Fluoresceină
| Fluoresceină | |
 | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 2321-07-5 |
| ChEMBL | CHEMBL1057 |
| PubChem CID | 16850 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C20H12O5 |
| Aspect | pudră roșie |
| Masă molară | 332,31 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,602 g/mL |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 314 până la 316 °C |
| Fraze S | S22, S24/25 |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Fluoresceina este un colorant fluorescent derivat de xantenă, fiind utilizat în microscopie, în tehnologii combinate cu laser (dye laser) și în criminalistică pentru detectarea urmelor de sânge. Absoarbe la o lungime de undă λ = 490 nm (pic maxim), iar în spectrul UV la λ = 514 (în apă), însă lungimea de undă unde absoarbe indiferent de valoarea pH -ului este de 460. Se poate obține în urma reacției dintre anhidridă ftalică și rezorcină la 200 °C.[1] Eritrozina este un derivat al fluoresceinei.
Obținere[modificare | modificare sursă]
Fluoresceina a fost sintetizată pentru prima dată de Adolf von Baeyer în 1871.[2] Se poate prepara în urma reacției dintre anhidrida ftalică și rezorcina în prezență de clorură de zinc, printr-o reacție Friedel-Crafts.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. II, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 514
- ^ Baeyer, Adolf (1871) "Uber ein neue Klasse von Farbstoffen" (On a new class of dyes), Berichte der Deutschen chemischen Gesellschaft zu Berlin, 4 : 555-558 ; see p. 558.
|
Acest articol despre un compus organic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |