Ermil A. Pangrati

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ermil A. Pangrati (n. 21 iulie 1864, Iași; d. 19 septembrie 1931, București) a fost un politician și ministru român. A urmat cursurile secundare la Liceul Național și și-a început studiile superioare la Universitatea din Iași, finalizându-le la Școala de drumuri și poduri din Paris. Cariera didactică și-o începe la Universitatea din Iași, iar în 1894 devine profesor la Universitatea din București. Printre lucrările scrise de Ermil Pangrati se pot menționa:

  • Noua îndrumare a învățământului nostru superior tehnic,
  • Învățământul artelor frumoase,
  • Institutele tehnice și politehnice,
  • Avântul arhitecturii românești.

Ermil A. Pangrati a fost ministru în Guvernul Titu Maiorescu, ocupând funcția de ministru al lucrărilor publice pe toată durata consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 28 martie - 14 octombrie1912.

legături externe[modificare | modificare sursă]