Fâşia Gaza

قطاع غزة *Qiṭāʿ Ġazza*
רצועת עזה *Reţu'at 'Azza*
Fâşia Gaza
قطاع غزة Qiṭāʿ Ġazza; רצועת עזה Reţu'at 'Azza Fâşia Gaza
	Harta Fâşiei Gaza
Capitală; (şi cel mai mare oraş)	Gaza
Limbi oficiale	araba
Etnonim	arabi palestinieni
Sistem politic	disputat; in prezent - regim republican islamic
Suprafaţă
Populaţie
PIB (PPC)	estimări
Monedă	Shekel nou israelian, dar şi lira egipteană, dinarul iordanian (ILS)
Fus orar	+2 (UTC+2)
Prefix telefonic	+970

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Fâşia Gaza (arabă قطاع غزة) este o mică regiune din Orientul Mijlociu, parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Mării Mediterane, care conform înţelegerilor ce au urmat acordurilor de la Oslo, este (alături de o mare parte a Cisiordaniei) una din cele două componente teritoriale ale entităţii statale aflate sub administraţia de jure a Autorităţii Palestiniene. Numele ei provine de la Gaza, oraşul ei principal. Cuprinzând un număr mare de localităţi urbane şi de tabere locuite de refugiaţi palestinieni din 1948 şi de urmaşii lor. Este unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populaţie din lume, 1.040.000 de locuitori pe o suprafaţă de 360 km² (41 km lungime, 6-12 km lăţime). Fâşia este controlată în prezent de mişcarea politica islamistă palestiniană Hamas, care a obţinut majoritatea la ultimele alegeri parlamentare de pe teritoriul Autorităţii Palestinene.

[modifică] Geografie

Fâşia sau Zona Gaza este situată în vestul coastei maritime mediteraneene şi cuprinde o parte a Palestinei istorice având graniţe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest şi cu Israelul în nord şi est, pe o lungime de 51 de kilometri. La vest se află ţărmul Mării Mediterane.^[1]^[2]^[3]

Coordonatele geografice ale zonei sunt: 31°25′N 34°20′E / 31.417, 34.333Coordonate: 31°25′N 34°20′E / 31.417, 34.333.

Fâşia Gaza are o climă temperată excesivă, cu veri secetoase şi ierni blânde. Relieful este destul de plat şi jos, de altfel cea mai mare altitudine este de 105 metri deasupra nivelului mării. Probleme naturale includ fenomenul de deşertificare, alături de degradarea terenului şi salinizarea apei potabile.

[modifică] Istorie

Oraşul Gaza, după toate aparenţele, a fost fondat pe la anul 1500 î.Chr.^{[necesită citare]}

Teritoriul Fâşiei Gaza a fost sub dominaţia Imperiului Otoman din 1517 până la momentul bătăliilor de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata turcească. În urma rezultatelor Primului război mondial întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat între anii 1918—1948 sub mandat britanic.

Hotarele Fâşiei Gaza au fost definite pentru prima oară în documentele armistiţiului dintre Egipt şi Israel, stabilit după războiul arabo-israelian din 1948, care a urmat încetării mandatului britanic de ocupaţie în Palestina. Fâşia Gaza a fost administrată de Egipt între anii 1948—1967, când a fost ocupată de Israel în iunie 1967, ca urmare a Războiului de şase zile.^[4] După cucerirea Fâşiei Gaza Israelul a favorizat^[2] colonizări agricole israeliene în această zonă aridă folosind tehnici speciale de agricultură de deşert.^[3]

În anul 1987, a izbucnit Intifada, revolta populaţiei contra ocupaţiei israeliene, în opt tabere de refugiaţi.^[2]

În urma acordurilor de la Oslo încheiate prin Declaraţia de principii de la Washington, de la 13 septembrie 1993, între Yasser Arafat, din partea palestiniană, şi Itzhak Rabin şi Shimon Peres, din partea israeliană, la 4 mai 1994, Itzhak Rabin şi Yasser Arafat au semnat la Cairo un acord privind punerea în practică a autonomiei interne în Gaza, fâşia aferentă şi Ierihon.^[1] Ca urmare a acordurilor de la Oslo, celor trei protagonişti, Yasser Arafat, Itzhak Rabin şi Shimon Peres, li s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1994.

Knessetul^[5] s-a pronunţat, în anul 2004, pentru evacuarea coloniştilor israelieni din aceste teritorii, care s-a încheiat în anul 2005.^[3] Spaţiului aerian şi accesul maritim au rămas sub control israelian.^[2]

O parte din teritoriul zonei Gaza a intrat sub controlul Autorităţii Palestiniene conduse de Yasser Arafat, iar apoi de Mahmoud Abbas, liderii Organizaţiei de Eliberare a Palestinei, întorşi din exil după acordurile de la Oslo.

[modifică] Conflicte militare

Dupa sfârşitul valului de atentate (multe din ele executate de sinucigaşi) din cadrul celei de-a doua Intifade („revoltă”) - Intifadat al Aksa - declanşate de mişcările înarmate palestinene contra populaţiei şi armatei Israelului între anii 2000-2004, în anul 2005, armata israeliană şi-a retras unilateral trupele din Gaza, şi a evacuat toate aşezările agricole evreieşti pe care Israelul le-a creat în anii de ocupaţie. Guerrilleri arabi palestinieni, mai ales membri ai mişcărilor islamiste Hamas şi Jihad Islami, care s-au întărit în cursul ultimei Intifade, au continuat şi după retragerea israeliană să tragă mii de rachete - majoritatea artizanale Kassam, dar şi unele Grad (Katiuşe) -, focuri de armă şi obuze asupra localităţilor israeliene din vecinătate şi uneori asupra unor obiective militare israeliene. Mai apoi, după victoria mişcării Hamas în alegerile parlamentare, au izbucnit în regiunea Gaza lupte între adepţii ei şi mişcarea Al Fatah, reticentă la ideea de a se retrage de la putere, soldate cu zeci de morţi şi răniţi. În cele din urmă, adepţii Hamasului au reuşit să preia cu forţa toate poziţiile deţinute în zona Gaza de organizaţiile legate de Al Fatah. Ei au instaurat în zonă un regim de conducere propriu în frunte cu liderul Hamasului, Ismail Haniyeh, care era prim-ministrul ales al Autorităţii Palestiniene, dar care fuseses demis de preşedintele Mahmud Abbas. În urma preluării controlului de către Hamas asupra zonei Gaza s-au intensificat atacurile cu rachete ale acestuia contra localităţilor israeliene vecine şi încercările repetate de răpire sau ucidere a unor cetăţeni sau soldaţi israelieni (în 2006 a fost răpit soldatul Gilad Shalit). Politica regimului Hamas a fost stabilită de conducerea interioară a sa ca şi de liderii Hamasului din străinătate (aflaţi în Siria), Khaled Mashal, Mussa Abu Marzuk şi alţii, sprijiniţi mai ales de Iran. În consecinţă şi de asemenea consecutiv unor atacuri kamikaze repetate asupra punctelor de trecere dintre Israel şi Gaza Israelul a impus o blocadă completă la aceste puncte de frontieră.

La capătul unei perioade de câteva luni de reducere temporară a atacurilor cu rachete asupra teritoriului Israelului, perioadă a aşa numitului armistiţiu numit „tahadiye”, obţinut prin medierea Egiptului, şi în care regimul militant de la Gaza şi-a întărit, în ciuda blocadei, arsenalul de armament, conducerea Hamasului din Gaza şi Damasc a decis reluarea cu amploare a acestor tiruri.

Pe 27 decembrie 2008, ca răspuns la intensificarea atacurilor cu rachete asupra Israelului, fâşia a fost atacată de forţele militare ale Israelului, cu scopul de a pune capăt tirurilor de rachete contra locuitorilor săi şi de a restabili capacitatea de disuasiune a Israelului în faţa militanţilor terorişti ai Hamas. În cursul acestei operaţii militare, au fost până acum ucişi peste 1100 de palestinieni (inclusiv populaţie nebeligerantă, femei şi copii) şi 1 reprezentant al Naţiunilor Unite dintre cei aflaţi acolo pentru distribuirea ajutoarelor umanitare; numărul răniţilor este de peste 2300 de palestinieni. Au fost distruse peste 60 de clădiri, 8 moschei, Universitatea Islamică (unde se lucra la confecţionarea rachetelor artizanale) şi numeroase clădiri aparţinând atât civililor cât şi autorităţilor Hamas din Gaza, numeroase depozite de arme şi muniţii, etc.

[modifică] Demografia

Punctul de trecere Erez

În Fâşia Gaza trăiesc 1.5 milioane de oameni (estimat 1.500.202, în iulie 2008), dintre care majoritatea sunt descendenti de refugiaţi care au fugit de pe teritoriile cuprinse în statul Israel conform hotărârii de împărţire decisă de ONU la 29 noiembrie 1947 şi a războiului israelo-arab din 1948-1949. Densitatea populaţiei este de 4.118 de persoane pe km² şi echivalează cu cea a oraşului Berlin (Germania). Populaţia este în creştere cu aproximativ 4% pe an. Cei mai mulţi sunt musulmani, există şi un număr mic (mai puţin de 1%) de creştini.

Situaţia umanitară

Pe 6 martie 2008, mai multe ONG-uri pentru drepturile omului au prezentat un raport care a examinat situaţia populaţiei din Fâşia Gaza şi care a arătat că situaţia este gravă. Conform acestui raport, blocadele impuse de către armata israeliană asupra Fâşiei Gaza a avut un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă, aducând rata şomajului la 40% în industrie, a suspendat peste 90% din activitatea industrială, precum şi în capacitatea economică a locuitorilor, care depind de 80% din ajutorul umanitar din străinătate. Declararea de "entitate ostilă" a Fâşiei Gaza de către Israel a însemnat tăierea, însă numai parţială, a furnizării de energie electrică, combustibil, bunuri şi apă.

Ca urmare a blocadei israeliene din Gaza şi a operaţiei militare declanşate de Israel împotriva palestinienilor din mişcarea Hamas de pe teritoriul zonei Gaza, cardinalul Renato Martino, preşedintele consilului pontifical pentru justiţie şi pace a Vaticanului şi observatorul permanent al Vaticanului la ONU, a făcut referire la Fâşia Gaza, ca la un gigant „lagăr de concentrare”.

[modifică] Economie

Având în vedere blocada Israeliană şi politica conducerii palestiniene locale de perpetuare a eforturilor militare contra Israelului, zona depinde din punct de vedere economic de ajutorul umanitar de la ONU, care ajunge prin Israel, dar care este adeseori împiedicat de ostilităţile şi obstacolele militare .

În Gaza, conform tradiţiei, femeile au ca principală ocupaţie educarea copiilor, astfel clădirea de temelie a societăţii este educarea copiilor^{[necesită citare]}, Bărbatul are dreptul să se căsătorească cu până la patru soţii, cu care poate face zeci de copii. El are ca principală responsabilitate sprijinirea soţiilor şi a copiilor săi. Datorită numărului mare de copii, ei participă substanţial la întreţinerea economică a familiei.

Astfel, venitul familiei este câştigat de către bărbaţi şi copiii mai mari, care lucrează în industria de servicii (36%), construcţii (33%), agricultură (20%) şi alte activităţi industriale (10% ). Aproximativ 40% din aceste locuri de muncă au rămas încă în Israel, dar de multe ori ostilităţile, atentatele şi mijloacele de securitate care le însoţesc, întrerup fluxul de lucrători în ţară.

Acest lucru a cauzat dificultăţi enorme populaţiei palestiniene, faptul că 35% din produsul naţional brut (PNB) provine din salarii realizate în Israel, acest lucru afectează de asemenea populaţia şi statul palestinian. Proiectele promovate de către companiile internaţionale pentru a crea locuri de muncă locală şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii în Gaza (inclusiv construirea de noi locuinţe şi pentru a crea un sistem de canalizare tratament) nu au fost încă puse în aplicare din cauza perpetuării ostilităţilor şia eforturilor militare.

În acest moment, există mai multe parcuri industriale planificate la graniţa dintre Gaza şi Israel, dar aceste iniţiative nu vor furniza imediat locuri de muncă. Exporturile de citrice către Europa au crescut, dar din cauza penuriei de apă şi a terenurilor disponibile limitate, activitatea agricolă nu poate susţine singură populaţia.

[modifică] Transportul şi comunicaţiile

Partea distrusă a Aeroportului Internaţional Yasser Arafat

Fâşia Gaza are o reţea rutieră slab dezvoltată. De asemenea, are o singură linie feroviară care străbate întreaga fâşie de la nord la sud; cu toate acestea, este abandonată, în stare proastă, şi în prezent foarte puţin din ea a mai rămas. Linia a fost odată conectată la sistemul feroviar egiptean spre sud, precum şi, până în 1948 la sistemul feroviar din restul Palestinei mandatare şi Liban la nord.

Portul nu a fost niciodată finalizat după cea de-a doua intifadă. Există la Dahaniye un aeroport, Aeroportul Internaţional „Yasser Arafat”, care şi-a deschis porţile, la 24 noiembrie 1998, ca parte a acordurilor stipulate în Memorandumul Wye River de la Oslo din 23 octombrie 1998. Aeroportul a fost închis în luna octombrie 2000 de către israelieni, în urma izbucnirii valului de atentate palestiniene, iar pista lui a fost distrusă de către Forţele de Apărare ale Israelului, în decembrie 2001. În Fâşia Gaza există o rudimentară linie de servicii de telefonie pe scară largă oferită de PalTel (Jawwal), sau de furnizorii israelieni, cum ar fi Cellcom. Gaza este deservită de patru furnizori de servicii de Internet, care acum concurează pentru clienţii ADSL şi dial-up . Cele mai multe gospodării din Gaza au un radio şi un televizor (70% +) şi aproximativ 20% au un calculator personal.^{[necesită citare]} Oamenii care trăiesc în Gaza au acces la programe prin satelit FTA, inclusiv cele TV de la Palestinian Broadcasting Corporation şi canalul TV Al Aksa al mişcării Hamas.

[modifică] Religie

Adepţii Islamului constituie 99.3 la sută din populaţie şi 0.7 la sută din populaţie provin din comunitatea creştină. În epocile trecute a existat în Gaza şi o comunitate evreiască.

Denumirea Gaza apare în Biblie în mai multe capitole, astfel cetatea Gaza este cetatea căruia puternicul Samson i-a scos porţile. Palatele ei vor fi distruse de foc, zice profetul Amos(1:7). Pentru alţi profeti evrei, precum Ieremia, Zefania sau Zaharia, Gaza a fost subiectul profeţiilor lor.

[modifică] Sănătate

Un studiu efectuat de către Universitatea Johns Hopkins (SUA) şi Universitatea "Al-Quds (în Ierusalim) pentru CARE International de la sfârşitul lui 2002 a evidenţiat foarte ridicate niveluri de dietă deficitară în rândul populaţiei palestiniene. Studiul a constatat că 17,5% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6-59 luni suferă de subnutriţie cronică. 53% din femeile de vârstă reproductivă şi 44% dintre copii au fost găsiţii anemici. În urma retragerii israeliene din august şi septembrie 2005, sistemul sanitar din Gaza continuă să se confrunte cu grave probleme. După preluarea de Hamas a Fâşiei Gaza şi declararea regiunii ca "entitate ostilă" de către Israelieni, condiţiile sistemului de sănătate din Fâşia Gaza se confruntă cu noi probleme ridicate de continuarea ostilităţilor cu Israelul. OMS şi-a exprimat ingrijorarea cu privire la consecinţele fragmentării politicii interne, a acţiunilor militare, psihologice şi economice de izolare a populaţiei din Gaza.

Palestinienii arabi care necesită îngrijiri medicale în spitalele israeliene trebuie să ceară un permis medical. În 2007, Israelul a acordat 7.176 permise şi a respins 1.627 cereri. Două femei, care au primit permise au fost arestate la trecerea dintre Fâşia Gaza şi Israel pentru că plănuiau un atentat terorist şi distrugerea liniei feroviare ce ducea până la spitalul de destinaţie.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Note şi referinţe

^ ^a ^b Dicţionar enciclopedic, vol. II, D - G, Editura enciclopedică, Bucureşti, 1996, p. 416.
^ ^a ^b ^c ^d fr Paul Robert, Le Robert encyclopédique des noms propres. Dictionnaire illustré
^ ^a ^b ^c fr Le Petit Larousse Illustré en couleurs
^ Războiul de şase zile a opus în perioada 5—10 iunie 1967 Israelul unei coaliţii formate din Egipt, Iordania, Siria, Irak. Trupe au venit şi din Libia, iar Algeria a trimis avioane şi blindate.
^ Knessetul sau Knessethul este Parlamentul israelian unicameral.

[modifică] Bibliografie

Prezentare Fâşia Gaza, Cronica Română
Gaza—atunci şi acum, Ziua
Dicţionar enciclopedic, vol. II, D - G, Editura enciclopedică, Bucureşti, 1996
Paul Robert, Le Robert encyclopédique des noms propres. Dictionnaire illustré, Le Robert, Paris, 2007.
Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.