Executor judecătoresc
Executorul judecătoresc este o persoană obligatoriu licențiată în drept, care are responsabilitatea legală de punere în aplicare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii emise de către instanțele de judecată. Ei pot confisca și vinde mărfuri pentru a recupera suma datoriei.[1] Aceștia pot, de asemenea, deservi documentele instanței și efectuează și supraveghează deținerea proprietății și returnarea bunurilor prin contracte de vânzare-cumpărare în rate.[1]
Intrare[modificare | modificare sursă]
Un executor judecătoresc poate intra într-un sediu pentru a confisca bunurile și a le vinde la licitație publică, poate intra într-o proprietate printr-o ușă deblocată (din față și din spate). În cazul în care executorul judecătoresc a intrat anterior (a făcut o taxă) sau a fost îndepărtat în mod forțat, atunci poate să utilizeze forța rezonabilă, pentru a obține posibilitatea de a reintra pentru a inspecta bunurile sau pentru a le elimina.
La determinarea valorii mărfurilor care urmează să fie confiscate, prețul probabil al mărfurilor va fi stabilit când acestea o să ajungă la licitație pertinentă, nu ceea ce a fost plătit pentru ele.
În România, în trecut executorul judecătoresc se numea portărel, termen echivalent cu cel de huissier din limba franceză.
Atribuții[modificare | modificare sursă]
Executorul judecatoresc desfășoară următoarele activități:
- punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii;
- notificarea actelor judiciare și extrajudiciare;
- comunicarea actelor de procedură;
- recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe;
- aplicarea măsurilor asiguratorii dispuse de instanța judecătorească;
- constatarea unor stări de fapt, în condițiile prevazute de Codul de procedură civilă;
- întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a: cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz;
- orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui.
Mandat de arestare[modificare | modificare sursă]
Judecătorii tribunalului execută mandate de arestare pentru a asigura participarea la procedurile judiciare sau de urmărire penală (disprețul instanței, etc.).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „About HM Courts & Tribunals Service”. Hmcourts-service.gov.uk. . Accesat în .