Euglena verde

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Euglena verdeAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Ehrenberg euglena viridis.jpg
Euglena virdis
Clasificare științifică
Regn: Protista
Subregn: Protozoa
Încrengătură: Sarcomastigophora,
Subîncrengătură: Flagellata (Mastigophora)
Clasă: Phytomastigophorea

Euglena verde (științific Euglena viridis) este un organism unicelular (protozoar) si face parte (după Georgescu, 1997) din Regnul Protista, Subregnul Protozoa (gr. protos: primul, zoon: animal), Încrengătura Sarcomastigophora, Subîncrengătura Flagellata (Mastigophora), Clasa Phytomastigophorea.Euglena verde face legatura intre regnul animal si cel vegetal . Euglena verde este compusa din 7 elemente si anume :1flagel , 1vacuola contractila ,formatiuni cu clorofila, o formatiune sensibila la lumina , 1nucleu , citoplasma , membrana .

Mediul de viață[modificare | modificare sursă]

Mediul de viață al euglenei verzi este cel acvatic. Euglena trăiește în lacuri, bălți și mlaștini cu apă dulce și sărată, dar mai ales în apă dulce.

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Mai multe euglene

Euglena verde are dimensiuni de 0,1 – 0,2 mm, iar forma sa este fusiformă. Conform numelui, are culoarea verde. Prezintă un flagel ce are o lungime de până la 1/3 din lungimea corpului, cu ajutorul acestuia putând să înoate rapid. Prezintă un singur grup de cloroplaste aranjate radial, în formă de stea (vizibile doar la microscopul electronic de mare putere).

Alcătuire[modificare | modificare sursă]

Euglena verde are corpul format dintr-o singură celulă cu: membrană, (care conține citoplasmă, cromatofori cu clorofilă, vacuolă contractilă, având rol în excreție, stigmă-organit fotosensibil (pata roșie)-, flagel), nucleu și corpusul bazal (care are rolul de a pune în mișcare flagelul).

Funcții[modificare | modificare sursă]

Funcții de relație[modificare | modificare sursă]

Sensibilitatea[modificare | modificare sursă]

Sensibilitatea euglenei verzi este asigurată prin pata portocalie situată la baza flagelului, iar astfel euglena verde se orientează spre lumină. De asemenea, prin membrană, ea simte uscăciunea, căldura, umiditatea, frigul etc.

Locomoția[modificare | modificare sursă]

Locomoția euglenei verzi se realizează prin înot, cu ajutorul flagelului și a corpusculului bazal (care pune în mișcare flagelul).

Funcții de nutriție[modificare | modificare sursă]

Hrănirea[modificare | modificare sursă]

  • Autotrofă își prepară singură hrana prin fotosinteză (la lumină) cu ajutorul stigmei care este sensibila la lumina si cu care se orienteaza dupa lumina
  • Heterotrofă își ia hrana (substanțele organice) gata preparată din mediul în care trăiește (la întuneric)
  • Hrănire mixotrofă atât autotrofă cât și hetertrofă

Respirația[modificare | modificare sursă]

Ca orice organism viu, pentru a trăi, euglena are nevoie de oxigen. Acesta trece în corpul animalului prin toată suprafața membranei. În citoplasmă au loc arderi, în urma cărora rezultă energia necesară vieții și dioxidul de carbon, care este eliminat tot prin membrana celulei.

Excreția[modificare | modificare sursă]

La baza flagelului se află o veziculă, care se dilată și se contractă ritmic, numită vacuolă contractilă. În vacuolă se strâg substanțele toxice de excreție din celulă și apă, iar când vacuola se contractă, ea elimină brusc, în afara organismului, aceste substanțe dăunătoare.

Funcții de reproducere[modificare | modificare sursă]

Înmulțirea:

  • în condiții de viață bune, euglena se înmulțește prin diviziune longitudinală
  • în condiții nefavorabile aceasta se închistează
  • inchistarea este procesul prin care se formeaza chistii cu functii incetinite si forma sferica , din care ,in conditii favorabile, se transforma din nou in euglena

Imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]