Prințul Filip, Conte de Flandra
| Prințul Filip | |
|---|---|
| Conte de Flandra | |
 |
|
| Căsătorit(ă) cu | Prințesa Marie de Hohenzollern-Sigmaringen |
| Urmași | |
| Prințul Baudouin Prințesa Henriette, Ducesă de Vendôme și Alençon Prințesa Josephine Marie Prințesa Josephine Caroline Albert I al Belgiei |
|
| Nume complet | |
| Filips Eugeen Ferdinand Marie Clemens Boudewijn Leopold Joris | |
| Casa regală | Casa de Saxa-Coburg și Gotha |
| Tată | Leopold I al Belgiei |
| Mamă | Louise d'Orléans |
| Naștere | 24 martie 1837 Palatul Laeken, Laeken, Belgia |
| Deces | 17 noiembrie 1905 (68 ani) |
Prințul Filip al Belgiei, Conte de Flandra (24 martie 1837 – 17 noiembrie 1905) a fost al treilea fiu (însă al doilea fiu supraviețuitor) al regelui Leopold I al Belgiei și a soției lui, Louise d'Orléans (1812-1850). S-a născut la Palatul Laeken, în apropiere de Bruxelles, Belgia. A fost numit Conde de Flandra la 14 decembrie 1840.
A fost moștenitor prezumptiv al tronului Belgiei din 1869 (după decesul nepotului său) până la propriul său deces în 1905.
La data de 11 februarie 1866, Locotenența Domnească din România l-a proclamat prinț al Principatelor Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul Filip, înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul general al Belgiei în Principate, Jacques Poumay[1].
Căsătorie și copii [modificare]
La 25 aprilie 1867, la Berlin, s-a căsătorit cu Marie Luise Alexandra Caroline, Prințesă de Hohenzollern, (1845-1912), fiica lui Karl Anton von Hohenzollern (1811-1885) și a soției lui Josephine de Baden (1813-1900).
Filip și Marie au avut cinci copii:
- Prințul Baudouin (1869-1891)
- Prințesa Henriette (gemeni) (1870-1948)
- Prințesa Joséphine Marie (gemeni) (1870-1871)
- Prințesa Joséphine Caroline (1872-1958)
- Albert I (1875-1934)
Filip a murit la Bruxelles la 17 noiembrie 1905 la vârsta de 68 de ani.
Arbore genealogic [modificare]
Note [modificare]
- ^ Alegerea lui Filip, conte de Flandra, ca print al Principatelor, 10 nov 2009, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică, accesat la 13 decembrie 2011
