Fier de călcat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un fier de călcat este o unealtă folosită la netezirea prin apăsare a materialelor textile.[1][2]
Operaţia de călcare desface legăturile dintre moleculele lungi ale fibrelor ţesăturilor. Fibrele sunt îndreptate datorită greutăţii fierului de călcat, iar prin răcire rămân în noua formă. Unele materiale, ca bumbacul necesită un aport de apă ca legăturile să poată fi desfăcute.
[modifică] Istoric
În China. încă din secolul I s-au folosit pentru călcat vase metalice umplute cu mangal. În Europa s-au folosit plăci de fontă triunghiulare prevăzute cu un mâner începând cu secolul al XVII-lea. Ulterior au apărut, fiare de călcat din fontă umplute cu mangal. Se consideră că fierul încălzit electric a fost inventat în 1882 de Henry W. Seeley. Primul fier electric termostatat a apărut în 1920.
[modifică] Fierul de călcat modern
Un fier de călcat modern este prevăzut cu:
- o rozetă de reglaj a temperaturii dorite, gradat de obicei conform tipurilor de ţesături;
- termostat de menţinere a temperaturii dorite;
- rezervor cu apă pentru umidificare;
- indicator al cantităţii de apă disponibile;
- butoane de comandă pentru umidificarea cu apă sau/şi cu abur;
- un sistem de punere a fierului în aşteptare, care uneori intră în funcţiune automat dacă fierul nu este folosit o perioadă de timp;
- un sistem de protecţie la supraîncălzire.
Un fier de călcat este un aparat mare consumator de energie electrică (consumă o putere de cca. 1 kW) şi, prin greutatea şi temperatura sa, un obiect periculos, mai ales pentru copii.
[modifică] Note
- ^ Răduleţ, R. şi colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, Bucureşti, 1957-1966.
- ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic, 1998
 Fier de călcat cu mangal |
 Fier de călcat cu mangal (deschis) |
 Fier electric din anii 1950 |
 Fier electric din anii 1970 |
