Evrei aşkenazi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Evreii aşkenazi | |||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Populaţie totală | |||||||||||||||||||||||||||
|
8 - 11.2[1] milioane |
|||||||||||||||||||||||||||
| Regiuni cu populaţie semnificativă | |||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||
| Limbă (Limbi) | |||||||||||||||||||||||||||
| Engleză, Ebraică, Idiş, Rusă | |||||||||||||||||||||||||||
| Religie (Religii) | |||||||||||||||||||||||||||
| Iudaică |
Evreii de rit aşkenaz au originea în vestul şi centrul Europei, mai ales în ţările germane, unde au emigrat din Iudeea, odată cu cuceririle romane. Începând din primele secole ale primului mileniu e.a. şi mai ales în evul mediu ei au migrat şi spre estul Europei. Obiceiurile şi ritualurile lor prezintă anumite deosebiri faţă de cele ale evreilor de rit sefard.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Pe la începutul erei noi majoritatea poporului evreu locuia în afara Palestinei, dintre care, după unele aprecieri, circa 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii. Răscoalele evreieşti anti-romane, începute prin anii 60 d.Ch. (Războiul iudeilor) şi terminate cu răscoala lui Bar-Kohba (132-135 d.Ch.) şi care s-au soldat cu victoria armatei romane asupra evreilor au avut urmări tragice pentru învinşi (vae victis): incendierea Ierusalimului şi a celui de al II-lea Templu, masacre, robie, exil. Împrăştiaţi în cele patru vânturi, ei şi-au păstrat şi amplificat cultura ebraică, bazată cu deosebire pe studiul cărţilor sfinte: Tora, Talmudul, etc. - studiu care începea de la vârsta de 3 ani şi continua - practic - până la sfârşitul vieţii.
Distanţa dintre concentrările de evrei, lipsa prelungită de comunicaţie între ele au dus la crearea a o serie de sub-culturi, influenţate de mediul cultural ambiant, dar care - fapt demn de remarcat - au păstrat o majoritate considerabilă de caracteristici comune, faţă de cele ce le deosebesc.
[modifică] Limbile
Vreme de multe secole evreii aşkenazi s-au exprimat, în special, în trei limbi: cea oficială, a populaţiei în cadrul căreia locuiau, limba idiş, un idiom germanic din grupa Hochdeutsch folosit în viaţa cotidiană în centrul şi estul Europei (spre deosebire de evreii sefarzi care au vorbit "ladino", limba veche spaniolă din sec. XIV-XV-lea, si în unele cazuri, portugheza) şi cea ebraică (şi aramaică), "limba sfântă", folosită mai ales în cult, în discuţiile dintre învăţaţi sau în comunicaţiile cu evreii din comunităţi îndepărtate. În urma procesului de emancipare şi aculturaţie, şi în urma Holocaustului , folosirea limbii idiş de către evreii aşkenazi s-a redus considerabil , locul ei fiind luat ,în Israel, de ebraica modernă, iar în Diaspora de către limbile vorbite de popoarele lângă care trăiesc.
[modifică] Riturile evreieşti în Europa
Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de cult:
- Evreii sefarzi, care s-au stabilit în Peninsula Iberică, începând din timpul dominaţiei romane şi care au fost influenţaţi în cei 700 de ani de stăpânire arabă şi de cultura mauro-spaniolă.
În urma presiunilor inchiziţiei spaniole fondată în 1478 de monarhii catolici Ferdinand şi Isabela (a fost abolită în 1834, în timpul domniei lui Isabela a II-a) s-a decretat în 1492 exilul evreilor din Spania. Ei s-au refugiat în Africa de Nord, în Imperiul Otoman (inclusiv Grecia, Bulgaria, şi în Valahia, Italia, Olanda (de unde au trecut şi în Insulele Britanice) şi în America de Sud şi de Nord.
- Evreii aşkenazi - multă vreme vorbitori ai limbii idiş şi având o pronunţare tipică a limbii ebraice . Mai ales după emancipare şi ieşirea din ghetouri , evreii de rit aşkenaz (ca, de altfel şi cei sefarzi) au influenţat şi au fost influenţaţi de culturile popoarelor europene pe lânga care au trăit .
La sfârşitul secolului al XX-lea, ei constituiau 3% din populaţia SUA, dar 27% din laureaţii Premiilor Nobel. Mai mult de jumătate din campionii de şah ai lumii au fost evrei aşkenazi.[3] Evreii aşkenazi reprezintă astăzi circa jumătate din populaţia Israelului. Treptat ei au adoptat nu numai în vorbă , dar şi în cultul religios pronunţarea "sefardă" a limbii ebraice şi aramaice.
[modifică] Note
- ^ John Hopkins Gazette, September 8, 1997.
- ^ Gabriel E. Feldman, Do Ashkenazi Jews have a Higher than expected Cancer Burden?PDF (650 KiB) , Israel Medical Association Journal, Volume 3, 2001.
- ^ The Genetic Origin of Ashkenazi Genius
