Filippo Brunelleschi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Filippo Brunelleschi | |
 Masaccio - capela Brancacci, Catedrala San Pietro |
|
| Nume la naştere | Filippo di ser Brunellesco Lapi, |
| Născut | 1377 Florenţa |
| Decedat | 15 aprile 1446, Florenţa, |
| Naţionalitate | florentină  (astăzi  Italia ) |
| Domeniu artistic | bijutier, sculptor, arhitect, |
| Pregătire | ucenic şi calfă de bijutier |
| Mişcare artistică | Renaşterea italiană timpurie (italiană Rinascimento) |
| Opere faimoase | Domul Santa Maria del Fiore, Loggia pentru Spitalul Inocenţilor, (Florenţa) |
| Patronaj | Familia Pazzi |
| Influenţat de | curentul neo-gotic central-european, sculptura antică, matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli (perspectiva) |
| A influenţat pe | Donatello şi pe toţi arhitecţii care i-au urmat. |
Filippo Brunelleschi (Filippo di ser Brunellesco Lapi), (n. 1377, Florenţa - d. 1446), arhitect şi sculptor florentin. Dintre principalii creatori ai Renaşterii italiene timpurii, Brunelleschi a revoluţionat arhitectura şi arta plastică introducând în spaţiul plastic metoda perspectivei liniare, o metodă raţională, deci o convenţie, prin care se crea un spaţiu tridimensional coerent, omogen şi infinit pe o suprafaţă bidimensională (Loggia pentru Spitalul Inocenţilor - Ospedale degli Innocenti - construită de Brunelleschi între 1421 şi 1424 în care, claritatea, simplitatea şi linearitatea reprezintă o inovaţie a timpului, Domul Santa Maria del Fiore, 1923, Florenţa). Cupola Domului florentin, costruită fără proptele de sprijin, este considerată o capodoperă a arhitecturii italiene din Quattrocento (sec. XV)[2].
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi opera
Puţinele date asupra copilăriei şi tinereţii marelui arhitect al renaşterii italiene timpurii provin din scrierile lui Antonio Manetti şi Giorgio Vasari. Conform acestor surse, Pippo (Filippo) s-a născut ca fiul al doilea dintre cei trei copii ai notarului şi avocatului ser Brunellesco di Filippo Lapi (sau Lippo) şi al Giulianei di Giovanni Spinelli, familie florantină nobilă, de vază. Una dintre străzile din centrul Florenţei îi purta numele. Casa părintească se situa în vecinătatea bisericii chiesa di San Michele Betelde (actualmente San Gaetano), lângă piazza degli Agli. Se menţionează că în 1364 ser Brunellesco Lapi fusese trimis într-o misiune diplomatică la Viena, la o întălnire cu Împăratul Carol al IV-lea.
Filippo a primit o educaţie aleasă, cuprinzând matematică şi literatură, pentru a ocupa, ca şi tatăl său, o funcţie publică dar înclinaţiile artistice l-au făcut să se înscrie ca ucenic şi calfă în ghilda mătăsarilor, bijutierilor şi lucrătorilor în bronz şi alte metale (Arte della Seta), unde devine în 1398 „maestru bijutier”. În această poziţie ghilda îi aduce şi prima comandă, Ospedale degli Innocenti.[3].
[modifică] Activitatea de sculptor
Brunelleschi, arhitect şi sculptor italian, îşi face ucenicia de artist în atelierul unui aurar din Florenţa. Este foarte interesat de studiul Antichităţii şi face numeroase călătorii la Roma, de multe ori în compania prietenului său, Donatello. Concursul pentru crearea celei de-a doua porţi a Baptisteriumului (1401) pune în lumină calităţile sale, dar când relieful său, Sacrificiul lui Isaia (Florenţa, Bargello) câştigă concursul, ex aequo cu cea a lui Lorenzo Ghiberti, Brunelleschi refuză să împartă îndatoririle, iar odată cu acest fapt, activitatea sa ca sculptor începută cu figurile Profeţilor şi Părinţii Bisericii încetează.
Activitatea de sculptor este reluată în perioada 1420-25, odată cu Crucifixul Capelei Santa Maria Novella (sculptat, spune o anecdotă a vremii răspândită de Vasari, la întrecere cu Donatello care lucra la acea vreme la Florenţa Crucifixul din Biserica Santa Croce şi continuă cu Evangheliştii din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi are proporţii perfect armonizate, în opoziţie cu Crucifixul realizat de Donatello, Crucifix considerat de Brunelleschi însuşi ca fiind prea…primitiv şi „ţărănesc”.
[modifică] Activitatea de arhitect
Interesul său pentru matematică (a fost prieten bun cu matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli) şi studiul monumentelor antice îi îndreaptă paşii spre arhitectură. Interesat încă din 1409 de şantierul bisericii florentine Santa Maria del Fiore, îi atrage atenţia imediat problema cupolei şi la concursul din 1418 prezintă un model şi din nou câştigă concursul ex-aequo cu Ghiberti. Însă meritul soluţiei tehnice al problemei îi este recunoscut în 1423 când îi este încredinţată în totalitate responsabilitatea lucrărilor. Realizarea cupolei prezenta numeroase probleme şi anume faptul de a fi foarte amplă şi înălţimea deloc de neglijat, aspecte care nu permiteau folosirea tencuielii. Brunelleschi foloseşte o structură murală constituită din cărămizi dispuse în formă de „spinare de peşte” care permitea înălţarea fără a mai fi nevoie de elemente susţinătoare. De asemenea dă cupolei formă perfectă de arc, iar întreaga suprafaţă este împărţită în opt porţiuni.
În înaltul cupolei se află candelabrul circular, care reprezintă elementul central al întregii construcţii.Cu această lucrare, Brunelleschi pune bazele întregii arhitecturi renascentiste: a fost iniţiatorul noii tehnici, învăţată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupolă fără a fi nevoie de armături dar, mai ales, a fost iniţiatorul unei noi ideologii.
Odată cu Brunelleschi, arhitectul nu mai este doar maistrul medieval, ci este proiectantul, creatorul, în măsură să rezolve problemele cu ajutorul intelectului. Brunelleschi a revoluţionat spaţiul plastic introducând metoda perspectivei liniare, o metodă raţională, deci o convenţie, prin care se crea un spaţiu tridimensional coerent, omogen şi infinit pe o suprafaţă bidimensională. Singurul “viciu” de fond al acestui spaţiu spectaculos, creat şi controlat matematic, era faptul de a fi iluzoriu (Renaşterea în Italia - secolul XV - Quattrocento[1]). Arhitectura lui Brunelleschi este una raţională bazată pe linearitatea prospectivă şi pe modularea exactă a spaţiului, de exemplu în Loggia pentru Spitalul Inocenţilor, construită de Brunelleschi între 1421 şi 1424 în care, claritatea, simplitatea şi linearitatea reprezintă o inovaţie a timpului.
În jurul anului 1423 Brunelleschi începe realizarea Bisericii San Lorenzo care va fi terminată în 1428, odată cu construirea Sacristiei. În interior, biserica este compusă din trei navete despărţite de arcuri care reiau motive din Loggia şi care dau iluzia de profunzime a spaţiului. Sacristia este un intrând cubic cu cupola în formă de emisferă împărţită în 12 porţiuni.
.JPG)
.JPG)
Între 1430 şi 1444, Brunelleschi realizează pentru familia Pazzi, Capela din Santa Croce. Lucrările la Portic au fost continuate de un elev al maestrului după moartea sa, însă totuşi a rămas neterminat. În 1444, Brunelleschi realizează lucrări pentru a reconstrui Biserica Santo Spirito impunătoare şi monumentală. Activitatea lui Brunelleschi nu se limitează la câmpul arhitecturii religioase: acesta a fost arhitect şi inginer militar, inventator al unor maşini, arhitect civil (contribuie la construirea Palatului Parte Guelfa şi realizează partea centrală a Palatului Pizzi – 1440).
Filippo Brunelleschi moare la Florenţa în 1446 fiind înmormântat in Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp de secole, descoperit în 1972.
[modifică] Opere
- Arhitectul şi constructorul Domului Santa Maria del Fiore, cupola, „lanterna” (Florenţa, 1420-1436).
- Loggia pentru Spitalul Inocenţilor, (Florenţa, 1419-1424).
- Biserica şi sacristia San Lorenzo (Florenţa, 1419).
- Biserica Santa Croce (Florenţa, 1430).
- Biserica Santo Spirito (Florenţa, 1434).
- Capela familiei Pazzi Florenţa.
- Rotonda dei Angeli (Florenţa, 1434).
- Fortificaţiile de la Vicopisano
- „La Tavoletta” (1415)
[modifică] Referinţe
[modifică] Bibliografie
- en Alberti, Leon Battista: De pictura, 1435-1436, ed. supravegheată de C. Grayson, în L. B. Alberti, Opere volgari III, Bari 1973.
- it Alberti, Leon Battista: De re aedificatoria, ~1452, ed. supravegheată de G. Orlandi, Milano, 1966
- it Vespasiano da Bisticci: Le Vite, ~1480-1498, ed. supravegheată de A. Greco, Florenţa, 1976.
- it Antonio di Tuccio Manetti: Vita di Filippo Brunelleschi, ~1480, ed. supravegheată de D. De Robertis & G. Tanturli, Milano, 1976.
- it Il libro di Antonio Billi, ~1506-1530, ed. supravegheată de F. Benedettucci, Anzio, 1991.
- de Fabriczy, Cornelius von,: Filippo Brunelleschi: sein Leben und seine Werke, Cotta, Stoccarda, 1892.
- en Scott, Leader,: Filippo di Ser Brunellesco, George Bell & Sons, Londra, 1901.
- it Argan, Giulio Carlo: Brunelleschi, Milano, 1952.
- Berence, Fred: Renaşterea italiană, ed. Meridiane, Bucureşti, 1969.
- Panofsky, Erwin: Renaştere şi renaşteri în arta occidentală, ed. Mer., Buc.,1974.
- Gombrich, E.H.: Normă şi formă, ed Meridiane, Bucureşti, 1981.
- Gombrich, E.H.: Moştenirea lui Apelles, ed. Meridiane, Bucureşti, 1981
- de Fanelli, Giovanni: Brunelleschi, Karl Robert Langewiesche Verlag 1988, ISBN 3-7845-6162-4
- en Klotz, Heinrich: Filippo Brunelleschi: The Early Works and the Medieval Tradition, Rizzoli International, 1990, ISBN 0-8478-1211-1
- de Pizzigoni, Attilio: Filippo Brunelleschi (Studiopaperback). Verlag für Architektur, Zürich, Monaco di Baviera 1991, ISBN 3-7608-8127-0
- it Bellosi, Luciano: Da Brunelleschi a Masaccio. Le origini del Rinascimento, Milano, 2002.
- it L'Universale - la Grande Enciclopedia Tematica, vol. 8, Milano, Garzanti Libri, 2003.
- * * Istoria vizuală a artei, Enciclopedie Larousse, ed. Rao, Bucureşti, 2003.
- Bell, Julian : Oglinda Lumii, O nouă Istorie a Artei, ed. Vellant, Bucureşti, 2007.
Gombrich, E.H.: Istoria Artei, ed. Pro Editura şi Tipogr., Bucureşti, 2007.
[modifică] Legături externe
- en Vasari: Viaţa şi opera lui Brunelleschi
- it Filippo Brunelleschi: Biografie
- it Biografie la Italica.Rai.it
|
||||||||||||||||
