Ernesto Sábato
| Ernesto Sábato | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ernesto Roque Sebato  |
| Născut | 24 iunie 1911 Rojas(en)[traduceți], Provincia Buenos Aires, Argentina |
| Decedat | 30 aprilie 2011 (99 de ani) Santos Lugares(d), Buenos Aires, Argentina |
| Cauza decesului | cauze naturale (bronșită[1]) |
| Frați și surori | Arturo Sabato[*] Juan Sabato[*] |
| Copii | Mario Sabato[*] Jorge Federico Sabato[*] |
| Cetățenie |  Argentina[4] |
| Ocupație | scriitor și eseist |
| Limbi vorbite | limba spaniolă[5][6] |
| Studii | Universitatea Națională din La Plata[*] Universitatea Harvard Colegio Nacional Rafael Hernández[*] |
| Activitatea literară | |
| Patronaj | Universitatea din Buenos Aires Universitatea Națională din La Plata[*] |
| Specie literară | roman și eseu |
| Opere semnificative | Tunelul Despre eroi și morminte Abaddón |
| Note | |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] doctor honoris causa por la Universidad de Murcia[*][3] Premio Internacional Menéndez Pelayo[*] Premiul Cervantes |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ernesto Sábato (n. , Rojas(d), Buenos Aires, Argentina – d. , Santos Lugares(d), Buenos Aires, Argentina) a fost un prozator, eseist, pictor, fizician și romancier argentinian.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în Rojas, un oraș din Argentina, în 1911. Părinții erau doi imigranți italo-albanezi, Juana María Ferrari și Francisco Sábato.
La vârsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhiști, apoi de comuniști, dar a înțeles repede că „materialismul dialectic" e o contradicție în termeni, (afirmația îi aparține), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reușit să „evadeze", „trădând" cauza comunistă și evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghițiți de Gulag.
Și-a susținut doctoratul în științe fizico-matematice, apoi a plecat la Paris în anul 1938, unde a lucrat la Laboratorul Curie și s-a apropiat de grupul artiștilor suprarealiști al lui André Breton: Oscar Dominguez, Féret, Marcelle Ferri, Matta, Tristan Tzara.[10] În 1945 a abandonat cercetarea științifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii. Este doctor în fizică și a ținut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.
Opera literară[modificare | modificare sursă]
A scris variate cărți de eseuri despre om și crizele timpului nostru, și despre sensul activității literare - Oameni și angrenaje, Scriitorul și fantasmele sale, Apologii și respingeri.
Dar cele mai cunoscute sunt fără dubiu cele trei romane: Tunelul (1948), Despre eroi și morminte (1961) și Abaddón, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse în limba română. Sábato a publicat doar patru romane, dar și-a aruncat în foc cea mai mare parte a paginilor scrise, iar ultimul roman l+a publicat la disperarea soției.
Romane[modificare | modificare sursă]
- 1948 - Tunelul
- 1961 - Despre eroi și morminte
- 1968 - Raport despre orbi
- 1975 - Abaddón, exterminatorul
Eseuri[modificare | modificare sursă]
- Unu și universul, 1945
- Oameni și angrenaje, 1951
- Heterodoxia, 1953
- El caso Sábato. Torturas y libertad de prensa. Carta Abierta al General Aramburu
- El otro rosto del peronismo, 1956
- El escritor y sus fantasmas (Scriitorul și fantasmele sale), 1963
- Tango, discusión y clave
- Romance de la muerte de Juan Lavalle. Cantar de Gesta, 1965
- Pedro Henríquez Ureña
- Tres aproximaciones a la literatura de nuestro tiempo: Robbe - Grillet, Borges, Sartre
- Eduardo Falú (cu León Benarós)
- Dialoguri (cu Jorge Luis Borges, editată de Orlando Barone)
- Los libros y su misión en la liberación e integración de la América Latina, 1978
- Apologías y rechazos (Apologii și respingeri), 1979
- Entre la Letra y la Sangre (Între scris și sânge). Conversații cu Carlos Catania, 1995
- Antes del fin (Înainte de tăcere), 1998
- La Resistencia, 2000
Premii literare[modificare | modificare sursă]
A primit premiile Miguel de Cervantes și Gabriela Mistral în 1984.
Autobiografie[modificare | modificare sursă]
În anul 1998 și-a publicat autobiografia, Antes del Fin - Înainte de sfârșit, publicată de editura Rao sub titlul Înainte de tăcere. Editura Humanitas a reluat toate romanele publicate de fosta editură Univers, într-o serie de autor „Ernesto Sábato".
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www.nytimes.com/2011/05/02/world/americas/02sabato.html?ref=obituaries Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Carta abierta de Ernesto Sabato, diciembre 1999”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ https://www.um.es/web/universidad/doctores-honoris-causa/ernesto-sabato Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Otros ataques repudiables (în spaniolă)
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b „Ernesto Sábato”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Ernesto Sabato, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Ernesto Sabato, SNAC, accesat în
- ^ Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, Editura RAO, București, 2008, p. 62
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Biografie în limba engleză
- Biografie în limba spaniolă Arhivat în , la Wayback Machine.
- A murit Ernesto Sábato, 30 aprilie 2011, Evenimentul zilei
- Senatul EVZ: Scriitorul și teroristul, 6 mai 2011, Mircea Cărtărescu, Evenimentul zilei
