Ferdinand de Flandra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand de Flandra

Ferdinand de Portugalia (n. Coimbra, 24 martie 1188 – d. Noyon, 27 iulie 1233) a fost conte-consort de Flandra.

Ferdinand a fost un infante portughez, al patrulea fiu al regelui Sancho I al Portugaliei cu Dulce de Aragon.

El a devenit conte de Flandra prin căsătoria cu contesa Ioana de Flandra, fiica mai mare a contelui Balduin al IX-lea, căsătorie ce a avut loc în ianuarie 1212 la Paris.

Aflați în drum spre Flandra, tinerii căsătoriți au fost capturați de către vărul Ioanei, Ludovic (viitorul rege Ludovic al VIII-lea al Franței, fiul mai mare al regelui Filip August al Franței cu mătușa Ioanei, Isabelle de Hainaut. Scopul lui Ludovic era acela de a obține zestrea mamei sale, constând într-o parte consistentă a teritoriului flamand, inclusiv Artois, pe care tatăl Ioanei îl recuperase prin forța armelor după moartea Isabellei.

Eliberați după această concesiune făcută lui Ludovic, Ioana și Ferdinand s-au raliat la puțină vreme vechilor aliați ai Flandrei, regele Ioan al Angliei și împăratul Otto al IV-lea de Braunschweig, formând o puternică alianță împotriva Franței. Ei au fost înfrânți decisiv în bătălia de la Bouvines din iulie 1214, în cadrul căreia Ferdinand a fost luat prizonier.

Ferdinand va rămâne în mâinile francezilor vreme de 12 ani, timp în care Ioana a guvernat Flandra singură. A fost eliberat abia de către regenta Franței, Blanche a Castiliei, după urcarea pe tron a fiului acesteia, Ludovic al IX-lea.[1]

Ferdinand a încetat din viață la Noyon în 27 iulie 1233.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Weiler Burton, Schofield and Stöber. p. 53 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Weiler, B, Burton, J, Schofield, P and Stöber, K (2007). Thirteenth century England: Proceedings of the Gregynog Conference, 2007. The Boydell Press