Facultatea de Inginerie Aerospațială (Universitatea Politehnica din București)
|
|
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
| Facultatea de Inginerie Aerospațială | |
| Înființată în | 1948 |
| Aparține | Universității Politehnica din București |
| Tipul | de stat |
| Decan | Prof. dr. ing. D.H.C. Virgil Stanciu |
| Sediul | București, România |
| Website | www.aero.pub.ro |
Facultatea de Inginerie Aerospațială este strâns legată de numele lui Elie Carafoli, absolvent al Politehnicii din București în anul 1924.
Cuprins |
Istoric [modificare]
La început a fost o subsecție a Facultății de Electromecanică. Din 1948 devine secție a Facultății de Mecanică. Studiile universitare în aviație au fost inaugurate în 1928, când prof. Elie Carafoli a deschis primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București. Tot el a construit primul tunel aerodinamic din sud-estul Europei în 1931, tunel aflat încă în stare de funcționare.
Învățământul aerospațial superior în România s-a născut în anul 1928 cu ocazia prilejuită de primele conferințe de aerodinamică ținute de tânărul conferențiar dr. ing. Elie Carafoli. De-a lungul perioadei 1931 – 1972 secția sau specializarea, destinată a pregăti ingineri în domeniul aerospațial, a aparținut diferitelor facultăți cu profil mecanic din Școala Politehnică și a avut diverse denumiri, precum: secția de aviație, secția de aeronave și instalații de bord, secția de aeronautică. Facultatea de Construcții Aerospațiale a luat ființă în anul 1971, cu trei specializări: Aeronave, Sisteme de propulsie (turbomotoare, rachete) și Instalații de bord. Înființarea facultății este legată de dezvoltarea impetuoasă a industriei de aviație și a cercetării în domeniu declanșate după anul 1968.
În 1979 facultatea, cu aceleași specializări, își schimbă denumirea în Facultatea de Aeronave. În anul 2003, la 7 ani de la schimbarea denumirii facultății de profil în Facultatea de Inginerie Aerospațială (1996), se înființează specializarea de Inginerie și management aeronautic, destinată pregătirii inginerilor economiști în domeniul aerospațial. În același an, se înființează și o structură în domeniul cercetării științifice sub auspiciile CCAS (Centrul de cercetări pentru Aeronautică și Spațiu). În anul 2009, pentru a răspunde exigențelor europene în domeniul aerospațial, s-a înființat specializarea Navigație aeriană, cu predare în limba engleză. De-a lungul celor aproape 80 de ani de activitate, școala superioară de aeronautică și astronautică a dăruit peste 5000 de ingineri recunoscuți în țară și străinătate pentru profesionalismul lor. La acest succes au contribuit cei peste 80 de profesori care au instruit cu competență studenții într-un domeniu de vârf al tehnicii.
Profesori de vază:
- Prof.dr.doc. Augustin Petre (13.11.1923 – 07.01.1999)
- Prof.dr.ing. Mihai M. Niță, membru corespondent al Academiei Internaționale de Astronautică din 1969 (07.01.1928 – 21.10.1999)
- Prof.dr.doc. Victor Pimsner (1920 – 2000)
- Acad.Prof.dr.ing. V.N. Constantinescu (27.03-1931 – 31.01.2009)
Secții [modificare]
Licență (4 ani) [modificare]
Domeniu: Inginerie aerospațială
- Construcții aerospațiale
- Siteme de propulsie
- Echipamente și instalații de aviație
- Inginerie și management aeronautic
- Air Navigation (Navigație aeriană)
Master (2 ani) [modificare]
Domeniu: Inginerie aerospațială
- Avionică și navigație aerospațială
- Inginerie și management aerospațial
- Management aeronautic
- Propulsie aerospațială si protectia mediului
- Structuri aeronautice și spațiale
Domeniu: Inginerie industrială
- Grafică inginerească și design
Doctorat [modificare]
Domeniu: Științe inginerești
- Inginerie aerospațială
Studenți [modificare]
În campusul facultății se găsește și sediul asociației studențești EUROAVIA.