Ernest Maftei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ernest maftei)
Ernest Maftei
Date personale
PoreclăBădia Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Prăjești, Bacău, România Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
actor de film
poet
autor de epigrame[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ernest Maftei (n. , Prăjești, Bacău, România – d. , București, România) a fost un actor român, poet, epigramist și, în tinerețe, adept al Mișcării Legionare.

Copilăria[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău.[2] La școala normală (școala de învățători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ernest Maftei a urmat cursurile Școlii Normale din Bacău după care, în perioada 1941 - 1945, a studiat vioara la Academia de Artă Dramatică din Iași.[3] A debutat ca actor în rolul unui bancher, în perioada studenției, în piesa „Zece milionari” la Teatrul „Muncă și lumină”, care era o filială a teatrului lui Victor Ion Popa. Debutul cinematografic l-a făcut în filmul „Răsună valea”.

Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. A avut un fiu, Gheorghe (Gheorghiță) Maftei care este un artist plastic cunoscut [4].

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

Ernest Matei își începe cariera politică în Mișcarea Legionară unde a ocupat un rol important în județul Bacău. La 17 ani aderă la mișcarea legionară „Frăția de Cruce”[5]. Este închis în lagărul de la Vaslui în 1938, cinci luni, pe timpul lui Armand Călinescu. Este deținut politic în închisorile Galați, Jilava și Văcărești.[6]

În dosarele de la Securitate era numit chiar al treilea cel mai periculos om pentru comunismul român. După decapitarea Mișcării Legionare de către regimul carlist rămâne printre puținii supraviețuitori din zonă, astfel că în momentul în care este alungat Carol al II-lea și instaurată Legiunea Arhanghelului Mihail la putere este desemnat responsabil pe 4 județe, în principal din cauza lipsei de cadre superioare, el având doar 21 de ani la data respectivă. În momentul în care primește ordine de la București să ridice 136 de evrei suspectați de activități comuniste și subversive, el preia pe toți cei din listă și îi ascunde la Prăjești unde îi angajează la cariera de piatră care aparținea tatălui său. În urma acestei acțiuni, tatăl său este arestat mai târziu și încarcerat.[7][8][necesită sursă mai bună]

Despre asasinarea lui Nicolae Iorga el spune că în acele momente se afla cu Horia Sima în aceeași mașină și că au ajuns prea târziu la Vălenii de Munte, și că erau informați că viața acestuia era în pericol.[necesită citare]

A fost judecat de către comuniști de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, însă a fost achitat tot timpul din cauza intervențiilor evreilor salvați de el și care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul.[necesită citare]

A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în fața demonstranților cu un steag fără stemă (nedecupat) și a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor.[6] A participat la protestele din iunie și a fost bătut și lăsat inconștient pe malul Dâmboviței fiind salvat ulterior de un trecător.

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români.

Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România.

A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR 2.[9]

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase și suferise în închisori.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • În 1958 scrie piesa de teatru Răzeșii lui Bogdan, an în care a avut loc și premiera.
  • În 1994 publică volumul de poezii Autografe.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ernest Maftei, Autoritatea BnF 
  2. ^ http://aarc.ro/articol/ernest-maftei-fisa-aproape-personala
  3. ^ „Bădia Ernest Maftei a urmat în viață doar iubirea și frumosul”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Ernest Maftei 1920-2006[nefuncțională] Libertatea din 20 10 2006
  5. ^ „ERNEST MAFTEI - Mișcarea Legionară”. miscarea.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c „Ernest Maftei: viața în Paradisul lui Bădia - Ziarul Metropolis”. 
  7. ^ de (), Ernest Maftei, legionarul care a salvat 136 de evrei de la moarte. Ce spunea Bădia despre relația cu Corneliu Zelea Codreanu, Editia de Dimineata 
  8. ^ Antena 1, platforma ta de video entertainment. Știri despre emisiunile și vedetele tale preferate | Antena 1, A1.RO, arhivat din original la , accesat în  
  9. ^ Dan Boicea (), „Badia Maftei a refuzat sa joace in telenovela "Lacrimi de iubire"”, Adevărul 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ernest Maftei


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ernest_Maftei&oldid=15910383