Euroregiunea Prutul de Sus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Harta Euroregiunii Prutul de Sus: structurile administrative componente sunt marcate cu roșu (raioanele din Republica Moldova), cu galben (județele din România) și cu albastru (oblastiile din Ucraina).

Euroregiunea „Prutul de Sus” reprezintă o structură administrativă de cooperare transfrontalieră între România, Republica Moldova și Ucraina, concretizată sub forma unei euroregiuni.

Mobilul creării ei ține atât de interesul Uniunii Europene de a se implica într-un areal propriu de graniță, aflat în vecinătatea unor zone de instabilitate,[A] cât și de cel al statelor participante. Astfel, dacă statul român este interesat în susținerea instituționalizată a unei minorități semnificative aflată în afara granițelor proprii, cel ucrainean este interesat în recunoașterea granițelor moștenite de la Uniunea Sovietică și de stabilirea unor porți spre integrarea europeană, iar cel moldovean de ameliorarea perspectivelor sale de securitate, dezvoltare și de ancorare într-un mecanism internațional al cooperării. Euroregiunea Prutul de Sus, care are un rol de promovare a stabilității economice și de prevenire a posibilelor conflicte etnice, diferă de euroregiunile vest-europene.[B] Aceste diferențe apar datorită accentului pus pe educație, știință și cultură și în mod deosebit pe protecția minorităților naționale aflate dincolo de frontiere, precum și pe crearea de oportunități care să ajute la rezolvarea problemelor etnice din zonă.[C]

Ca urmare a acordului care pus bazele euroregiunii la data de 22 septembrie 2000, evoluția acesteia a dus la inițierea schimburilor culturale și sociale precum și la implementarea unor proiecte de cooperare cu privire la dezvoltarea economică, infrastructură și protecția mediului. Această evoluție nu a fost totuși fără dificultăți, controverse și sincope. Dificultățile au ținut atât de cadrul uneori ambiguu al tratatului de bază dintre România și Ucraina, de situația economică a țărilor componente, de diferențele dintre diversele sisteme naționale, de centralismul administrativ excesiv, cât și de arhitectura teritorială care a include regiuni suplimentare cu scopul de a evita predominanța unui anumit specific național. În plus, schimbarea caracterului frontierei române în frontieră estică a Uniunii Europene a crescut dificultatea de a crea un sistem integrat al spațiului transfrontalier. La acestea s-au adăugat controversele privind distribuția banilor europeni între state, precum și capacitățile diferite de realizare a proiectelor de cooperare transfrontalieră sau lipsa dezvoltării unor proiecte majore.

Deocamdată aceasta euroregiune nu este o structură auto-sustenabilă.[D]

Context[modificare | modificare sursă]

Până spre sfârșitul secolului XX, granițele româno-moldo-ucrainene nu au fost o prioritate pe agenda Uniunii Europene. Însă odată cu progresul României spre integrarea europeană de la sfârșitul anilor '90, regiunea respectivă a intrat în atenția Uniunii, în contextul problemelor legate de instabilitatea din zona de conflict transnistreană, cu potențial de export a activităților ilegale, cât și posibilitatea exportării instabilității politice și de imigrație din spațiul post-sovietic, către spațiul european. Acești factori au obligat instituțiile europene să se implice mai activ în regiune, promovând suplimentar și sprijinind înființarea euroregiunilor în zonă, atât prin încurajarea guvernelor naționale în constituirea lor, cât și prin crearea de programe financiare capabile să intervină în sprijinul cooperării transfrontaliere.[1]

Procentajul vorbitorilor de limbă română din regiunea Cernăuți după comună

Circumstanțele complexe de formare a statelor din regiune au avut ca efect rămânerea unor importante minorități etnice în afara granițelor naționale, iar aceste grupuri trăiesc în zone de frontieră ale căror limite au devenit contestate în întreaga regiune.[1] Moștenirea acestor probleme de delimitare teritorială precum și lipsa de cooperare transfrontalieră anterioară au influențat percepția despre scopul și efectele euroregiunilor în rândul statelor. În consecință, acestea au fost considerate forme administrative de extindere a controlului politic al unei țări dincolo de frontierele sale, ceea ce a făcut ca euroregiunile să fi privite la începutul anilor '90 ca instrumente politice menite să detașeze zonele de frontieră de la un stat la altul.[2]

Aceste mentalități au început să se schimbe la mijlocul deceniului al noulea din secolul al XX-lea, atât pe fondul apropierii României de Uniunea Europeană cât și pe fondul ameliorării percepțiilor liderilor ucraineni și moldoveni despre beneficiile pe care le-ar aduce cooperarea cu vecinii lor occidentali.[2] În plus atât România cât și Ucraina au fost puse în fața a două alternative de urmat. Prima cale era de a crea euroregiuni într-un areal unde România era interesată în susținerea instituționalizată a propriei minorități, iar Ucraina era preocupată atât în recunoașterea granițelor moștenite de la Uniunea Sovietică cât și în stabilirea unor porți spre integrarea europeană capabilă de a-i consolida independența. A doua cale presupunea crearea unor euroregiuni în care influența maghiară în România, respectiv rusă în Ucraina, era substanțială.[3] Pentru Republica Moldova, perspectivele au fost însă diferite, euroregiunile fiind privite ca o necesitate pentru perspectivele sale de securitate și dezvoltare, precum și de ancorarea în politica internațională și într-un mecanism vestic al cooperării.[4]

Succesiv relaxării și abordării pragmatice a relațiilor în epoca post-comunistă, apariția euroregiunilor în această zonă a fost astfel ușurată, acestea fiind considerate un cadru promițător pentru rezolvarea problemelor practice de cooperare regională între regiuni învecinate. Așteptările au fost mari având în vedere necesitatea de a reformula relațiile regionale și bilaterale dintre cele 3 state, care după 1991 au avut de luptat pentru a depăși moștenirea istorică și disputele reciproce.[5]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Universitatea din Cernăuți

Începând cu mijlocul deceniului al optulea din secolul al XX-lea, au început să fie stabilite relații de coooperare transfrontalieră între regiunile nordice ale RSS Moldovenească și României și cele corespondente ale Ucrainei, relații care au căpătat un cadru oficial odată cu semnarea la data de 2 iunie 1997 a tratatului de bază româno–ucrainean.[6] În acest document, la articolul nr. 8 se consemnau atât angajamentele de promovare a cooperării transfrontaliere, cât și intenția de a crea viitoarea euroregiune deschisă cooperării și spre Republica Moldova.[7] Aceasta a fost cooptată prin Protocolul de cooperare trilaterală între guvernele Ucrainei, Republicii Moldova și României, semnat la Ismail în 3-4 iulie 1997.[5][8]

Ratusha, punct de reper principal al orașului Ivano-Frankivsk

La început viziunea ucraineană care avea în vedere o euroregiune orientată ecologic, a diferit de cea română care acorda importanță componentelor politice și administrative.[8] În perioada 1997–1999[E] s-au pus bazele viitorului acord, care a fost semnat la data de 22 septembrie 2000 în municipiul Botoșani din România. Până la sfârșitul anului 2000 a fost definită structura organizatorică, simbolistica, statutul, domeniile economice și sociale prioritare, mecanismele de activitate, principiile parteneriatului subregional și prioritățile de colaborare.[7] Dacă la început fondatorii Euroregiunii „Prutul de Sus” au fost regiunea Cernăuți (Ucraina), județele Botoșani și Suceava (România), județul Bălți și Edineț (Republica Moldova),[9][10] ulterior la structură au aderat în 2003 și alte unități administrative.[10] Deoarece România a fost interesată în existența euroregiunii unde etnicii majoritari erau români, liderii ucrainieni au fost preocupați de echilibrarea etnică din regiune, drept pentru care au făcut demersurile includerii în componența euroregiunii a provinciei ucraineane Ivano-Frankovsk, în care trăiește o majoritate ucraineană. Astfel, s-a ridicat participarea teritorială ucraineană la mai mult de 50% din suprafața totală a noii euroregiuni înființate.[11]

Primele dificultăți reale au apărut în perioada 2004 – 2005 pe fondul tulburărilor post-electorale din Ucraina, când practic euroregiunea a încetat să mai funcționeze și reluarea activității s-a petrecut de abia în a doua jumătate a anului 2005.[10]

Uniunea Europeană a intervenit activ în sprijinirea euroregiunii prin intermediul „Instrumentului European de vecinătate și parteneriat (IEVP)”, unul dintre proiectele finanțate prin intermediul IEVP fiind, în perioada 2007-2013, „Programul Operațional Comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007-2013” privind cooperarea transfrontalieră.[12]

Există intenții în contextul intervenției armate ruse în Ucraina din 2014, ca acest proiect de colaborare transfrontalieră să servească unor noi scopuri.[13] Acestea s-au materializat prin mecanismul de interconectare a României cu Republica Moldova și Ucraina prin intermediul infrastructurii de energie electrică și gaze naturale, cel de conectare cu Euroregiunea Dunărea de Jos, sau cel de resuscitare a unor oportunități mai vechi privind coridoarele de transport.[14] Semnarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană și a celui similar în ceea ce privește Ucraina, a crescut potențialul euroregiunii[15] și a oferit posibilități suplimentare de acces la fonduri și programe prevăzute pentru dezvoltarea social-economică a regiunilor în cadrul Parteneriatului Estic.[16] Acordurile de asociere semnate ar urma să aibă efect și asupra temperării Rusiei în ambițiile sale din est.[17]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Geografie politică[modificare | modificare sursă]

Consulatul României din Bălți

Constituenții actuali ai Euroregiunii „Prutul de Sus” sunt regiunea Cernăuți[18] și Ivano-Frankivsk din Ucraina,[8][10] județele Botoșani și Suceava din România, municipiul Bălți și raioanele Briceni, Edineț, Râșcani, Glodeni, Fălești, Sîngerei, Dondușeni, Ocnița din Republica Moldova.[8][10][18][19] Partenerul european asociat al Euroregiunii este Pământul Federal Karintia din Austria.[8][20] De asemenea, s-au stabilit relații cu regiunea Schwaben din Germania și cu departamentul francez Mayenne.[21] Din punctul de vedere al lui Zinoviy Broyde, președinte al uneia dintre comisiile euroregiunii, Bucovina istorică este centrul acestei structuri.[22] Din România, județul Suceava este principalul promotor al intereselor geo-economice și geo-culturale românești, în cadrul respectivei euroregiuni.[23]

Prefectura Botoșani

Cu ajutorul Consulatului ucrainean, s-au semnat acorduri cadru și s-au stabilit legături directe între următoarele entități adiministrative:[24]

Există intenția de a lărgi colaborarea și între alte regiuni sau localități din Ucraina și România.[24]

Geografie a populației[modificare | modificare sursă]

Țara Unitatea administrativă Populația stabilă * Suprafața în km2 Centre administrative Populația stabilă *
România Județul Botoșani 412.626[26] 4.986[27] Botoșani 106.847[26]
Județul Suceava 634.810[26] 8.553,5[28] Suceava 92.121[26]
Total România
(anul 2011) 		1.047.436 13.539,5 198.968
Republica Moldova** Orașul Bălți 149.800[29] 78,01[30] Bălți 144.900[29]
Raionul Briceni 73.900[29] 814,7[31] Briceni 9.900[29]
Raionul Dondușeni 43.700[29] 645[31] Dondușeni 10.600[29]
Raionul Edineț 81.600[29] 932[31] Edineț 20.200[29]
Raionul Fălești 91.900[29] 1.072,6[32] Fălești 18.200[29]
Raionul Glodeni 60.400[29] 754,18[33] Glodeni 11.800[29]
Raionul Ocnița 54.900[29] 600[31] Ocnița 9.500[29]
Raionul Rîșcani 68.700[29] 936,03[34] Rîșcani 14.500[29]
Raionul Sîngerei 92.600[29] 1.033,3[35] Sîngerei 15.500[29]
Total Republica Moldova
(anul 2014) 		717.500 6.865,82 255.100
Ucraina Regiunea Cernăuți 922.817[36] 8.097[37] Cernăuți 240.621[36]
Regiunea Ivano-Frankivsk 1.409.760[38] 13.900[39] Ivano-Frankivsk 233.418[38]
Total Ucraina
(anul 2001) 		2.332.577 21.997 474.039
Total Prutul de Sus 4.097.513 42.402,32 928.107

*Recensăminte: România – 2011, Ucraina – 2001; Estimare: Republica Moldova – ianuarie 2014; **Rotunjire număr populație stabilă la 100 persoane;

Speranța de viață era, în 2004, de 72 de ani în România și de 68,4 ani, respectiv 67,5 ani în Republica Moldova și Ucraina.[40]

Comunitățile române și ucraineane se regăsesc dispersate pe întreg arealul euroregional.[41]

Geografie economică[modificare | modificare sursă]

Interiorul aeroportului din Ivano-Frankivsk

Orașele cu peste 100.000 locuitori din Euroregiune sunt Cernăuți, Ivano-Frankivsk, Botoșani și Bălți.[42] Aceste centre urbane, alături de orașele Edineț și Suceava, au funcție polarizantă.[43]

Aeroporturi internaționale există la Cernăuți și Ivano-Frankivsk,[44] precum și la Suceava.[45] Rețeaua de drumuri internaționale este reprezentată de următoarele rute de clasă A și B:[44]

Frontiera româno-ucraineană văzută de pe drumul european E85 în punctul de trecere dintre Siret și Tereblece (Porubna)
Punctul de trecere Mămăliga-Criva dintre Ucraina și Republica Moldova

Din 2015 există următoarele puncte de trecere ale frontierei:

Dispozitiv de schimbare a boghiurilor din stația de cale ferată de frontieră Vadul Siret

Conform opiniei lui Zinoviy Broyde, consilier în cadrul Administrației Regionale de Stat Cernăuți și președinte al uneia din cele patru comisii euroregionale, prin Bucovina istorică aflată în centrul euroregiunii, este calea cea mai scurtă între regiunea baltică și zona mediteraneană.[22] Pe această cale se dorește construirea unei autostrăzi între cele două zone, pe traseul E85.[49]

Referitor la cooperarea transfrontalieră, principalul obstacol pentru interoperabilitatea feroviară între cele trei țări constă în diferența dintre ecartamentul îngust din România și ecartamentele late din Ucraina și Republica Moldova.[50]

Euroregiunea Prutul Superior se află în categoria celor cu potențial funcțional ridicat și, poate reprezenta o soluție în ceea ce privește o dezvoltare echilibrată a celor trei versanți frontalieri, diferiți din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică.[41] În ceea ce privește PIB/per capita (euro), înainte de aderarea României la Comunitatea Europeană, în anul 2004 județul Suceava (1820,04 €) era urmat de județul Botoșani (1425,22 €), de Ivano-Frankivsk (781,79 €) și teritoriile din Republica Moldova (cu o medie națională de 579,94 €), respectiv de Cernăuți (538,82 €).[51] Dintre regiunile ucrainene, oblastul Cernăuți este mai puțin dezvoltat.[52]

Structuri administrative[modificare | modificare sursă]

Clădirea Consiliului Raional Fălești

Actele de constituire ale euroregiunii sunt Acordul privind crearea Euroregiunii „Prutul de Sus”[53] și Statutul Euroregiunii „Prutul de Sus”.[19][54]

Structura organizatorică include un Consiliu și un Secretariat al acestuia, un Președinte și Comisii de Lucru:[55][56]

  • Consiliul conducătorilor unităților administrativ-teritoriale își desfășoară activitatea în ședințe ordinare semestriale pe teritoriul părții care deține președinția.
  • Președintele Consiliului este ales anual prin rotație, reprezentând euroregiunea în numele Consiliului
  • Secretariatul Consiliului este constituit de funcționari nominalizați de către Președintele în exercițiu și de câte un reprezentant al fiecărui membru al euroregiunii.
  • Comisiile de Lucru sunt organe executive, cu un sediu determinat pe o perioadă de un an pe teritoriul unuia dintre membri, fiecare cu conducători și secretari proprii și, sunt organizate pe domenii de activitate:

La rândul lor, comisiile constituie atât grupuri de experți reunite pentru analiza problemelor, pregătirea și motivarea proiectelor și programelor, cât și grupuri de lucru create pentru executarea programelor și proiectelor.[57]

Efecte ale cooperării[modificare | modificare sursă]

Harta topografică de ansamblu, a regiunii unde sunt situate statele care cooperează în cadrul Euroregiunii Prutul de Sus

Fiind regiune transfrontalieră româno-moldo-ucraineană, există deosebiri față de e Euroregiunile Europei de Vest, care sunt destinate promovării dezvoltării economice în regiunile periferice. Deosebirea este reprezentată de faptul că, accentul se pune mai mult pe educație, știință și cultură și în mod deosebit pe protecția minorităților naționale de dincolo de frontiere și pe crearea de oportunități care să ajute la rezolvarea problemelor etnice din regiune.[8][20] În contextul disputelor de frontieră nesoluționate din zona sud-estică a graniței ucrainene, a existenței minorităților etnice și a depărtării atât de rutele internaționale de comerț cât și de capitalele naționale (factori capabili de a induce apariția unei noi linii de diviziune), existența acestei euroregiuni servește la garantarea stabilității economice și la prevenirea posibilelor conflicte etnice.[58]

Ca efect al cooperării transfrontaliere în cadrul regiunii, s-au detașat totuși un număr de proiecte finananțate prin bani europeni – deja finalizate sau aflate în curs de implementare (2015) în următoarele domenii:[10][59]

  1. Administrație publică: schimburi de experiență între reprezentanți ai administrației publice locale
  2. Antreprenoriat: programe de expertiză și creștere a competitivității, incubatoare de afaceri, constituirea unui forum economic regional, parteneriate pentru dezvoltarea zonelor de frontieră
  3. Cultură: promovarea cooperării prin intermediul cărților (inclusiv digitale), filmelor, publicității și televiziunii on-line, păstrarea și valorificarea patrimoniului cultural mobil, contribuții la înființarea unei universități multiculturale din Cernăuți[60]
  4. Mediu: managementul comun pentru cursului mijlociu al Râului Prut, protecția calității aerului, reducerea impactului deșeurilor asupra mediului
  5. Societatea civilă: schimb de voluntari între ONG-uri
  6. Transport: dezvoltarea unei rețele alternative de transport între România și Ucraina și reabilitarea vechilor coridoare de transport din regiunea istorică Bucovina
  7. Turism: programe de educație pentru dezvoltare rurală montană durabilă, campanii de informare turistică și de valorificare a resurselor turistice naturale, valorificarea meșteșugurilor tradiționale, promovarea dansului și cântecului tradițional.

La începutul mileniului actual, cooperarea era axată pe simplificarea procedurilor de trecere a frontierei de stat și a controlului vamal pentru cetățeni și agenți economici, deschiderea unor noi puncte de trecere ale frontierei și modernizarea celor existente, elaborarea mecanismelor de aliniere a bazei normativ-juridice a celor trei state la cerințele europene în domeniile politicii regionale, autoadministrării locale și colaborării interregionale.[61][62] Actual însă, realizările sunt în prezent vizibile nu doar în crearea cadrului organizațional ci și în implementarea unor proiecte de cooperare, unele de anvergură[63] în ceea ce privește dezvoltarea economică, infrastructura, protecția mediului sau schimburile culturale și sociale.[64] De asemeni s-a remarcat activizarea colaborării comerciale și economice între subiectele activității de antreprenoriat.[65]

Intenții comune de viitor:

Deși, similar celorlalte euroregiuni în care sunt implicate Ucraina și România, reprezentanții societăților civile sunt slab implicați în evenimente si activități,[74] totuși în cadrul dezvoltării cooperării transfrontaliere s-au remarcat și elemente de implicare ale acestora. Astfel, a fost creată în anul 2011 o platformă comună a organizațiilor neguvernamentale din euroregiune.[75]

Dificultăți și controverse[modificare | modificare sursă]

Regiunile de frontieră româno-moldo-ucrainene reprezintă locații complexe, confruntate cu schimbări intense ale regimului de frontieră într-o perioadă relativ scurtă de timp.[76]

  • Formularea vagă a acordului din 1997 a complicat dezvoltarea proiectelor și a redus eficacitatea Euroregiunii. În plus, situația economică a țărilor componente care a dus la lipsa reciprocă de atractivitate, a limitat semnificativ posibilitățile de desfășurare a unor proiecte economice reciproce. Ca și consecință, proiectele comune depind în mare măsură de țările donatoare și organizații, în special de fonduri europene.[8][77] Impactul creării euroregiunii este astfel deocamdată mic, pe fondul lipsei de comunicare dintre autorității și dificultăților de accesare a banilor europeni.[78]
  • Se asociază de asemenea probleme legate de imperfecțiunile și discrepanțele între monedele naționale, legislații, lipsa de concepte clare și strategii de reformă sau dezvoltare economică, taxe vamale mari, prețuri ridicate pentru transport, reglementări fiscale inadecvate, lipsa de concurență reală pe piață, birocrație și corupție.[8][77] Suplimentar, relațiile complicate dintre autoritățile centrale și cele regionale – specifice pentru statele post-comuniste, s-au dovedit a fi noi probleme.[77]
  • Conform editorialistului Petru Grozavu de la Ziarul de Gardă din Chișinău, activitatățile libere și necondiționate politic de cooperare interstatală în cadrul euroregiunii sunt frânate de Rusia.[79]

În ceea ce privește concepția care domină relațiile româno-ucrainene, există nepotriviri între logica teritoriilor naționale și cele ale euroregiunii, a cărei construcție include regiuni suplimentare pentru a evita predominanța unui anumit specific național. Aceasta se dovedește a fi un factor cu impact negativ asupra coeziunii teritoriale regionale, cu atât mai mult cu cât guvernele naționale nu iau în considerare alte alternative teritoriale decât cele bazate pe subdiviziunile administrative existente.[80]

La nivelul regiunii, s-au întâlnit probleme comune celor 3 țări în ceea ce privește diverse activități infracționale. Astfel, datorită conflictelor regionale existente care au creat un mediu atractiv și profitabil, traficul de arme și droguri precum și traficul de mașini și de persoane au devenit la începutul mileniului actual foarte des întâlnite, în întreg arealul căreia îi aparțin România, Republica Moldova și Ucraina. De asemenea, din cauza poziției geografice a acestor trei țări, fenomenul migrației ilegale a devenit un parametru de instabilitate, cu caracter de amenințare la adresa securității regionale.[81]

Toate aceste dificultăți au împiedicat euroregiunea, alături de celelalte din zonă, să dezvolte proiecte și să devină o structură auto-sustenabilă, viabilă și independentă a relațiilor transfrontaliere. Acest instrument de parteneriat nu a avut ca impact pe termen lung, crearea unui spațiu comun transfrontalier cu infrastructură integrată și percepție mentală corespunzătoare. Totuși, a jucat un rol pozitiv în revitalizarea generală și diversificarea relațiilor bilaterale și trilaterale atunci când acestea se aflau în stadiul incipient de dezvoltare. În măsura în care lecțiile rezultate din experiență sunt însușite și sunt luate măsuri pentru a depăși deficiențele care au grevat asupra dezvoltării euroregiunii, ea încă mai are potențialul de a contribui la cooperarea transfrontalieră la granița de est a UE.[82]

Particularități naționale[modificare | modificare sursă]

 Moldova Capacitățile de inițiere, elaborare, promovare și implementare a proiectelor de cooperare transfrontalieră sunt slab dezvoltate în Republica Moldova, în comparație cu regiunile din țările vecine.[63] Pe fondul absenței resurselor financiare, al absenței unei structuri guvernamentale dedicate euroregiunilor și al absenței unor strategii și proiecte concrete,[83] participarea părții moldovenești poartă un caracter inerțial.[8] Suplimentar, activitatea Republicii Moldova în cadrul euroregiunii este influențată negativ de state ca Rusia sau chiar Ucraina.[84] Ca factor principal de frânare a unificării normelor comerciale și vamale la nivel regional, în primul rând din partea Republicii Moldova, se regăsește existența zonei necontrolate de Chișinău din Transnistria, aceasta nesupunându-se regulilor și standardelor europene de comerț, tranzit și interacțiunii de frontieră.[65]

 România Poziția de membru a României în Uniunea Europeană a contribuit la constituirea unui sector cu potențial de implementare a proiectelor relativ puternic, în raport cu vecinii săi.[63] Începând din anul 2009, România a început să acorde și asistență oficială pentru dezvoltare.[78] În ceea ce privește partea română, există o limitare suplimentară în raport cu lipsa posibilității la nivelul județelor și administrațiilor locale, de a-și aloca independent resurse bugetare pentru activități comune în cadrul euroregiunii.[15] Ca efect al aderării României la Uniunea Europeană s-au făcut și pași înapoi. Astfel, datorită schimbării caracterului frontierei române în frontieră estică a Uniunii Europene, regimul de frontieră dintre acest stat și Ucraina sau Republica Moldova s-a schimbat de la lax la restrictiv, pe fondul preocupărilor privind securitatea. Pe termen scurt și mediu, această evoluție a crescut dificultatea de a crea un sistem integrat al spațiului transfrontalier și a subminat performanța euroregiunii, precum și intensitatea contactelor interpersonale.[80] Cu toate acestea este de remarcat totuși că, o parte din locuitorii regiunilor de frontieră din Republica Moldova și Ucraina au reacționat la politica de restrângere a dreptului de acces, prin adoptarea cetățeniei române sau prin mutarea domiciliului în teritoriile românești de graniță.[85] Un alt aspect ține de o eventuală creștere în Ucraina a influenței ruse, care nu poate decât să dăuneze intereselor României în Ucraina și, implicit, în cadrul Euroregiunii Prutul de Sus.[86]

 Ucraina Dobândiriea cetățeniei române de către locuitorii ucraineni a regiunilor de graniță, este însă un gest considerat neprietenos de către Ucraina, unde nu este permisă dubla cetățenie.[87]

Ulterior reluării activității euroregiunii din a doua jumătate a anului 2005 – succesiv pauzei inițiate în 2004 odată cu alegerile din Ucraina, conform părții române activitățile acesteia și-au făcut destul de puțin simțită prezența, datorită lipsei de cooperare a autorităților ucrainene.[10] În plus, Kievul consideră nesatisfăcătoare rezultatele unificării trilaterale, pentru că, în concepția acestuia, România s-a folosit de influența sa la Bruxelles, acaparând pentru propriile proiecte marea parte a surselor financiare acordate de Uniunea Europeană.[88]

Este de menționat că Euroregiunea Prutul de Sus prezintă un interes sporit pentru Ucraina, deoarece îi favorizează rezvoltarea pe direcția vest. În consecință Guvernul de la Kiev cooperează angajat pentru realizarea unei euroregiuni mai amplă decât cea inițială, cu o structură cuprinzând și Maramureșul de Nord și Transcarpatia, prin aceasta urmărindu-se crearea și consolidarea unei regiuni cu centrul la Cernăuți, cu un viitor economic bine conturat.[89]

Există un decalaj între regiuni și capitalele României sau Ucrainei. Astfel, există momente când reprezentanții autorităților centrale acordă un interes nejustificat relațiilor bilaterale și, se exprimă numai în cazurile în care intervin factori iritanți înscriși pe o agendă care nu este pozitivă. În contrapartidă, elitele regionale nu reușesc transferarea la nivel național a informațiilor cu privire la proiectele si inițiativele transfrontaliere din domeniul cooperării regionale, de succes.[90] Factorii iritanți legați de diferendele existente dintre România și Ucraina precum și problemele legate de minoritățile urainene și române din cele două state, care pot contribui la răcirea relațiilor bilaterale, pot afecta cooperarea transfrontalieră din cadrul euroregiunii.[91]

Note[modificare | modificare sursă]

„Regiunile transfrontaliere româno-moldo-ucrainene sunt mai mult axate pe educație, știință și cultură. Ele pun, de asemenea, un accent deosebit pe protecția minorităților naționale dincolo de frontiere și lupta pentru rezolvarea problemelor etnice din regiune”[8]
„Some peculiarities of the Upper Prut and Lower Danube Euroregions can be outlined, compared with the Western European experience of Euroregional co-operation. Unlike the Western European regions, which are primarily designed to promote economic development of peripheral regions, the Ukrainian-Moldovan-Romanian cross-border regions are more focused on education, scientific and cultural dimensions of cooperation. They also have a special emphasis on protection of respective national minorities across borders, striving for the creation of new opportunities for solving ethnic problems in the region. In addition, the specificity of these Euroregions lies in the fact that they are based on administrative territorial units which is not a general rule in European practice.”[20]
  • D „At the same time, Euroregions in the area faced a lot of challenges and had some specific shortcomings, such as unclear legal definitions, internal organizational difficulties, dependence on external funds, centralized administration etc. All these impeded development of projects and prevented them from becoming self-sustainable structures of transfrontier relations. Unfortunately, the “Lower Danube” and “Upper Prut” Euroregions did not prove to become a viable independent partnership instrument and did not make the expected long-term impact on creating a common cross-border space with integrated infrastructure and respective mental perception.”[82]
  • E Cu sincope create de alegerile din Ucraina din 1998 și de lentoarea reformei administrației locale din Republica Moldova[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Popescu 2008, p. 425.
  2. ^ a b Popescu 2008, p. 427.
  3. ^ Popescu 2008, p. 428.
  4. ^ Popescu 2008, p. 429.
  5. ^ a b en Euroregions in Ukraine – Romania Republic of Moldova area: expectations, experience and prospects; Vasylova, Fedkovych, 2012, p. 882
  6. ^ Euroregiuni ca instrumente a acooperării transfrontaliere; Fetiniuc, Melnic; 2009; p. 6
  7. ^ a b c Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p. 71-72
  8. ^ a b c d e f g h i j k Republica Moldova ignoră potențialul euroregiunilor, Victoria Puiu, 27 ianuarie 2007, ziarul Timpul (R. Moldova), accesat 8 martie 2014
  9. ^ Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p.249
  10. ^ a b c d e f g România ‐ Republica Moldova - O analiză a relațiilor economice bilaterale; Expert Grup Chișinău - SAR, 2009, p. 51
  11. ^ Popescu 2008, p. 431.
  12. ^ Republica Moldova în contextul Politicii Europene de Vecinătate, Lavric, 2011, p. 242
  13. ^ Revenirea Rusiei la granițele României nu poate fi așteptată fără acțiune și reacțiune, 27 martie 2014, ziarul Gândul, accesat la 28 martie 2014
  14. ^ Geoană: Trebuie făcută interconectarea România-Ucraina-Republica Moldova pe transport, energie, gaze, 27 martie 2014, TV Realitatea, accesat la 28 martie 2014
  15. ^ a b Experiențele României care pot fi de folos Republicii Moldova, Lucia Beiu, 7 mai 2015, ziarul Adevărul (Republica Moldova), accesat la 19 mai 2015
  16. ^ Viceprim-ministrul pentru Reintegrare al Republicii Moldova, Eugen Carpov, s-a întâlnit ieri, în timpul vizitei de lucru pe care o întreprinde la Kiev, cu omologul său ucrainean, Vladimir Groisman și cu secretarul-adjunct al Consiliului de Securitate Națională, 2 octombrie 2014, Comunicat de presă al Guvernului Republicii Moldova, accesat 19 mai 2015
  17. ^ Republica Moldova în contextul Politicii Europene de Vecinătate, Lavric, 2011, p. 236
  18. ^ a b Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p. 8, 72
  19. ^ a b Considerații geoeconomice și geoculturale privind rolul Județului Suceava în cadrul euroregiunii „Prutul de Sus”; Pintescu; 2006; p. 112
  20. ^ a b c d en Euroregions in Ukraine – Romania Republic of Moldova area: expectations, experience and prospects; Vasylova, Fedkovych, 2012, p. 883
  21. ^ Participarea României la realizarea unor inițiative în domeniul cooperării transfrontaliere euroregionale Arhivat în , la Wayback Machine.; Mr. Drd. Felicia Dediu; Buletinul Universitatii Nationale de Aparare „Carol I” nr. 4/2007 p. 206-223; p.219;
  22. ^ a b Zinoviy Broyde: Euroregiunea Prutul de Sus, cu toate forțele unite, Bodan Popescu, 30 mai 2010, newsme.ro, accesat la 15 septembrie 2015
  23. ^ Considerații geoeconomice și geoculturale privind rolul Județului Suceava în cadrul euroregiunii „Prutul de Sus”; Pintescu; 2006; p. 118
  24. ^ a b Newsletter Nr. 10 al Biroului Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Suceava pentru Granița România-Ucraina Arhivat în , la Wayback Machine., 25 august 2006, brctsuceava.ro, accesat la 9 martie 2014
  25. ^ Ucrainenii din Hmelnițk si nemțenii și-au strâns din nou mâinile, 18 februarie 2011, Evenimentul Regional al Moldovei, accesat la 9 martie 2014
  26. ^ a b c d Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Arhivat în , la Wayback Machine. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat la 2 septembrie 2015.
  27. ^ Județul Botoșani Arhivat în , la Wayback Machine.; portalul Direcției Județene de Statistică Botoșani; accesat la 2 septembrie 2015
  28. ^ Județul Suceava Arhivat în , la Wayback Machine.; portalul Direcției Județene de Statistică Suceava; accesat la 2 septembrie 2015
  29. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial.; accesat la 4 septembrie 2015
  30. ^ Resursele naturale și mediul în Republica Moldova. Culegere statistică; Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova; Chișinău; 2010; p. 58; accesat la 5 septembrie 2015
  31. ^ a b c d Despre regiune, Filiala Edineț - Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova; accesat la 5 septembrie 2015
  32. ^ Pașaportul Raionului; portalul Raionului Fălești; accesat la 5 septembrie 2015
  33. ^ Așezarea geografică; portalul Raionului Glodeni; accesat la 5 septembrie 2015
  34. ^ Pașaportul raionului; portalul Raionului Rîșcani; accesat la 5 septembrie 2015
  35. ^ Raionul Rîșcani; Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova - Filiala Bălți; accesat la 5 septembrie 2015
  36. ^ a b en The number of the actual population and its distribution by sex, Chernivtsi region, State Statistics Committee of Ukraine, accesat la 2 septembrie 2015
  37. ^ Orașul Cernăuți - Ucraina; portalul Primăriei Municipiului Suceava; accesat la 5 septembrie 2015
  38. ^ a b en The number of the actual population and its distribution by sex, Ivano-Frankivs'k region, State Statistics Committee of Ukraine, accesat la 2 septembrie 2015
  39. ^ Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova 2007-2013, p. 113
  40. ^ Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova 2007-2013, p. 119
  41. ^ a b Frontiera și sistemul teritorial frontalier oriental al UE. Studiu de Geografie politică[nefuncțională]; Grama Vasile; Teză de Doctorat– Rezumat; Universitatea din Oradea – Facultatea de Geografie, Turism și Sport; 2011
  42. ^ Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova 2007-2013, p. 115
  43. ^ Euroregiunile de cooperare transfrontalieră de la noua frontieră estică a Uniunii Europene, Săgeată, p. 103
  44. ^ a b Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova 2007-2013, p. 20
  45. ^ Portalul Aeroportului Internațional Ștefan cel Mare Suceava, aeroportsuceava.ro, accesat la 9 septembrie 2015
  46. ^ Euroregiunile de cooperare transfrontalieră de la noua frontieră estică a Uniunii Europene, Săgeată, p. 100
  47. ^ a b Euroregiunile de cooperare transfrontalieră de la noua frontieră estică a Uniunii Europene, Săgeată, p. 105
  48. ^ Harta punctelor de trecere ale frontierei de stat; Poliția de Frontieră - Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova; accesat la 5 septembrie 2015
  49. ^ Proiectul autostrăzii de la Marea Neagră la Marea Baltică, discutat în octombrie, la Cernăuți, Tibi Bujdei, 6 iunie 2011, ziarul Gândul, accesat la 15 septembrie 2015
  50. ^ Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova 2007-2013, p. 21
  51. ^ Programul Operațional Comun România-Ucraina-Moldova 2007-2013, p. 116
  52. ^ Euroregiunile – forme de instituționalizare ale cooperării transfrontaliere Arhivat în , la Wayback Machine.; Daniela Lameș; Anale Științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova – Stiințe socioumane (p. 163-166); Ediția a XI-a, nr. 2 Chișinău, 2011; p. 164; ISSN 1857-0976; ISBN 978-9975-4321-1-5
  53. ^ Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; Anexa 10 Acord privind crearea Euroregiunii Prutul de Sus, p. 249-258
  54. ^ Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; Anexa 11 Statutul Euroregiunii „Prutul de Sus”, p. 259-267
  55. ^ Considerații geoeconomice și geoculturale privind rolul Județului Suceava în cadrul euroregiunii „Prutul de Sus”; Pintescu; 2006; p. 112-113
  56. ^ Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p. 73-74
  57. ^ Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p. 74
  58. ^ Considerații geoeconomice și geoculturale privind rolul Județului Suceava în cadrul euroregiunii „Prutul de Sus”; Pintescu; 2006, p. 111-112
  59. ^ Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p. 75-77
  60. ^ Euroregiuni ca instrumente a acooperării transfrontaliere; Fetiniuc, Melnic; 2009; p. 8
  61. ^ Cap.III.Subcap.1.Conlucrarea regională în cadrul euroregiunilor Prutul de Sus și Dunarea de Jos-„Securizarea frontierelor și stabilitatea regională” Arhivat în , la Wayback Machine.; Institutul pentru Politici Publice București, 2002, accesat la 7 martie 2014
  62. ^ Lobby pentru dezvoltarea Euroregiunii Prutul de Sus, 28 ianuarie 2002, ziarul Evenimentul Regional al Moldovei, accesat la 8 martie 2014
  63. ^ a b c Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p. 85
  64. ^ Ghid de cooperare transfrontalieră; Roșcovan, Bulat, Puntea, Miron; 2010; p. 92
  65. ^ a b Căile posibile de activizare a relațiilor economice și comerciale la nivel regional și transfrontalier în triunghiul Moldova-România-Ukraina Arhivat în , la Wayback Machine., R.Soloviy, Institutul de Politici Publice, Republica Moldova, 2002, accesat la 15 septembrie 2015
  66. ^ a b c Suceava a preluat președinția rotativă a Euroregiunii „Prutul de Sus”, 1 iunie 2010, ziarul Timpul (R Moldova), accesat la 8 martie 2014
  67. ^ Liderii Euroregiunii Prutul de Sus se intalnesc la Suceava pe 29 septembrie, 19 septembrie 2010, ziarul Obiectiv (Suceava), accesat la 8 martie 2014
  68. ^ Proiectul autostrăzii care va lega Marea Neagră de Marea Baltică, discutat în octombrie. În România, autostrada va fi construită pe traseul E 85, Bujdei Tiberiu Lucian, 17 iunie 2011, Ziarul Financiar, accesat la 8 martie 2014
  69. ^ Flutur anunță ca vineri se intrunește consiliul euroregiunii Prutul de Sus, 29 iulie 2008, Ziare.com, accesat la 8 martie 2014
  70. ^ 126 de milioane de euro, disponibile pentru proiectele regiunii „Prutul de Sus” Arhivat în , la Wayback Machine., 5 iunie 2010, portalul eComunitate al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, accesat la 8 martie 2014
  71. ^ La „Pădurea Domnească” flora și fauna dunareană... domnește Arhivat în , la Wayback Machine., Valeriu Tarigradschi (directorul rezervației), revista Natura, Nr. 6 (147) 2004, accesat la 8 martie 2014
  72. ^ La zimbri din „Pădurea Domnească” Arhivat în , la Wayback Machine., 25 aprilie 2007, Boris Olaru, Centrul de Monitorizare și Analiză Strategică, accesat la 8 martie 2014
  73. ^ Construcția Complexului Economic Internațional ”Prutul de Sus” (dotat cu centru expozițional) în cadrul ZEL ”BĂLȚI” Arhivat în , la Wayback Machine., portalul Zonei Libere Bălți – zelb.md, accesat la 8 martie 2014
  74. ^ Ucraina și România după alegerile parlamentare din 2012: dialog și dezvoltarea relațiilor, Grupul de Studii strategice și de securitate, 2013, p.113
  75. ^ Ucraina și România după alegerile parlamentare din 2012: dialog și dezvoltarea relațiilor, Grupul de Studii strategice și de securitate, 2013, p.93
  76. ^ Popescu 2008, p. 420.
  77. ^ a b c en Euroregions in Ukraine – Romania Republic of Moldova area: expectations, experience and prospects; Vasylova, Fedkovych, 2012, p. 884
  78. ^ a b România ‐ Republica Moldova - O analiză a relațiilor economice bilaterale; Expert‐Grup Chișinău - SAR ; 2009; p. 14
  79. ^ Rusia se vrea la Dunăre, 15 mai. 2014 Nr. 470, Ziarul de gardă, Chișinău, Republica Moldova, accesat 19 mai 2015
  80. ^ a b Popescu 2008, p. 432.
  81. ^ Conlucrarea în cadrul euroregiunilor Prutul de Sus și Dunărea de Jos în Securizarea frontierlor și stabilitatea regională Arhivat în , la Wayback Machine., Institutul pentru Politici Publice, 2002, p. 23-24
  82. ^ a b en Euroregions in Ukraine – Romania Republic of Moldova area: expectations, experience and prospects; Vasylova, Fedkovych, 2012, p. 885
  83. ^ Euroregiunile și cooperarea transfrontalieră în țările uniunii europene Arhivat în , la Wayback Machine.; Petru Roșca, Ilian Galben, Luninița Costache; Studii Economice Anul II, nr. 3-4 (decembrie) 2008 p. 11-21, Universitatea Liberă Internațională din Moldova, p. 14, accesat la 17 septembrie 2015
  84. ^ Independenți, cu Rusia în casă, Petru Grozavu, 22 august 2013, Ziarul de Gardă Nr. 436
  85. ^ Popescu 2008, p. 433.
  86. ^ Considerații geoeconomice și geoculturale privind rolul Județului Suceava în cadrul euroregiunii „Prutul de Sus”; Pintescu; 2006; p. 120
  87. ^ Ucraina și România după alegerile parlamentare din 2012: dialog și dezvoltarea relațiilor, Grupul de Studii strategice și de securitate, 2013, p. 110
  88. ^ Euroregiunea Nistru, un mod subtil de a influența situația din Transnistria - Kommersant, TheEpochTimes Romania, 3 februarie 2012, accesat la 8 martie 2014
  89. ^ Materialele Conferinței Științifico-Practice Internaționale „Competitivitatea capitalului uman pe piața muncii în condițiile dezvoltării regionale și a integrării europene” 22-23 mai 2013; Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți - Facultatea de Științe Reale, Economice și ale Mediului; Editura Presa Universitară Bălțeană; Bălți; 2014; p. 41; ISBN 978-9975-50-127-9; accesat 2015.08.30
  90. ^ Ucraina și România după alegerile parlamentare din 2012: dialog și dezvoltarea relațiilor, Grupul de Studii strategice și de securitate, 2013, p. 94
  91. ^ Considerații geoeconomice și geoculturale privind rolul Județului Suceava în cadrul euroregiunii „Prutul de Sus”; Pintescu; 2006; p. 119

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Portal icon Portal Republica Moldova
Portal icon Portal România
Portal icon Portal Uniunea Europeană
  • Popescu, Gabriel (), „The conflicting logics of cross-border reterritorialization: Geopolitics of Euroregions in Eastern Europe” (PDF), Political Geography 27, Editura Tehnică, pp. 418–438 
  • ro Euroregiuni ca instrumente a(le) acooperării transfrontaliere; Conf.univ.Dr.Fetiniuc Valentina, Drd. Melnic Stela - IEFS; Revista Economică, Nr. 1(44)/2009; p. 4-9
  • ro Subcap. 3.4. Euroregiunea Prutul de Sus - Cap. 3. Experiența de cooperare transfrontalieră a Republicii Moldova din Ghid de cooperare transfrontalieră (Ediția a II-a, revăzută și completată); Mihai Roșcovan, Veaceslav Bulat, Mariana Puntea, Viorel Miron; Editura EPIGRAF; Chișinău; 2010; p. 71-76, 249-267; p. 8, 85,92 ISBN 9975-903-66-5
  • ro Euroregiunea Prutul de Sus în Subcap. 5.3. Euroregiunile și impactul acestora asupra dezvoltării, Cap. 5. Moldova în contextul politicii românești de sprijinire a Parteneriatului Estic și Asistența oficială a României pentru Moldova în România ‐ Republica Moldova - O analiză a relațiilor economice bilaterale; Noiembrie 2009; Expert Grup, Chișinău - Societatea Academică din România (SAR); p. 57; p.14;
  • ro Geo Politica, Anul IV Nr. 20; Asociația de Geopolitică „Ioan Conea”; Ed. Top Form, București, 2006
  • Euroregiunile de cooperare transfrontalieră de la noua frontieră estică a Uniunii Europene, Radu Săgeată, p. 99-110
  • Considerații geoeconomice și geoculturale privind rolul Județului Suceava în cadrul euroregiunii „Prutul de Sus”; Florin Pintescu; p. 111-120

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Euroregiunile și impactul asupra mentalităților (din perspectiva reflectării în presa regională); „Analele Bucovinei”, VII, 2000, nr. 1, p. 279 -287
  • Considerații privind unii factori care influențează evoluția Euroregiunii „Prutul de Sus”; în Ukraina-Rumunija-Moldova: istorychni, politychni ta kul’turni aspekty vzaemyn v konteksti suchasnyh evropeis’kyh protsesiv; Chernivtsi; 2006, p. 197
  • Political and Economic Dimensions of Transfrontier Cooperation in the Upper Prut Euroregion, Romanian perspective – Contract individual de cercetare; grant East-West Institute – New York, USA; octombrie-noiembrie 2001;
  • Relații etnice pe teritoriul Euroregiunii „Prutul de Sus”; Anatoliĭ Kruhlashov, Karl Anderwald, Hellwig Valentin; Carinthian Institute for Ethnic Minorities, Bukovynsʹkyĭ politolohichnyĭ t͡sentr; Bukrek; 2004
  • Euroregiunea Prutul de Sus între prezent și perspective. Marginalii la o conferință științifică internațională; Florin Pintescu; Codrul Cosminului Nr. 6-7 (16-17); 2000-2001

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Consulatul Ucrainei din Bălți
  • Consulate:
  • Programul de cooperare transfrontalieră România-Ucraina-Republica Moldova:

Vezi și[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Euroregiuni în România

Euroregiuni


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Euroregiunea_Prutul_de_Sus&oldid=15732867