Ferdinando de' Medici, Mare Prinț de Toscana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinando de' Medici
Niccolò Cassani, Gran Principe Ferdinando (1687, vasari corridor Uffizi).jpg
Mare Prinț de Toscana
Domnie 23 mai 1670 - 31 octombrie 1713
Căsătorit(ă) cu Violante Beatrice de Bavaria
Casa regală Casa de Medici
Tată Cosimo al III de Toscana
Mamă Marguerite Louise d'Orléans
Naștere 9 august 1663(1663-08-09)
Palatul Pitti, Florența, Toscana
Deces 31 octombrie 1713 (50 ani)
Palatul Pitti, Florența, Toscana

Ferdinando al lea de' Medici (9 august 166331 octombrie 1713) a fost fiul cel mare al lui Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Margueritei Louise d'Orléans. Ferdinando a devenit moștenitor al Marelui Ducat de Toscana și a deținut titlul de Mare Prinț de Toscana de la ascensiunea tatălui său în 1670 până la moartea sa în 1713.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Coat of arms of the Grand Duke of Tuscany.png

Astăzi este amintit în special ca patron al muzicii. Excelent muzician el însuși (uneori numit "Orfeul prinților") a strâns muzicienii cei mai buni la Florența, care a devenit cel mai important centru muzical al acelor timpuri.[1] Prin susținerea lui Bartolomeo Cristofori, Ferdinando a făcut posibilă inventarea pianului în 1700.

În 1689 Ferdinando s-a căsătorit cu Violante de Bavaria, fiica cea mică a lui Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și a Prințesa Henriette Adelaide de Savoia. Deși și ei îi plăcea muzica și îl iubea, sentimentul nu a fost reciproc iar mariajul a fost nefericit.

În 1696 Ferdinando s-a dus să se relaxeze la Veneția unde s-a îndrăgostit de o cântăreață numită Victoria Tarquini și denumită La Bambagia.[2] Se presupune că, în timpul Carnavalului de la Veneția, Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis. Victoria Tarquini, soția concertmaestrului Jean-Baptiste Farinel a devenit amanta lui Ferdinando. (Victoria era fiica prezumtivă a lui Robert Cambert și a avut o aventură cu Handel.[3])

Ferdinando a murit în 1713, fără să aibă moștenitori. Tatăl său a mai domnit 10 ani după decesul lui și a fost succedat de fratele mai mic a lui Ferdinando, Gian Gastone, care de asemenea nu a avut moștenitori. După moartea lui Gian Gastone în 1737, marile puteri ale Europei au reatribuit Marele Ducat lui Francisc I, soțul Mariei Tereza a Austriei, punând astfel capăt independenței statului toscan.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.quadroframe.com/html/albums/fr9829_en.html#contents
  2. ^ Acton, H. (1958) The last Medici, p. 210.
  3. ^ Harris, E.T. (2001) Handel as Orpheus: voice and desire in the chamber cantatas, p. 180.