FC Petrolul Ploiești
| FC Petrolul Ploiești | |||||
 |
|||||
| Informații generale | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Nume complet | Fotbal Club Petrolul Ploiești | ||||
| Poreclă | Lupii Galbeni, Găzarii, Marțienii | ||||
| Nume precedent(e) | Juventus, Distribuția, Competrol, Partizanul, Flacăra, Energia, FC Ploiești[1] | ||||
| Data fondării | 1924 | ||||
| Culori | |||||
| Stadion | Ilie Oană, Ploiești (15.097 locuri) |
||||
| Campionat | Liga I | ||||
| Președinte |  Alexandru Crângu |
||||
| Antrenor | Valeriu Răchită |
||||
| Site web | www.fcpetrolul.ro | ||||
| Palmares | |||||
| Național | Campionatul României (4), Cupa României (2) |
||||
| Echipament | |||||
|
|||||
| Sezon actual | |||||
 Pentru sezonul în curs vedeți: |
|||||
modifică  |
|||||
Petrolul Ploiești este un club de fotbal din Ploiești, România care evoluează în Liga I.
Cuprins |
[modificare] Istorie
[modificare] Formarea
După al doilea război mondial, la fel ca majoritatea cluburilor de fotbal romane, Juventus București a trecut prin mai multe redenumiri si relocalizari, devenind pe rând: Distribuția, Competrol, Partizanul, Energia, Flacăra, pentru ca în 1952 să fie mutat la Ploiești, născându-se Petrolul de astăzi.
Deși Flacăra București a terminat în 1951 pe locul 5, nu toți jucătorii ei aveau să activeze acolo și în următorul sezon, echipa fiind mutată la Ploiești și promovându-se jucătorii autohtoni. 1952 va aduce retrogradarea echipei transferate, iar Ilie Oană, care a venit la timonă după sfârșitul turului 1952 nu a reușit să salveze echipa de la retrogradare, dar a ajuns cu ea în finala cupei, câștigată cu 2-0 de CCA București, actuala Steaua.
Aflată în divizia B, Flacăra a început modest și și-a continuat “prahovenizarea”. Meciul decisiv jucat cu Spartac București (actuala Progresul) a fost pierdut de ploieșteni, dar criticile din presă i-au motivează pe jucători,[necesită citare] dând startul unei serii de 9 meciuri câștigate consecutiv, la care Spartac nu a făcut față.
Urmează o ascensiune ponderată: locul 7 în 1954, 2 în 1955 (după ce a stat pe primul loc doar o săptămână), locul 5 în 1956. Flacăra Ploiești a urmat moda din acei ani și și-a schimbat numele în Flacăra Energia (1956), apoi numai Energia (1957) și apoi, din decembrie 1958, Petrolul.
Anii 1955-1966 au fost anii de glorie ai Petrolului. Campionatul 1955, disputat după modelul sovieto-nordic in formula turul primăvara—returul toamna, i-a antrenat pe jucătorii echipei Flacăra Ploiești într-o cursă de urmărire a liderului. S-ar mai putea spune că două echipe din Ploiesti au fost campioane naționale, dar United AC Ploiesti s-a întrecut in 1911-12 cu 3 echipe din București, iar Prahova in 1916 a câștigat titlul pentru că a reușit rezultate bune la București, iar cele 3 echipe adverse nu s-au mai deplasat la Ploiești, începutul războiului fiind aproape.[necesită citare]
Flacăra Ploiești nu a câștigat titlul în 1955, acesta plecând pentru prima dată spre clubul din Șoseaua Ștefan cel Mare, dar echipa ploieșteană incepea să fie formată tot mai mult din jucători prahoveni. Pentru titlu ar fi fost suficient ca Flacăra să mai câștige cele două meciuri în deplasare în ultimele două etape, cu Locomotiva Timișoara și Progresul București, dar nu a fost așa. Totuși, a fost pentru prima dată campioană a provinciei, la numai 2 ani după promovarea in divizia A. Apărea, însă, generația de aur, care a dus formația de juniori până în finala pe țară.
În 1956, Flacăra, devenită Energia, a terminat pe locul 5, la 4 puncte de primul loc și numai 2 de locul 2. Începutul slab, cu 1 punct în 3 meciuri, a fost hotărâtor. Primăvara lui 1957 este pierdută de fotbalul românesc, FRF hotărându-se să renunțe la sistemul nordic, din următorul motiv: campionatul în vechiul sistem încheindu-se în decembrie, ultimele etape se disputau pe terenuri ude sau acoperite de zăpadă, calitatea acestor meciuri fiind deteriorată. S-a disputat Cupa Primăverii, iar echipa națională a întrecut Grecia în calificările pentru Cupa Mondială.
Un campionat foarte interesant este cel din 1958. După 3 etape Energia era pe locul 8, dar apoi după fiecare etapă a urcat câte un singur loc, deci a ocupat succesiv locurile 7,6,5,4,3,2 și 1, la 24 noiembrie 1957. Returul începe cu un 1-0 cu CCA București la Ploiești, dar elementele imprevizibile continuă. Petrolul se va menține până în final pe locul 1, deși a pierdut chiar două meciuri consecutive pe teren propriu. În mod ciudat, Petrolul a pierdut în fața ultimei clasate, CS Oradea, acel meci fiind singura victorie a orădenilor, care părau condamnați la ultimul loc chiar de la sfârșitul turului.
[modificare] Câștigarea titlului național
Campionatul 1957-1958 s-a încheiat în “prelungiri” și Petrolul și-a menținut primul loc, principala contracandidată, Știința Timișoara, pierzând cu 7-0 meciul cu Progresul, la București, dar i-a învins pe bancari în finala cupei. Interesant este și clasamentul final. Golaverajul se calcula atunci prin împărțirea golurilor marcate la cele primite, astfel încât Petrolul s-a clasificat înainte de CCA și Știința Timișoara, dar dacă golaverajul ar fi fost calculat prin scădere, procedură care a intrat în vigoare din 1965, acesta ar fi fost egal. Echipele clasate pe locurile 4 și 5 au terminat la numai un punct de ocupantele locurilor 1-3, iar Progresul, care a terminat pe 4 a pierdut în ultima etapă la Ploiești, a trecut, în restanță, de Știința Timișoara cu 7-0. Campionatul din 1957-1958 a avut Petrolul pe locul 8 după 3 etape, cu un singur meci câștigat. Din această etapă, echipa, care încă se mai numea Energia, va urca un singur loc în fiecare etapă, și pe 24 noiembrie 1957, Energia era pe primul loc. [necesită citare]
Returul din 1958 începe cu o victorie la limită, 1-0 cu CCA București, campioana din 1956. După acest meci, Petrolul a înregistrat rezultate surprinzătoare, printre care 3 înfrângeri în 5 meciuri jucate pe propriul teren și o înfrângere în deplasare în fața ultimei clasate, CS Oradea. Totuși Petrolul a terminat cu 27 de puncte, si avea doar șanse teoretice la titlu, deoarece Știința Timișoara mai avea 2 meciuri de disputat, și cu 3 puncte ar fi ieșit campioană. Studenții, pentru că atunci majoritatea jucătorilor echipelor Știința erau intr-adevăr studenți, au pierdut la București meciul cu Progresul, cu incredibilul scor de 7-0. Acest eveniment s-a dovedit a fi decisiv, timișorenii distrugându-și golaverajul, iar Petrolul va lua titlul cu cel mai bun golaveraj prin împărțire, CCA și Știinta Timișoara având un golaveraj mai slab, dar tot 27 de puncte. Echipele clasate pe locurile 4 și 5, Progresul si Jiul, ambele invingând Petrolul in retur, vor termina la numai 1 punct de ploieșteni.
În decembrie 1957 echipa și-a schimbat numele în Petrolul. Iarna anului 1957-58 a însemnat pentru foarte multe echipe schimbarea denumirii, uneori revenindu-se la nume tradiționale: Rapid, Jiul. Echipa din Ploiești revine la un nume purtat de strămoșul bucureștean in 1948-49, dar a păstrat acest nume până astăzi, un singur an echipa numindu-se FC Ploiești (1992) din cauza refuzului companiei Petrom de a susține echipa în acel an.
Toamna lui 1958 a însemnat pentru Petrolul debutul în Cupa Campionilor Europeni, dar campionii Germaniei de est, Wismut Karl Marx Stadt, s-au dovedit mai puternici. Petrolul a pierdut la Aue (4-2), a câștigat la Ploiești, 2-0, dar va pierde al treilea meci, la Kiev, cu 4-0. Pe atunci nu se folosea departajarea prin lovituri de la 11 metri sau departajarea după golurile marcate în deplasare.
1958 a fost un an slab pentru Petrolul, echipa terminând turul pe locul 4, dar primele 4 etape din retur îi vor aduce echipei locul 1 și al doilea titlu consecutiv (1958-1959). Cupa Campionilor aduce lui Petrolul o echipă vieneză, Wiener SK, iar, deși aceștia nu au putut marca pe propriul teren, au făcut-o pe stadionul Petrolul (1-2 pentru ploieșteni). Au urmat două titluri pentru echipa CCA București, Petrolul având evoluții de mijlocul clasamentului.
[modificare] Perioada de după titluri
Turul campionatului 1961-1962 este început de petroliști cu un 6-2 în capitală, învinsă fiind campioana en-titre, CCA. Toamna anului 1961 a fost din nou una fericită pentru ploieșteni, care s-au menținut în cursa pentru titlu, ajungând pe primul loc în ultima etapă a turului. Returul a început, însă, cu revanșa „militarilor” la Ploiești, echipa bucureșteană numindu-se acum Steaua. Au urmat încă două înfrângeri în deplasări, și visul unui nou titlu s-a destrămat, acesta ducându-se pentru a doua oară în Ștefan cel Mare. 1962 a însemnat debutul în Cupa orașelor târguri, Petrolul fiind prima echipa românească care a jucat în această competiție, preluată și redenumită Cupa UEFA, din 1971. Tot în 1962 s-a înregistrat cea mai bună participare românească în aceasta competiție pentru viitorii 20 de ani, Petrolul eliminând Spartak Brno (4-0 la Ploiești) și selectionata orașului Leipzig dupa 3 meciuri, ultimul jucat la Budapesta. Adversarul din sferturi a fost Ferencváros, care a eliminat Petrolul (0-2 la Budapesta, 1-0 la Ploiești). Petrolul s-a despărțit pentru totdeauna la 14 iulie 1963 de Constantin Tabarcea, jucător care s-a prăbușit pe terenul din Ploiești, în minutul 14, în ziua de 14 iulie 1963, în ultima etapa disputată cu Dinamo Bacău, la scorul de 0-0. Băcăuanii au pierdut acel meci cu 4-0, iar peste o săptămână Petrolul a cucerit Cupa României, intrecând nou-promovată Siderurgistul Galați cu 6-1. Ilie Oană împlinea atunci 11 ani pe banca tehnică a echipei din Ploiești, iar Traian Tomescu promova pentru a doua oară Galațiul în prima divizie. Gloria generației lui Mircea Dridea era în scădere și nimeni numai credea că Petrolul va ajunge campioană, cu atât mai mult cu cât Ilie Oană a plecat la echipa națională (1965), iar Petrolul a fost preluată de un antrenor tânăr, Constantin Cernaianu. Dinamo cucerea în 1965 al patrulea titlu consecutiv, Rapid București fiind principalul lor rival.
[modificare] Ultimul titlu
Petrolul a debutat în august 1965 în „Divizia A” cu două victorii, dar a cedat pasul giuleștenilor, care aveau 19 de puncte după 11 mecuri, și 5 puncte avans față de ploieșteni. Numai 4 meciuri au mai jucat petroliștii și au trecut pe primul loc, iar la 31 martie 1966, golul din corner marcat de Virgil Dridea în poarta Rapidului i-a scos pe aceștia din lupta pentru titlu, Petrolul terminând campionatul cu 6 puncte avans și un scor rușinos în ultima etapă la Cluj.
12 octombrie 1966 a rămas în istorie ca data în care Liverpool F.C. a fost întrecută de o echipă românească, aceasta fiind campioana României, Petrolul. După 0-2 la Liverpool, Petrolul câștigă cu 3-1 acasa și îi obliga pe campionii Angliei (țară a cărei națională era campioană mondială) să joace un al treilea meci, pe stadionul Heysel din Bruxelles. Deplasarea a fost grea pentru ploieșteni, care au primit două goluri în prima repriză. De atunci și până astăzi titlul n-a mai ajuns la Ploiești, iar dupa mai putin de 8 ani Petrolul avea să ia calea diviziei secunde.
|
Ai fost odată ca-n povești, Aveai un antrenor de soi. Refren În anii când ai dat de greu, Refren Noi ne rugăm la Dumnezeu Muzica: George Nicolescu |
[modificare] O perioadă de declin
După vârful de formă, la Petrolul a început declinul și, deși a mai rămas multi ani in prima divizie, doar cupa din 1995 le-a mai adus aminte suporterilor săi de anii de glorie. În 1970, Petrolul a terminat turul pe locul 2, poziție ratată în retur. 1969-70, 1971-72 au fost sezoane în care Petrolul a fost la un pas de retrogradare. După o „resuscitare” datorată lui Ilie Oană (1972-1973, penultimul loc 1 ocupat după etapa a 5-a, locul 4 la sfârșitul turului), anul 1973 a fost destul de slab. În 1974 ploieștenii au suspectat un blat între FC Argeș și CFR Cluj, în favoarea ceferiștilor, au încercat să stimuleze pe gazde, dar autoritățile au aflat, și echipa a retrogradat discret, după ce în 1963 Prahova și Carpați Sinaia au fost retrogradate de FRF pentru aranjamente în divizia B. Ajunsă în „B”, fotbaliștii mai valoroși (Crângașu, Rămureanu) au plecat și, dupa 3 etape, echipa era pe ultimul loc. Și-a revenit, dar antrenorii locali nu au avut valoarea lui Ilie Oană, plecat și el la Iași, apoi la Craiova.
La sfârșitul anului 1975, Petrolul îl aduce antrenor pe Valentin Stănescu și echipa încearcă promovarea, dar pierde un joc acasă cu FC Brăila, iar dupa meci suporterii și-au arătat nemulțumirea față de arbitrajul lui Dinulescu, aruncând cu diverse obiecte din tribune. FCM Galați și-a întărit atunci porecla de formația „ABBA”, promovând și picând peste un an. În schimb, Petrolul are un tur de excepție, cu 15 victorii si 2 egaluri in 17 meciuri si termină pe locul 1B in 1977, la mare distanță de locul 2 ocupat de Metalul Plopeni. Numai că jucătorii născuți pe meleagurile prahovene nu au avut suficientă experiență, iar sfârșitul campionatului 1977-78 i-a găsit pe locul 17. Promovarea imediată le-a fost barată de Viitorul Scornicești, promovată din Divizia C după un „senzațional” 18-0 cu echipa clasată pe 15, in timp ce Flacăra Moreni câștiga cu 2-1, la aceeași oră, un meci cu Rova Roșiori.
Nici 1979-80 nu a fost prea bun pentru ploieșteni, Rapidul și Progresul s-au duelat pentru locul 1, iar „arbitru” a fost tot Metalul Plopeni, care a câștigat la București cu Rapidul și a pierdut la Progresul. În 1980, Petrolul l-a adus antrenor pe Traian Ionescu, iar cei din Târgoviște l-au luat pe Dobrin, care a fost mai bun, astfel încât Petrolul a mai rămas un an în B. In 1982, dupa 4 ani în a doua ligă, sau 7 din 8, Petrolul depășea Rapidul și revenea în A.
Au urmat ani plini de emoții, evitarea retrogradării fiind în actualitate la aproape fiecare joc. 1983-84 trimite din nou pe Petrolul în divizia B, dar promovarea vine dupa o victorie la Galați cu Dunărea, fosta FCM. În 1987 Petrolul își ia un alt antrenor, fost jucător al echipei din anii de glorie. Numai că Moldoveanu nu avea la Petrolul nici jucătorii Stelei, nici pe cei ai lui Liverpool, și echipa ia din nou calea diviziei B. Septembrie 1988 aduce pe fotoliul de președinte pe Ion Radu, ajutat de Mihai Cristache. Cei doi au fost în repetate rânduri criticați de presa postrevoluționară, dar au reușit câteva performanțe ca pe vremea lui Mircea Dridea și a lui Mihai Ionescu. Petrolul promovează în 1989 și termină pe 4 în 1990, scăpată și de concurența echipei Victoria București, club desființat după Revoluția din 1989.
[modificare] Anii '90
1990 aduce locul 4 pentru Petrolul, care ajunge și în semifinala cupei, pierdută la scor în fața Stelei. În cealaltă semifinală, Dinamo elimina Craiova, deși spectatorii îi cereau portarului Crișan să apere ca Duckadam. Totuși, Petrolul, Craiova și Timișoara vor participa în Cupa UEFA, Petrolul având parte de finalista 1990 a Cupei Cupelor, Anderlecht, care a câștigat atât la Bruxelles, cât și la Ploiești.
Prezența în Cupa UEFA a devenit un vis, aproape în 1992, mai departe în ceilalți ani. În 1992 multele SA-uri care trăiau din petrol nu au mai dorit să întrețină echipa și aceasta a renunțat la numele de Petrolul, luând numele altei echipe dispărute în 1948: FC Ploiești. Numele „Petrolul” a revenit în 1993, antrenor este numit Ion Marin, format ca antrenor la Flacăra Moreni.
Acesta a reușit să aducă la Ploiești Cupa României în 1995, jucând împotriva Rapidului și reușind să câștige în urma loviturilor de la 11 metri, transformând 5 lovituri din 5.
[modificare] Anii 2000
Petrolul intră tot mai mult sub patronajul președintelui sindicatelor din Petrom, Liviu Luca, și ploieștenii au un vârf de formă la sfârșitul turului 2000-2001, terminat pe locul 2. A urmat, însă, prăbușirea. În 2002 Petrolul retrogradează. Ploieștiul, care a avut 2 echipe în divizia A în perioada 1998-2002, a rămas în A numai cu Astra, care nu a avut nicio prezență în campionatul divizionar până în 1992.
De atunci,Petrolul nu a mai reușit să revină pe prima scenă a fotbalului românesc. Cea mai bună performanță a fost inregistrată cu Valeriu Rachită pe banca tehnică, în sezonul 2005-2006, când "galben-albaștrii" au ajuns până în semifinalele Cupei României, unde au fost eliminați de Rapid. În 2006 conducerea clubului, motivând si lucrările de la Stadionul "Ilie Oană", decide ca jocurile de acasă sa le dispute pe arenele de la Moreni si Mogoșoaia.
Pe 12 octombrie 2006, suporterii organizează în centrul Ploieștiului mitingul "Petrolul este al nostru", după ce timp de trei săptămâni au strâns aproape 15.000 de semnături pentru ca echipa să fie preluată de primărie și să revină pe Stadionul "Ilie Oană".
În 2009 echipa este preluată de către primăria Ploieștiului iar Valeriu Răchită este reconfirmat în funcția de antrenor principal. În sezonul 2010-2011, Petrolul își joacă meciurile de pe teren propriu pe Stadionul Conpet, din Strejnic, datorită lucrărilor de construcție la Stadionul "Ilie Oană",iar la sfarșitul aceluiasi sezon promoveaza dupa o pauza de 9 ani in Liga I
În prima parte a sezonului 2011-2012 din Liga I, Petrolul va disputa meciurile de acasă la Buzău, urmând ca din luna august să joace pe noul stadion "Ilie Oană".”[2].
[modificare] Palmares
[modificare] Competiții interne câștigate:
- Divizia A** 1930 (sub numele de Juventus Buc.)
- Cupa României
- 1963 CS Petrolul Pl.(6-1 în finală cu Siderurgistul Galați)
- 1995 FC Petrolul Pl.(1-1 și 5-3 după executarea loviturilor de departajare în finală cu Rapid București)
[modificare] Numeroase participări în cupele europene:
[modificare] Stadion
Stadionul Ilie Oană a fost construit în perioada anilor 1934-1937. Acesta avea pe atunci o capacitate de 22.000 de locuri, dintre care 5.500 de locuri în picioare. Treptat s-au construit actuala tribună a II-a cu sectoarele I și III, sectoarele I și III la tribuna I și peluzele I și II cu o capacitate de circa 3.500 de locuri fiecare.
În decembrie 2009 s-au început lucrările de demolare a stadionului, cu excepția tribunei 0. După finalizarea demolărilor, s-a construit un stadion de 15.097 de locuri.
Stadionul este dotat cu tribune acoperite, instalație nocturnă de 2000 lucși, gazon natural cu instalație de degivrare, acces prin turnicheți, supraveghere video și 2 tabele multimedia 6x4 m.[3]
[modificare] Jucători
[modificare] Lotul sezonului 2011–2012
Sursă: [1][2]. Ultima actualizare: 27 iunie 2011.
|
|
[modificare] Conducere
Sursă: Conducere. Ultima actualizare: 9 octombrie 2009.
- Alexandru Crângu — director general
- Dan Dorobeț — director sportiv
- Valentin Mateescu — secretar general
- Octavian Preda — specialist marketing
- Adrian Toader — șeful centrului de copii și juniori
[modificare] Echipa tehnică
Sursă: Echipa tehnică [3]. Ultima actualizare: 17 iunie 2011.
- Valeriu Răchită — antrenor principal
- Valentin Negoita — antrenor secund
- Dumitru Jipa — antrenor portari
- Mircea Miu — medic
- Răzvan Negoiță — maseur
- Adrian Toader — antrenorul echipei a doua
[modificare] Jucători remarcabili
Portari:
- Mihai Ionescu
- Constantin Roman
- Gheorghe Marzea
- Ion Haralambie
- Gheorghe Constantin
- Dumitru Jipa
- Gheorghe Liliac
- Ștefan Preda
- Cătălin Mulțescu
Jucători de câmp:
- Gheorghe Pahonțu
- Gh.Simaciu
- Alexandru Fronea
- Vili Constantin
- Gheorghe Florea
- Mircea State
- Gheorghe Grozea
- Tudor Gh. Manolache
- Petre Dragomir
- Nicolae Pantea
- Camil Oprișan
- Florian Dumitrescu
- Eduard Iuhasz
- Mihai Negoita
- Alexandru Badea
- Gheorghe Gruber
- Alexandru Boc
- Valeriu Deneș
- Mircea Dridea
- Victor Angelescu
- Virgil Dridea
- Lucian Sotir
- Mihai Mocanu
- Alexandru Pall
- Anton Munteanu
- Nicolae Florian
- Dumitru Munteanu
- Nae Ionescu
- Constantin Tabarcea
- N. Spiridon
- Vasile Cosarek
- Viorel Pisau
- Octavian Dincuță
- Vasile Caciureac
- Decu Crîngașu
- N'Ghasam Nana Falemi
- Silviu Crîngașu
- Ion Eparu
- Aurel Panait
- Nicolae Toporan
- Cristian Crăciun
- C-tin Moldoveanu
- Gheorghe Greaca
- Ion Neacsu
- Gheorghe Bălăceanu
- Stefan Topsa
- Nicolae Ruse
- Grigore Ciupitu
- Mihai Pîrlog
- Gheorghe Marin
- Adrian Ursea
- Adalbert Marosi
- Costel Lazar
- Nicolae Marinescu
- Marius Măldărășanu
- P. Badulescu
- Nicolae Constantin
- Gh. Dumitrescu
- Valeriu Răchită
- Ion Zaharia
- Daniel Chiriță
- Dan Peretz
- Cristian Zmoleanu
- Alexandru Pitulice
- Ștefan Matei
- Nicolae Nuta
- Valentin Negoita
- Daniel Zafiris
- Octavian Grigore
- Paul Gusa
- Gabriel Paraschiv
- Ioan Gusa
- Dinu Todoran
- Ionel Solomon
- Laurențiu Marinescu
- Aurelian Leahu
- Daniel Costescu
- I. Andreicut
- Petre Butufei
- S. Abaluta
- Bujorel Mocanu
- Marian Grama
- Liviu Libiu
- Ion Stefanescu
[modificare] Istoria antrenorilor
- În funcție de când au devenit antrenori la Petrolul Ploiești:
- 1954
Ilie Oană - 1964 Constantin Cernăianu
- 1967 Ilie Oană
- 1969 Constantin Cernăianu
- 1971 Ilie Oană
- 1973 Mircea Dridea
- 1973 Dumitrescu Gheorghe
- 1975 Mihai Mocanu
- 1976 Valentin Stănescu
- 1980 Traian Ionescu
- 1981 Mircea Dridea
- 1982 Viorel Mateianu
- 1983 Petre Dragomir
- 1985 Mircea Dridea
- 1987 Constantin Moldoveanu
- 1987 Camil Oprișan
- 1989 Virgil Dridea
- 1992 Ion Marin
- 1996 Ioan Andone
- 1997 Alexandru Pall
- 1998 Constantin Moldoveanu
- 1999 Virgil Dridea
- 2000 Victor Roșca
- 2001 Marin Barbu
- 2001 Costel Lazăr
- 2002 Octavian Grigore
- 2003 Florin Marin
- 2004 Virgil Dridea
- 2005 Vasile Cosarek
- 2005 Valeriu Răchită
- 2006 Marin Barbu
- 2006
Rino Lavezzini - 2007 Octavian Grigore
- 2007 Ștefan Nanu
- 2008 Eusebiu Tudor
- 2009 Valeriu Răchită
[modificare] Fotogalerie
- Logo-uri vechi
-
Logo vechi
-
Logo vechi
-
Logo vechi
-
Logo vechi
-
Logo vechi
[modificare] Note
- ^ „FC Petrolul Ploiesti”. fcpetrolul.ro. http://www.fcpetrolul.ro/ro/history/. Accesat la 26 septembrie 2011.
- ^ Petrolul va disputa la Buzău primele meciuri din Liga 1!, 11 Iunie 2011, gsp.ro, accesat la 4 august 2011
- ^ Mihai, Dana (11 august 2011). „Gazonul de pe stadionul „Ilie Oană“ din Ploiești prinde contur”. Adevărul. http://www.adevarul.ro/locale/ploiesti/Gazonul_de_pe_stadionul_-Ilie_Oana-_din_Ploiesti_prinde_contur_0_533347115.html. Accesat la 20 septembrie 2011.
[modificare] Bibliografie
[modificare] Legături externe
- Site-ul oficial FC Petrolul Ploiesti
- Pagina de Facebook a Suporterilor Petroliști
- Chat oficial al Suporterilor Petroliști
- Radio oficial al Suporterilor Petroliști
- Blog-ul oficial al Suporterilor Petroliști
- Canalul Video al Suporterilor Petroliști
- Imnul Petrolului Ploiești
- Lupii Galbeni Tv - Meciuri Liga 1
|
|
|
|---|---|
 Astra Ploiești •  FC Brașov •  Ceahlăul Piatra Neamț •  CFR Cluj •  Concordia Chiajna • Dinamo București • .png){kind=small} Gaz Metan Mediaș •  CS Mioveni • Oțelul Galați •  Pandurii Târgu Jiu • Petrolul Ploiești •  Rapid București •  Sportul Studențesc •  Steaua București • FC Vaslui •  FCM Târgu Mureș • .png){kind=small} Universitatea Cluj • 2.png){kind=small} Voința Sibiu |
|
