Filip Prospero, Prinț de Asturia
| Filip Prospero | |
| Prinț de Asturia | |
 Portret al prințului Filip Prospero de Diego Velázquez, 1659. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Felipe Próspero José Francisco Domingo Ignacio Antonio Buenaventura Diego Miguel Luis Alfonso Isidro Ramón Víctor |
| Născut | 28 noiembrie 1657 Madrid, Spania |
| Decedat | (3 ani) Madrid, Spania |
| Înmormântat | El Escorial |
| Părinți | Filip al IV-lea al Spaniei Mariana de Austria |
| Frați și surori | Maria Tereza a Austriei Margarita Teresa de Spania Carol al II-lea al Spaniei Juan José de Austria[*] Baltasar Carlos, Prinț de Asturia Fernando Tomás de Austria[*]  |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | Prinț moștenitor |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | principe al Asturiilor[*] principe de Girona[*] principe de Viana[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Habsburg |
| Duce de Montblanc[*] | |
| Principe al Asturiilor[*] | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Baltasar Carlos, Prinț de Asturia |
| Succesor | Carol al II-lea al Spaniei |
Modifică date / text  | |
Filip Prospero, Prinț de Asturia (spaniolă Felipe Próspero José Francisco Domingo Ignacio Antonio Buenaventura Diego Miguel Luis Alfonso Isidro Ramón Víctor; 28 noiembrie 1657 – 1 noiembrie 1661) a fost primul copil de sex masculin al regelui Filip al IV-lea al Spaniei și a celei de-a doua soții, Mariana de Austria. Spania nu avea moștenitor de la decesul cu 11 ani înainte a Prințului Baltasar Carlos, fiul lui Filip al IV-lea și a primei soții, Elisabeta a Franței, și problema succesiunii lui Filip devenise o chestiune de rugăciune fierbinte și de anxietate.
Biografie[modificare | modificare sursă]
După moartea timpurie a lui Baltasar Carlos, Filip a rămas cu fiica sa Maria Tereza ca moștenitoare prezumptivă. La începutul anului 1657, astrologii l-au asigurat pe Filip că i se va naște un alt copil, că va fi băiat și că va trăi. Romano catolic strict și devotat, Filip a mâncat doar ouă în prima zi a Privegherii de prezentare a Fecioarei, în speranța de a oferi soției sale într-adevăr un copil de sex masculin.[1] Într-adevăr, la 28 noiembrie în același an, la ora 11:30 dimineața,[2] Mariana de Asturia a născut un fiu. Curând după naștere ea s-a îmbolnăvit de febră puerperală însă nimeni nu părea să bage de seamă, toți se bucurau de nașterea unui moștenitor de sex masculin.[3]
Potrivit obiceiului romano catolic, copilul a fost numit numai "prințul" până la botez. Astrologii au prezis doar măreție pentru viitorul său, în timp ce Filip nu era sigur că a mulțumit lui Dumnezeu suficient pentru această bucurie imensă. Într-o scrisoare către prietena sa María de Jesús de Ágreda, el a scris că "noul născut face bine" dar, de asemenea, a făcut o referire la amărăciunea pentru decesul fiului său cel mare.[4] La 6 decembrie 1657, Filip a mers călare pe străzile decorate ale Madridului, unde pregătirile pentru botezul prințului erau aproape gata: dansuri, măști și muzică l-au întâmpinat pe Rege.[5]
Botezul a avut loc o săptămână mai târziu, la 13 decembrie. Slujba a fost ținută de arhiepiscopul de Toledo. Apa a fost adusă din râul Iordanului de călugări care s-u întors recent din Iordania. Barrionuevo, un cronicar al timpului, a scris: "prințul a țipat din răsputeri când a fost botezat și Regele a exclamat 'Ah! sună bine; casa miroase din nou a bărbat acum'".[6][7] Botezul l-a costat pe Filip 600.000 de ducați.[8]
Din cauza generațiilor de consangvinizare (mama lui era nepoata tatălui său), Filip Prospero suferea de epilepsie. Endogamia a fost atât de răspândită în cazul său încât toți cei opt străbunici erau descendenți ai Ioanei a Castiliei și ai Arhiducelui Filip al Austriei.
Nașterea lui Filip Prospero a fost întâmpinată cu multă bucurie, nu numai din cauza sexului copilului, dar și pentru că a pus capăt diverselor dispute dinastice care ar fi venit după căsătoriile fiicelor lui Filip (cum Filip nu avea un fiu, cel mai probabil ginerii s-ar fi luptat pentru tronul Spaniei). Astfel, în 1658, Filip Prospero a fost investit în funcția de moștenitor al tatălui său și de Prinț de Asturia. El nu s-a bucurat de o sănătate bună și purta constant o amuletă, amuletă care este prezentă și în portretului pe care Velázquez i l-a făcut.
În 1659 prim-miniștrii ai Franței și Spaniei au negociat sfârșitul ostilităților dintre țările lor timp de doi ani; acum Spania avea un moștenitor, putea să fie de acord să consolideze pacea prin căsătoria fiicei celei mari Maria Tereza cu regele Ludovic al XIV-lea. Rezultatul negocierilor a fost Tratatul de la Pyrenees, care a stabilit Franța ca noua putere dominantă a lumii.
Filip Prospero a fost bolnav de ceva timp înaintea decesului din noiembrie 1661. El a suferit de epilepsie și avea o sănătate precară probabil din cauza sistemului imunitar slab din cauza generațiilor de consangvinizare. Regele a adus în palat o relicvă a Sfântului Diego din Alcalá în speranța vindecării moștenitorului său.[9] La 1 noiembrie 1661, el a murit în urma unei crize puternice de epilepsie. Cinci zile mai târziu, s-a născut fiul cel mic al regelui și ultimul copil, Infantele Carlos. El a urcat pe tron după moartea tatălui său.
Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Brown, Jonathan; Enggass, Robert (). Italian and Spanish Art, 1600-1750: Sources and Documents (ed. 2nd, reprinted). Evanston: Northwestern University Press. ISBN 978-0-8101-1065-6. Arhivat din original la . Accesat în .
- Haliczer, Stephen (). Between Exaltation and Infamy: Female Mystics in the Golden Age of Spain (ed. 1st). Oxford: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-514863-3.
- Hume, Martin (). The court of Philip IV: Spain in decadence (ed. 1st). London: Eveleigh Nash.
- Stradling, R. A. (). Philip IV and the Government of Spain, 1621–1665 (ed. 1st). Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 978-0-52-153055-2.
| |||||
