Fedra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Fedra este o tragedie în 5 acte (având respectiv 5,6,6,6 si 7 scene), scrisă în versuri de către Jean Racine, prezentată la 1 ianuarie 1677 la Hôtel de Bourgogne.

Fedra (greacă σελασφόρος, înseamnă Lumina) este ultima tragedie profană a lui Racine înaintea unei lungi tăceri de 12 ani de-a lungul cărora se va consacra serviciului regelui și religiei. Încă o data, el alege un subiect deja tratat de poeții tragici greci și romani. În lipsa regelui Teseu, Fedra sfârșește prin a mărturisi iubirea sa pentru Hippolit, fiul lui Teseu dintr-o alta căsătorie.

Totul în "Fedra" a fost celebru: construcția tragică, profunzimea personajelor, abundența versificației. Spre deosebire de "Hippolit poartă coroană" al lui Euripide, Racine face ca la finele operei Fedra să moară; deci, un timp ea suferă de pe urma morții lui Hippolit. Fedra, ca personaj, este unul dintre cele mai remarcabile din operele lui Racine. Ea, totodată, este vinovată de nefericirea altora și este și victima instinctelor sale.

"Fedra" a fost victima unei creații simultane, pe aceeași temă, a lui Nicolas Pradon, azi bine uitat, care a provocat o ceartă literară care se va ivi în "’Affaire des sonnets". Gabriel Gilbert publicase deja "Hippolit sau un băiat insensibil" (1647). Puțin câte puțin, "Fedra" devine una dintre piesele cele mai cunoscute ale lui Racine. Chiar dacă ea n-a fost așa de studiată ca Andromaca sau Britannicus, ea este una dintre tragediile secolului al XVII-lea cel mai des reprezentate pe scenă.

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Rezumatul piesei Actul I Hippolit, fiul lui Teseu și al unei amazoane, îi destăinuie confidentului său Teramen intenția sa de a părăsi orasul Trezen, petru a fugi de iubirea sa pentru Aricie, sora Pallandinilor, clanul inamic al lui Teseu. Fedra, soția lui Teseu, îi marturiseste dădacei și servitoarei sale pasiunea ce o simte pentru fiul său vitreg Hippolit.