul lichidului tranversat. În terapie trebuie sa evitam aceasta proprietate.
      4. Efectul de difuziune-reprezinta cresterea permeabilitati membranei celulare.


                            Efecte chimice ale ultrasunetului

Ø Oxidarea,

Ø Depolarizarea,

Ø Reductia si alterarea structurilor

Ø Substante chimice.

                            Efectele fiziologice ale ultrasunetului


Acestea depind de:

Ø Frecventa si amplitudinea oscilatiilor,

Ø Durata de aplicare,

Ø Reactivitatea organismului.

      Se obtin urmatoarele efecte fiziologice:

Ø Analgetice,

Ø Miorelaxante,

Ø Hiperemiante,

Ø Tonifiante,

Ø Neuro-musculare,

Ø Excitate de sistemul nervos.

      Gradul de excitabilitate neuro-musculara este în raport cu amplitudinea vibratiilor ultrasonice.
      La amplitudini mici se obtin efecte sedative, iar la amplitudini mari actiuni de stimulare si excitare.
      Durata joasa are un rol important în obtinerea efectelor urmarite.
      Sunt influentate de catre ultrasunet toate sistemele si aparatele organismului.
                      Actiunea ultrasunetelor asupra sistemului
                nervos central, sistemului nervos periferic                                   
                     si sistemului neuro-vegetativ
      Sunt primele care receptioneaza undele vibratori ale ultrasunetului si raspunde în fuctie de dozare prin efecte de excitatie sau inhibitie de sedare sau stimulare de modificare a pragului de excitabilitate neuro-musculara ca si de echilibrarea sistemului nervos vegetativ.
                  Actiunea asupra aparatului cardio-vascular
      Ultrasunetul actioneaza în deosebi asupra circulatiei periferice realizând efecte vazomotori de vazodilatatie arteriala si tonifierea elementelor, contractiile din peretii venelor si vaselor limfatice favorizând rezorbtia edemelor si exudatelor.
      Este stimulata viteza de circulatie periferica.
      Sunt usurate schimbarile nutritive si gazoase din tesuturi actionând asupra troficitati acestora.
                  Actiunea asupra musculaturi striate si netede
      La musculatura hipertona-produce scaderea tonusului muscular, iar la musculatura atrofica-realizeaza tonifierea.
      De cele mai multe ori se urmareste efectul anti-spastic decontracturant muscular si de relaxare generala.
                 Metodele de producere a ultrasunetului
      1. Prin procedee mecanice-prin ounerea în vibratii a unei lame metalice de anumite dimensiuni sau vibratiile unui diapazon.
      2. Prin metode magnetice-bazate pe principiul schimbari dimensiuni supuse unui proces de magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ.
      3. Procedeul piezoelectric-consta în proprietatea unor cristale taiate în anumite sectiuni de a se comprima si dilata daca sunt supuse la variati de potential electric.
      Procedeul piezoelectric-se foloseste cristale ca cele de quartz, turmalina, blenda si titan de bariu.
      În general un cristal are o axa optica longitudinala notata cu "z" 3 axe electrice care unesc muchiile si sunt numite si axe piezoelectrice si 3 axe mecanice care unesc mijloacele fetelor opuse si sunt notate cu "y".
      Lama taiata din quartz trebuie sa aiba suprafete perpendiculare pe axa electrica a cristalului. Prin comprimarea suprafetelor lamei de quartz astfel taiate apar sarcini electrice pe fetele perpendicular pe axa electrica.
      Acelas fenomen se întâmpla atunci când se exercita o tractiune de-a-lungul axei mecanice "y".
      Daca executa o tractiune pe axa electrica vom obtine schimbarea polaritati adica efectul mecanic poate fi transformat în efect electric prin fenomenul piezoelectric.
      Fenomenul invers de transformare a variatiilor de potential electric prin intermediul cristalelor de quartz se numeste efect piezoelectric indirect ceea ce produce ultrasunetul.


                      Actiuni biologice ale ultrasunetului
      1. La intensitati mici de 0,1-0,4 W/cm patrati-în acest caz se produc modificari biologice minime si reversibile.

Ø Creste permeabilitatea membranelor celulare,

Ø Se produce o activare moleculara,

Ø Creste activitatea de respiratie celulara,

Ø Sunt activati fermenti glicolitici,

Ø Desfacerea macromoleculelor glucidice

Ø Sunt activate procesele oxidative si efectele reducatoare (creste continutul grupelor sulfhidric din: ficat, creier si miocard)

Ø La nivel tergumentar se produce o eliberare masiva de mastocide cu eliberare secundara de histamina.

Ø Datorita cresteri permeabilitati celulare tegumentare se produce

difuziunea unor substante terapeutice ceea ce se numeste sonoforeza.

      2. La intensitati medi de 0,5-0,7W/cm patrati se realizeaza efecte fizico-chimice si biologice maxime si reversibile.

Ø Se produce o hipertermie tegumentara

Ø Se produce efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara

Ø Se produce fragmentarea macromoleculelor

Ø Se produce hiperemizarea membranelor printr-o vazodilatatie

crescuta si creste metabolismul celular local.

      3. La intensitati mari de peste 0,8 W/cm2 apar modificari ireversibile.

Ø Se poate produce eritem, petesi si flictene tegumentare

Ø În tesutul conjunctiv apare o vazodilatatie cu hiperemie

Ø La nivel osos apar edeme hemoragice si chiar necroza ososa.

          Aparatele pentru ultrasunetele terapeutice
      Sunt alcatuite din:
      1. Generatorul de înalta frecventa,
      2. Cablul de racord,
      3. Traducator sau emitatorul de ultrasunet care transmite unda ultrasonica si o receptioneaza pe cea reflectata.
      4. Sistemul de redresare si de transformare a curentului,
      5. Circuitul oscilant cu trioda,
      6. Circuitul rezonator cu condensator variabil,
      7. Cristalul piezoelectric-care este intercalat în câmpul condensator aflat în capul traductorului.
      8. Cordonul de alimentare de la retea cu curent alternativ.


              Tehnica de aplicare a ultrasunetului terapeutic
      La tehnica de aplicare a acestor proceduri vom urmari manipularea câmpului emitator si manevrarea aparatului.
      Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emitator în linie dreapta sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafata de emisie a localizatorului.
      Deoarece propagarea ultrasunetului se face numai în medii solide si lichide este necesar ca între proiector si tegument sa nu existe nici un strat de aer ce ar putea sa opreasca transmiterea undelor la tegumentul bolnavului, pentru aceasta este nevoie de un contact perfect între suprafata emitatoare si tegument care se realizeaza folosindu-se un strat de gel, ulei sau apa.
      Tratamentele se pot efectua aplicând capul emitator în 2 modalitati:
      1. Prin contact direct asupra tegumentului-folosindu-se vaselina sau creme.
      2. Aplicarea capului emitator la distanta-când se interpune un strat de apa între emitator si tegument.
      În contact direct-capul emitator se plimba pe tegument prin intermediul gelului sau al altui unguent, fara a se apasa prea tare, în sens circular sau liniar în functie de regiunea de tratat, si cu o viteza foarte mica
      Este foarte important ca emitatorul sa pastreze un contact perfect cu toata suprafata tegumentului si sa fie mentinut în pozitie verticala cu acesta.
      Trebuie evitate în cursa emitatorului toate zonele cu proeminente osoase precum si regiunile vascularizate.
      Aplicare indirecta-prin intermediul apei se foloseste atunci când avem de tratat extremitati anatomice cu multe suprafete neregulate si cu multe proeminente osoase.
      Într-o baie calduta se introduce mâna sau piciorul bolnav înpreuna cu capul emitator. Se vor executa miscari lente liniare sau circulare la o distanta de aproximativ 3 cm fata de tegument având grija ca suprafata emitatoare sa fie paralela cu tegumentul.



        Aplicatiile ultrasunetului cu actiune reflexa


      1. Aplicatia segmentara directa
      2. Aplicatia segmentara indirecta
      3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe
      4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglioni simpatici
      1. Aplicatia segmentara directa-realizeaza pe cale neurala de-a-lungul nervilor periferici sau de-a-lungul arterelor mari cu actiune de plexuri simpatice însotitoare.
      Se bazeaza pe principiul masajului reflexogen se aplica în sens caudalo-cranian având urmatoarele trasee:
      Se începe sub marginea inferioara a sacrului, urmeaza ascendent pe partea exterioara a articulatiei sacro-iliace, apoi sub creasta iliaca spre lateral si fata posterioara a marelui trohanter, apoi se ascensioneaza paravertebral lombar catre apofiza spinoasa T3,pe marginea externa a marelui dorsal pâna la marginea inferioara a toracelui.
      La nivelul musculaturi cervicale diminua dupa câteva miscari circulare ale capului emitator.
      De subliniat ca nu se aplica în cazul suferintelor cardiace.     
      2. Aplicarea segmentara indirecta-aplicatia se efectueaza în zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare iar raspunsul îl obtinem la distanta.
      Ex: Pentru membrele superioare aplicatia paravertebrala se face în zona C3-T1 iar raspunsul se obtine la nivelul umarului, antebratului, bratului si mâini.
      Pentru membrul inferior aplicatia se face pe marginea inferioara si externa a sacrului pe articulatia sacro-iliaca sau paravertebral lombar si toracal inferior, iar raspunsul se obtine la nivelul soldului, coapsei, gambei ti piciorului.
      Atentie! Nu se aplica procedura mai sus de nivelul C3, loc unde se afla prelungirea craniala a maduvei spinari.
      3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe-(dermatomul=zona tegumentara inervata de un anumit nerv periferic).
      4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglionii simpatici-este de preferat folosirea ultrasunetului cu impulsuri.
      Ex: Aplicam ultrasunetul cu cap emitator mic în câmp fix la nivelul ganglionilor simpatici inghinali si obtinem vazodilatatie arteriala la nivelul gambei.
      Avem si unele aplicatii speciale:
       Aplicarea ultrasunetului în regiunea hipofizara-determina inhibarea selectiva a functiei glandulare.
      Exista posibilitatea asocieri concomitenta a ultrasunetului cu curentul diadinamic când actiunea celor doi curenti se potenteaza reciproc obtinându-se dureri si contracturi musculare.
      Aparatul se numeste Sanodin sau Sonodinator.
                          Contraindicatiile ultrasunetului
      1. Contraindicatii generale-cum sunt:

Ø Afectiuni cutanate infectioase si inflamatori si cu tulburari de sensibilitate,

Ø Tulburari de coagulabilitatea cum este hemofilia,

Ø Fragilitati capilare,

Ø În starile generale alterate,

Ø În cazul existentei unei tubor,

Ø În T.B.C-ul activ,

Ø În starile febrile de diferite etiologi,

Ø În reumatism articular acut,

Ø În insuficienta cardio-circulatorie cu tulburari de ritm,

Ø În tromboflebite, tromboze si varice,

Ø În calcifierea peretilor vasculari.

      2. Contraindicatii speciale-nu se va aplica direct pe:

Ø Maduva si creier,

Ø Zona splinei,

Ø Zona hepatica,

Ø Zona plamânilor,

Ø Zona cordului,

Ø Zona marelor vase,

Ø Zona de crestere osoasa.

   Indicatiile terapeutice ale ultrasunetului
      1. La nivelul aparatului locomotor:

Ø Afectiuni reumatismale: de tip degenerativ si inflamator cronic,

Ø Afectiuni post-traumatice, fracturi, contuzi, entorse, algoneuro-distrofi, în anumite posturi vicioase, scolioze sau deformari ale piciorului.

      2. Afectiuni dermatologice:

Ø În cazul cicatricelor cheloide,

Ø Ulcerele trofice ale membrelor.

      3. În afectiuni ale tesutului de colagen:
      Fibrozide, dermatomiozite, miozita, retractia aponevrozelor palmare de tip dupuztren.
      4. În afectiuni neurologice:

Ø Nevralgi, nevrite se prefera ultrasunetul cu impulsuri,

Ø În afectiunile zonei zoster,

Ø În distrofia musculara periferica,

Ø În sindroamele spastice ti hipertone de cauza piramidala si extra-

piramidala.

      4. În afectiuni circulatorii:

Ø Arteriopati obliterante

Ø În boala Raynaoud.

      5. În afectiuni ale organelor interne:

Ø Dischinezia biliara,

Ø Constipatia cronica de tip spastic.


               Fototerapia (Energia radianta luminoasa)
      Definitie: Reprezinta utilizarea energiei radiante luminoase asupra organismului.
      Energia radianta luminoasa poate fi:

Ø Naturala

Ø Artificiala

      Cea artificiala fiind data de iradierea corpurilor încalzite.
                              Propietatile fizice ale fototerapiei
      1. Propagarea energiei-se face dupa 2 teori:

Ø Teoria emisiuni cuantica

Ø Teoria electromagnetica.

      2. Viteza de propagare în vid este de 300mii m/sec.
      3. Reflexia lumini-reprezinta reântoarcerea din mediul din care provine, raza reflectata fiind în acelasi plan cu raza incidenta astfel încât unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenta.
      4. Refractia lumini-reprezinta deviatia suferita de raza luminoasa la trecerea prin suprafata dintre 2 medi cu densitati diferite.
      Raza refractata nu este în acelasi plan cu raza incidenta astfel încât unghiul de refractie este diferit de unghiul de incidenta.
      5. Lipsa perturbatiei reciproce-se observa în cazurile de intersectie a 2 raze fiecaredintre ele propagându-se independent.
      6. Interferenta-este fenomenul de compunere a undelor luminoase cu aceiasi directie de propagare rezultând benzi luminoase si întunecate.
      7. Difractia-fenomenul de curbare a traiectoriei luminoase în regiunea umbrei geometrice.
      8. Polarizarea-reprezinta dependenta intensitati razelor de lumina reflectata fata de orientarea planului de incidenta.
                                    Propagarea lumini
      Se realizeaza dupa 2 teori:
      1. Teoria cuantica sau fotonica-ce sustine ca lumina este emisa si absorbita în cantitati discontinu de energie.
      2. Teoria electromagnetica-conform careia lumina este o vibratie sinusoidala transversala ce se propaga în vid cu 300 mii m/sec., în spatiul acesta radiatiile constituie un câmp electric si un câmp magnetic aflate perpendicular unul pe celalalt pe directia de propagare.
      Radiatiile electromagnetice se caracterizeaza prin:

Ø Lungimea de unda,

Ø Frecventa reprezentata de numarul de vibrati pe secunda,

Ø Perioada de timp,

Ø Numar de unde pe cm.


                              Radiatiile luminoase folosite în cadrul                                                 
                                                       fototerapiei
      1. Radiatiile infrarosu sau calorice-care au lungimea de unda cuprins 760-50 mili microni, acestea nu inpresioneaza ochiul, sunt emise de acelasi surse ca si razele vizuale adica de corpuri incandescente descarcari electrice în gaze.
      Pot fi evidentiate prin fotografie sau prin metode fotoelectrice si termice.
      2. Radiatiile vizibile-sunt unde luminoase care au landa cuprinsa  770-390 mili microni contin cele 7 benzi ce formeaza culorile.
      3. Radiatiile ultraviolete-care au landa 400-10 milii microni si care pot fi la rândul lor de 3 feluri:
       a) Ultravioletele A sau I sunt numite si cele lungi cu landa 400-315 milii microni constituie spectrul cel mai abundent din lumina solara.
       b) Ultravioletele B sau II se mai numesc si medi si au landa 315-280 milii microni acestea sunt emise de lampile cu mercur.
       c) Ultraviolete C sau III se mai numesc si scurte cu landa sub 280 milii microni si care sunt produse prin descarcari electrice în vapori de mercur.
      Radiatiile sub 250 milii microni sunt cele mai penetrante.
                              Efectele biologice ale ultravioletelor
      Acestea sunt explicate prin mecanismele produse în celulele epi-dermice la nivelul terminatiilor nervoase senzitive si la nivelul vaselor sancvine ale corionului.


                       Eritemul actinic sau ultraviolet
      Este un fenomen fotochimic ce apare dupa expunerea la ultraviolete fiind urmat de pigmentatie apoi de stergerea si exfolierea dermului.
      Eritemul produs de ultravioletele scurte-apar în primele 6h dupa expunere, atinge un maximu de intensitate la câteva ore se sterge, în 2 pâna la 4 zile pigmentatia este putin intensa, bronzul dureaza 2-4 saptamâni si apoi urmeaza o deshuamare slaba.
      Eritemul produs de ultravioletele mijloci-apar dupa 4-8h de la expunere, ating un maxim dupa 3-4 zile, pigmentatia este intensa are o tenta aramie, dureaza 8-10 zile.
      Dupa intensitatea eritemului putem avea mai multe grade:
      Gradul I- apare pe o suprafata mica tegumentara, se produce lent dupa 4-6h, are o tenta rozacee este usor sau deloc puriginos, dispare în 1-3 zile, exfolierea este putin evidentiata si nu lasa urme.
      Gradul II- apare dupa o perioada de 4-6h dupa expunere, înrosirea este evidentiata cu tenta rosu-viu, da o senzatie dureroasa mai accentuata în functie de regiunea expusa. Da un prurit moderat, persista roseata 3-4 zile, exfolierea cutanata dupa 1-2 saptamâni.
      Gradul III-eritemul depaseste cu mult suprafata expusa, are o tenta rosu închis spre violaceu, cu aspect de arsura si edem. Da un prurit dureros, contactul cu îmbracamintea este insuportabil, poate sa apara în 2h si persista câteva zile.
      Pigmentatia apare a-4-a zi sub forme de puncte rosi cafeni ce se extind si dureaza mai multe saptamâni. Exfolierea este marcata si masiva apare în a-15-a zi si este urmata de formarea unor cruste.
      Gradul IV-producerea edemului si exudatului pronuntat si producerea flictemelor. Flictemele se rup usor si necesita protejare cu pansament. Are culoare rosu cianotic, tegumentul este edematiat si dureros. Exfolierea este masiva si se produce dupa 20 de zile. Pigmentatia este inhibata aparând zone depigmentate inconjurate de halou pigmentar.


                  Modalitati de producere a eritemului actinic
      Sunt cunoscute 5 ipoteze:
      1. Iradierea cu ultraviolete determina eliberarea unor substante vasoactive ca: histamina si acetil-colina ce produc vazodilatatie si în consecinta cresterea puteri de absortie a razelor ultraviolete producându-se astfel eritemul actinic.
      2. Iradierea cu ultraviolete determina eliberarea în tegument a unor peroxizi lipidici ce sunt raspunzatori de producerea eritemului.
      3. Ultravioletele actioneaza asupra tegumentului eliberând uni steroni cu actiune vasoactiva si în consecinta producerea eritemului.
      4. Ultravioletele actioneaza asupra tegumentului determinând eliberarea unor prostaglandine cutanate si în consecintaformarea unor glande diferite de eritem.
      5. Ultravioletele antreneaza unele reflexe neuro-vegetative prin stimulare hipotalamica ce induc o vasodilatatie simpatica si cu producerea eritemului prin absortie crescuta de ultraviolete.
             Modificarile histologice din eritemul actinic


      1. Cresterea stratului cornos de la nivelul tegumentului.
      2. Edem intr- si extra celular în epiderm.
      3. Datorita debitului sancvin crescut determina si o labilitate capilara cu migrare leucocitara.
      4. Se produc modificari degenerative ale celulelor stratului bazal din tegument si înlocuirea progresiva a celulelor alterate prin proliferarea stratului cornos si prin îngrosarea stratului epidermic.
      5. Regenerarea epidermului este insotita de pigmentatie prin cresterea continutului de pigment melanic celulele Malpighi.
      Pigmentatia melanica apare în mod natural dupa expunerea la soare, la ultra violetele artificiale, la infrarosu si se produce prin transformarea propigmenti-lor în pigmenti.
      Activitatea pigmentatiei sub actiunea lumini naturale poate fi rapida prin iradiere cu ultraviolete direct sau o pigmentatie tardiva când apare dupa eritemul actinic.
      Mai poate exista pigmentatie naturala patologica (în boala adiss bazedoj) pigmentatie medicamentoasa.
      Absenta pigmentului melanic se gaseste în albinism Vitiliga.
               Rolul biologic al pigmentului melanic

Ø Produce hipertrofia stratului cornos având rol protector fata de supraâncalzirea tesuturilor.

Ø Stimuleza cresterea parului.

Ø Are rol termoreglator prin declansarea sudoratiei.

Ø Stimuleaza activitatea pieli.

Ø Are rol antiinflamator mai ales fata de stafilococi.

                   Efectele fiziologice ale ultravioletelor


           I. Efectele asupra metabolismelor:
      1. Maresc procesele oxidative din organism- metabolismul bazal initial creste apoi scade ajungându-se la un echilibru.
      Acest metabolism scade la persoana care domina actiunea simpaticului si creste la actiunea vagului.
      2. Echilibrul dido-bazic-se produce acidoza dupa care apare o alcobazaprelungita.
      3. Metabolismul glucidic-initial glicemia si glicozuria scad proportional cu intensitatea iradieri atât la persoanele normale cât si la diabetici apoi cresc dar fara sa atinga valorile initiale.
      Creste depunerea de glicogen în ficat si în tesutul muscular cu rol important în cresterea performantelor sportive.
      4. Metabolismul proteic-este stimulat catabolismul dupa care creste eliminarea de N, P si S.
      5. Metabolismul mineral-în deosebi accentuam pe vitamina D creste calcemia si fosforemia.
      Scade eliminarea calciului. Este îmbunatatita absortia calciului în tesuturi si de la nivelul intestinal.
      Nivelul sancvin al Ca si P crescut favorizeaza depunerea cestora în epifizele osoase.
      Formarea vitaminei D se obtine din provitaminele D inactive ce se activeaza sub actiunea razelor ultraviolete. Exista mai multe provitamine D:

Ø Provitamina D3 sau tohisterolul-provine din colesterolul ingerat si se formeaza în cantitatea cea mai mare fiind depozitata în tegument.

Ø Provitamina D4 -provine din deshidra-colesterol.

Ø Provitamina D-provine din endosterol.

      Sediul de alcatuire a vitaminei D este stratul cornos. Rolul vitaminei D este important în rahitism, tetanie, spasmofilie, lactatie si schimbarea dentitiei.

II. Actiunea asupra elementelor sancvine.

      Ultravioletele au rol în procesul de hematopoeza. Creste numarul  leuco-citelor si se îmbunatateste formula leucocitara.
      Este influentata: coagulabilitatea sancvina, procesele imunologice si scade concentratia colesterolului sancvin.

III. Actiunea asupra circulatiei.

      Este influentata atât circulatia superficiala prin actiunea directa a calduri cât si circulatia profunda prin mecanisme neuro-vegetative.
      În timpul stari eritematoase creste pulsul, scade tensiunea arteriala si creste debitul cardiac cu 10%.

IV. Actiunea asupra respiratiei.

      Sunt influentate schimburile gazoase prin marirea cantitati de oxigen absorbit iar pe cale reflexa miscarile respiratori devin mai ample si mai rare.

V. Actiunea asupra aparatului digestiv.

      Crste secretia gastrica acida, creste secretia salivara si pancreatica, creste motilitatea gastrica si intestinala.

VI. Actiunea asupra glandelor endocrine.

      Stimularea glandelor paratiroide au rol în metabolismul calcic, creste activitatea pancreasului endocrin cu rol în stabilizarea glicemiei si se produc modificari functionale la suprarenale, hipofiza, gonade si timusul.

VII. Actiunea asupra sistemului nervos.

      În special asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea tonusului simpatic si cresterea parasimpaticului.
      În general culoarea rosie are actiune stimulanta la bolnavi depresivi iar culoarea albastra are actiune sedativa la bolnavi hiperexcitanti.


                      Aparatele pentru ultraviolete
      În practica medicala se folosesc ca sursa pentru ultraviolete:

Ø Arc electric

Ø Lampile cu mercur

      Lampile cu arc electric-au ca principiu de producere ultravioletele.
      Între 2 poli de carbune sau metalici ai unui circuit electric situati la o anumita distanta unul de celalalt si formeaza o descarcare electrica sub forma unui arc stralucitor.
      Aceasta ia nastere în urma bombardari cu electronii ai polului pozitiv care devine incandescent emitând astfel radiatii luminoase. Proportia de ultraviolete la aceste lampi este mica.
      Se pot folosi electrozi de carbune mineralizati care sunt alcatuiti din carbune de retorta acoperiti cu o pulbere metalica.
      Flacara dintre electrozi da 85% din radiatiatotala. Se obtin spectre de radiati propri metalelor folosite.
      Lampile cu arc voltaic sunt înlocuite cu lampile cu mercur ce sunt mai putin costisitoare si se manipuleaza mai usor. Se împart în 3 grupe în functie de presiunea mercurului.

Ø Lampi cu presiune medie-care emit radiatiile mercurului.

Ø Lampi cu presiune mare sau foarte mare-care emit radiatia mercu-rului si alte radiati. Cu cât presiunea este mai mare cu atât alte radiati sunt mai multe.

Ø Lampile cu presiune joasa-care emit ultravioletecu presiune de 230 mili microni.

      Cele medi sunt cele mai folosite, mai pot fi întâlnite: lampi cu hidrogen, xenon, cadniu si tunxten.
                   Tehnica de aplicare a ultravioletelor
                                    terapeutice
      Sensibilitatea la ultraviolete este diferita de la om la om, de regiunea corpului, de vârsta, de diferite alte afectiuni coexistente si de sensibilitatea individuala a bolnavului.
      Aplicarea ultravioletelor poate fi:

Ø Generala

Ø Locala.


      Metodele de masurare a radiatiilor ultraviolete pot fi:

1. Fizico-chimice-ce folosesc unitati fizice ale altui tip de energie în care se transforma energia radianta.

2. Biologice-în care se apreciaza doza eritem sau biodoza.

      Biodoza-reprezinta minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem actinic la un anumit bolnav si care dispare dupa 24h folosindu-se o anumita lampa aplicata la o distanta fixa de 50 cm.
      Pentru determinarea biodozei se folosesc dispozitive numite biodozimetre prevazute cu orifici ce se descopera succesiv în timpul expuneri la ultraviolete la un interval de câte 1 min.
      Cu ajutorul biodozimetrului se pot evita dozele mari ce produc arsuri sau cele mici ce sunt ineficiente.
                      Indicatiile razelor ultraviolete
      I. Dermatologie: psoriazisul, acneea, alopecii, cicatrice cheloide, eczeme, furuncule, degeraturi, herpes zoster, lupus vulgaris, ulcere cutanate, micoze cutanate, piodermite.
      II. Pediatrie:  rahitismul, spasmofili, surerinte respiratorii (astum bronsic), debilitate fizica, craniotabes.
      III. Reumatologie: artritele reumatoide, artrozele, periartritele, nevralgii, sindromul algoneurodistrofic, reumatismul abarticular,
      IV. Alte afectiuni:

Ø Sindroame neurovegetative: hipersimpaticoatonii, sindroame spastice viscerale;

Ø Unele tulburarii endocrine: hipertiroidiile usoare, menopauza, unele tipuri de obezitate.

Ø Unele afectiuni din sfera ORL: faringo-amigdalite, rinite, otite externe;

Ø Afectiuni stomatologice: parodontopatii, stomatite, gingivite;

Ø Afectiuni din sfera absterica-ginecologica: vaginite, ragade mamelonar, echimoze vulvare postpartrum, amenoree;

Ø Afectari ale starii generale: la bolnavii surmenati dupa boli infectioase consumptive, carente alimentare, la bolnavi anemici, inapetenti, cu pierderi ponderale, unele cazuri de insomnii.

              Contraindicatiile ultravioletlor
      Tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza si inanitia, cardiopatiile decompensat, insuficienta cardiaca, ateroscleroza în stadiile avansate, insuficiente hepatice si renale, nefrite cronice si severe, tromboflebitele, hipertiroidia, diabetul zaharat, pacientii nervosi si iritabili, sarcina, tulburarile de pigmentatie, hipertensiunile arteriale consecutive pigmentatiei.