Floyd Patterson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Floyd Patterson

Floyd Patterson (n. 4 ianuarie 1935, Waco, Carolina de Nord - d. 11 mai 2006, New Paltz, New York) a fost un campion american de box la categoria grea.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Patterson provenea dintr-o familie săracă din New York cu probleme sociale. În tinerețe a avut câteva conflicte cu poliția americană. Este descoperit de legendarul antrenor Cus D'Amato și a început să practice boxul sub îndrumarea acestuia.

Ca amator
  • câștigă între anii 1951 - 1952 „Golden Gloves“
  • în 1952 devine campion național al SUA
  • la Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952) câștigă medalia de aur la categoria mijlocie in finala facandu-l Ko in repriza 1 pe Romanul Vasile Tita.
Ca profesionist
  • în septembrie 1952 învinge prin KO pe Eddie Godbold
  • prima înfrângere o suferă în 1954 în fața lui Joey Maxim
  • după retragerea campionului Rocky Marciano, va câștiga medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956)
  • pierde titlul de campion în 1959 în fața suedezului Ingemar Johansson, pe care îl va învinge însă în 1960
  • păstrează titlul de campion mondial până în septembrie 1962, când va fi învins în prima rundă de Sonny Liston
  • în noiembrie 1965 Sonny Liston își va apăra titlul de campion în fața lui Patterson
  • în ultimul său meci, Patterson va pierde în 1972 în fața lui Muhammad Ali

În cariera sa de boxer, Floyd Patterson a jucat 64 de meciuri, din care a câștigat de 55 ori, a pierdut de 8 ori, iar un meci s-a încheiat la egalitate. În comparație cu adversarii săi, Patterson era mai ușor, el avea circa 85 kg. El era cunoscut însă prin stilul său iute de a sări propriu-zis asupra adversarului și de a-i aplica un croșeu decisiv.

Legături externe[modificare | modificare sursă]