Focul Sfântului Elmo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Focul Sfântului Elmo pe catargele unui velier

Focul Sfântului Elmo este o descărcare corona ce apare în orele premergătoare orajelor (descărcărilor electrice) pe vârfurile ascuțite. În condițiile în care câmpul electric al atmosferei are valori mari, se produce un flux de electroni ce dau o anumită luminozitate.[1]

Fenomenul este cunoscut încă din antichitate și constă în apariția unei străluciri intense, asemănătoare focului, în jurul obiectelor înalte și ascuțite, cum sunt clopotnițele sau hornurile castelelor sau chiar vârfurile muntoase. Apare și la capetele elicelor și la vârful aripii, parbrizului carlingii și botului avioanelor care zboară în atmosferă cu ninsoare uscată, cu cristale de gheață sau în zonă cu furtuni. Ca aspect, se prezintă ca niște jerbe de scântei foarte subțiri, albe-violete, de obicei cu lungimea până la 20 de centimetri.

Fenomenul a fost observat deseori de marinari în timpul furtunilor, când "focul" apărea de-a lungul catargelor corăbiilor. De aceea poartă numele sfântul Elmo. Sf. Elmo este varinata italiană a numelui Sf. Erasmus, patronul marinarilor din Marea Mediterană, care, în mod tradițional, este considerat ca protector al acestora.[2]

La munte de cele mai multe ori luminile lipsesc, însă fenomenul se aude și este perceptibil: descărcările electrice produc trepidații ale aerului, ca un zumzăit de albine, corpul este invadat de o curioasă senzație și părul de pe cap se ridică la verticală. [3]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Focul Sfântului Elmo