Flota turistică maritimă a României
O flotă turistică maritimă cuprinde ambarcații private care folosesc pentru turismul local de navigație costieră, fie că aparțin unor particulari amatori de navigație, fie că aparțin unor întreprinderi turistice.
Cuprins |
Flota turistică românească[modificare]
Flota turistică maritimă sub pavilion românesc, este redusă la mai puțin de cincizeci de unități. În acest domeniu economic, foarte dezvoltat în țările care dispun de un litoral, România reprezintă o excepție, deoarece flota turistică maritimă a dispărut în anii comunismului, când marea devenise o zonă de fontieră strict păzită unde numai ambarcațiile aparținând statului erau autorizate să pătrundă și să navigheze. După întoarcerea la economia de piață, în România, legislația, regulamentele maritime, investismentele și infrastructurile portuare turistice nu s-au modificat substanțial : domeniul maritim național rămâne greu accesibil particularilor. Din acest motiv, flota turistică maritimă nu s-a putut dezvolta în România, deși în țările europene cu litoral, este un sector economic înfloritor, cerința internațională de locuri la cheu depășind cu mult oferta, cu termeni de așteptare depășind zece ani[1].
Bibliografie[modificare]
- Ion Ionescu, Marian Moșneagu și al., Muzeul Marinei Române, ed. Modelism, 1999, ISBN 973-98883-6-4, 115 pp.
- Constantinescu, N.N., Istoria economică a României, Vol.2, Editura Economică, București, 1998
Note[modificare]
- ^ De exemplu, în 2007, conform revistei economice Newsletter Sea & Marine din 3 decembrie 2007, camera de comerț a navigației turistice din Franța anunța că în această țară, care are o populație de trei ori mai mare ca în România, există o clientelă de locală sau străină de 4,5 milioane de persoane anual, o ofertă de 789.000 locuri de acostare în 370 de porturi, și un deficit de 50.000 locuri de acostare față de cerință.
