Vasile Iordache

Vasile Iordache

Informații generale
Data nașterii	9 octombrie 1950 (73 de ani)
Locul nașterii	Iași, România
Post	Portar
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1969–1971	Poli Iași	28	(0)
1971–1984	Steaua	231	(0)
1984–1986	FCM Brașov	12	(0)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1976–1984	România	25	(0)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Vasile Iordache (n. 9 octombrie 1950, Iași, România) este un portar de fotbal român, Maestru al Sportului, retras din activitate în anul 1984. A fost supranumit Eroul de pe Wembley^[2] datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub culorile naționalei României contra Angliei. Este considerat unul dintre cei mai talentați portari de fotbal din România din toate timpurile.^{[necesită citare]}

Cariera[modificare | modificare sursă]

Echipe de club[modificare | modificare sursă]

A început fotbalul la Iași în cadrul echipei FC Politehnica Iași în anul 1966, fiind remarcat repede de antrenorul Mișu Bârsan. La Iași s-a remarcat prin talent și seriozitate jucând în Divizia A în perioada 1968 - 1971.

În perioada 1972 - 1984 a jucat la clubul Steaua București, echipă cu care a atins consacrarea, remarcându-se prin precizia blocajelor și spectaculozitatea plonjoanelor.^[3] Cu echipa Steaua București a câștigat 3 campionate naționale, și 3 Cupe ale României. Datorită devotamentului său față de Clubul Steaua a fost numit de către suporteri Ministrul Apărării cumulat cu faptul că Vasile Iordache a practicat fotbalul ca pe o disciplină militară considerând că terenul este câmpul lui de luptă.^{[necesită citare]} La Steaua a fost antrenat de către fostul portar și antrenor al C. C. A.-ului Ion Voinescu, care a remarcat la acesta talentul deosebit și seriozitate sa afirmând că Vasile Iordache este unul dintre cei mai mari portari de fotbal pe care i-a avut România.^{[necesită citare]} A mai jucat la FC Brașov în sezonul 1984 - 1985 unde și-a încheiat cariera de fotbalist. A jucat peste 259 de meciuri în prima ligă română. A jucat pentru echipa Steaua 12 ani acumulând peste 231 de jocuri numărându-se printre jucătorii cu cele mai multe meciuri în tricoul echipei.

Naționala[modificare | modificare sursă]

A debutat în echipa națională a României în meciul Bulgaria - România (1-0) din data de 12 mai 1976,^[3] de atunci adunând 25 de selecții. A făcut parte din lotul echipei naționale a României care a participat la Campionatul European de Fotbal din Franța, din anul 1984. În anul 1980 a câștigat Cupa Balcanică după o finală România-Iugoslavia (scor 4-1).

România - Anglia 1980[modificare | modificare sursă]

Totul a început în 1980 când în ultimul meci al echipei naționale a României din acel an,　este titular în memorabila victorie a României în fața Angliei, la București (scor 2-1).

Anglia - România 1981[modificare | modificare sursă]

Pe 29 aprilie 1981, pe Stadionul Wembley, în fața a 70.000 de spectatori, echipa națională a României întâlnea Anglia. Aflat la a șaisprezecea selecție în echipa națională, Vasile Iordache a făcut meciul vieții, reușind câteva parade de excepție, evoluția sa extraordinară fiind păstrată în supranumele primit de Iordache după meci, Eroul de pe Wembley.^[4]^[5]

Antrenor[modificare | modificare sursă]

În cariera de antrenor a urmărit ca elevii lui să învețe de la el ce știa el să facă mai bine - să închidă poarta și să ascundă cheile. În 1984 a început cariera de antrenor la FC Brașov în sezonul 1984 - 1985, apoi s-a reîntors la Steaua București în 1986, perioadă în care a fost antrenorul lui Helmuth Duckadam, contribuind la performanța acestuia din finala de Cupa Campionilor câștigată de Steaua în 1986. După patru ani a fost numit antrenor principal la „U” Cluj, dar după un an se întoarce ca antrenor secund la Steaua.

În 1994 a părăsit România, și timp de opt ani a antrenat 3 echipe din Emiratele Arabe Unite: Al Shabab Al Arabi Club din Dubai, Al-Ahli Dubai și Al Ain Club. S-a întors la Steaua în 2002, intrând în stafful tehnic al echipei sub-21. După 2003 a făcut parte din stafful tehnic al lui Cosmin Olăroiu, antrenând la FC Național București, FCU Politehnica Timișoara și din nou Steaua București. În sezonul 2007-2008 a fost antrenor secund în Divizia B la Concordia Chiajna. În iunie 2008 este numit pentru o perioadă scurtă de timp antrenor secund al echipei Unirea Slobozia, urmând ca în perioada iunie -noiembrie 2008 să antreneze portarii echipei divizionare B F.C. Prefabicate Modelul Călărași. Din data de 25 noiembrie 2008 este antrenorul portarilor eschipei Sportul Studențesc. A făcut parte din stafful lui Cosmin Olăroiu, antrenor al echipei de fotbal Al Sadd Club Quatar.

Palmares ca antrenor[modificare | modificare sursă]

1986 finalist cu Steaua la Cupa Intercontinentală Toyota Cup^[6]
1987 câștigă cu Steaua Supercupa Europei^[6]
1994-1995 Campion Național al U A E Dubai cu Al Shabab
1995-1996 Câștigător al Cupei Emiratelor cu Al Shabab Club Dubai
1998-1999 Campion Național de Tineret cu Al Ahli Dubai
2000-2001 Campion Național al U A E cu Al Ain Club Dubai
2000-2001 Câștigă Cupa Președintelui
2006-2007 Campion Național al României cu Steaua

Palmares ca jucător[modificare | modificare sursă]

3 Titluri de Campion al României cu Steaua (1975-1976), (1977-1978), (1979-1980)â
3 Cupe ale României cu Steaua (1975-1976), (1978-1979), (1981-1982)
Cupa Balcanică cu echipa Națională a României (1980)

Distincții[modificare | modificare sursă]

Maestru Sportului
Meritul Sportiv Clasa a II-a 2006 (Distincție acordată la Palatul Cotroceni de președintele Traian Băsescu)^[7]
Meritul Sportiv Clasa a III-a 2008 (pentru merite deosebite în fotbal, distincție acordată la Palatul Cotroceni de Traian Băsescu)^[8]^[9]

Citate de Vasile Iordache (interviuri)[modificare | modificare sursă]

Vasile Iordache: „Portarii sunt cei mai importanți dar și cei mai singuri. Luptă împotriva a 20 de jucători. După cinci comoții, hepatită, gâtul fracturat și toate degetele rupte nu regret nimic. Eu m-am născut să fiu portar. De o mie de ori tot asta aș alege. Aveam reacție, curaj. Am suferit mult dar sunt mândru”. (Interviu Gazeta Sporturilor 2007)^{[necesită citare]}

Note[modificare | modificare sursă]

^ Vasile Iordache, Transfermarkt, accesat în 9 octombrie 2017
^ Școala de portari^{[nefuncțională]}
^ ^a ^b „copie arhivă”. Arhivat din original la 13 decembrie 2007. Accesat în 23 noiembrie 2007.
^ Vasile Iordache, parte din Steaua!
^ „Tătă, distruge-le moralul!“
^ ^a ^b Siteul oficial al Ligii Profesioniste de Fotbal
^ „DECRET privind conferirea Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Partea I Nr. 283/29.III.2006.
^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. 28 martie 2008. p. 3. Accesat în 26 august 2016.
^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. 25 martie 2008. Arhivat din original la 12 septembrie 2020. Accesat în 26 august 2016.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Fotbal de la A la Z de Mihai Ionescu, Radu Tudoran, Editura Sport-Turism 1984
Anuarul Fotbalului Românesc (1973-1974; 1974-1975; 1979-1980), Editura Sport-Turism
Romanian - Player of the year Award
Revista Suporter Steaua (revista oficială a clubului Steaua)
Federația Română de Fotbal

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vasile Iordache pe romaniansoccer.ro
Steaua lui Vasile Iordache
Vasile Iordache, parte din Steaua!
Vasile Iordache pe site-ul Stelei Arhivat în 7 ianuarie 2011, la Wayback Machine.

[566505003c2cf39abdb9d9a8351b13a8-1] Vasile Iordache, Transfermarkt, accesat în 9 octombrie 2017

[2] Școala de portari^{[nefuncțională]}

[autogenerated2-3] „copie arhivă”. Arhivat din original la 13 decembrie 2007. Accesat în 23 noiembrie 2007.

[4] Vasile Iordache, parte din Steaua!

[5] „Tătă, distruge-le moralul!“

[autogenerated1-6] Siteul oficial al Ligii Profesioniste de Fotbal

[7] „DECRET privind conferirea Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Partea I Nr. 283/29.III.2006.

[8] „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. 28 martie 2008. p. 3. Accesat în 26 august 2016.

[9] „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. 25 martie 2008. Arhivat din original la 12 septembrie 2020. Accesat în 26 august 2016.

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]