Erich Kästner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Erich Kästner (* 23 februarie 1899 în Dresda, landul Saxonia ; † 29 iulie 1974 în München) a fost un scriitor german şi cabaretist. Kästner este încă foarte popular în Germania dar nu este la fel de cunoscut în lume. Chiar şi în spaţiul vorbitorilor de limbă germană Kästner (se pronunţă KEST-ner) este cunoscut în principal ca un autor de carte pentru copii deşi opera sa include o mare varietate de opere precum romane, piese de teatru, eseuri, schiţe, scenarii de film, nuvele şi poezii.


Erich Kästner

„Die Erde ist ein gebildeter Stern mit sehr viel Wasserspülung.”
(Pământul s-a format dintro stea spălată cu multă apă )
Pseudonim – Berthold Bürger, Melchior Kurtz, Peter Flint, Robert Neuner, Klaus und Kläre
Naştere – 23 februarie 1899
Dresda, landul Saxonia
Deces – 29 iulie 1974
München
Profesiune – dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, cabaretist, critic de teatru, ziarist
Naţionalitate – german
Perioadă activă
ca scriitor –		 1927 -1974
Genuri – Schiţă, Nuvelă, Pamflet, Poezie, Roman, Scenarii
Subiecte – poezii pentru copii, cultură, cotidian, istorie, scenarii de film
Operă/e de debut – 1927, la ziarul „Neue Leipziger Zeitung”, din Leipzig
Lucrări semnificative – Emil und die Detektive, Pünktchen und Anton, Das doppelte Lottchen
Semnătură –
Website – http://www.erichkaestnergesellschaft.de/

Cuprins

[modifică] Viaţa

[modifică] Copilăria şi adolescenţa - Dresda (1899 - 1919)

Scriitorul şi-a petrecut copilaria pe strada Königsbrücker din cartierul Äussere Neustadt, din Dresda. Aproape de această stradă a fost casa unchiului său Franz Augustin unde astăzi, la parter, este situat muzeul Erich Kästner[1] (strada Antonstraße din Albertplatz).

Statuie în Albertplatz, dedicată scriitorului

Tatăl lui, Emil Kästner, a fost maistru şelar (confecţiona şei pentru cai). Mama lui, Ida Kästner, nascută Augustin, a fost casnică si lucra ca frizeriţă pentru a suplimenta venitul soţului său. Erich a avut o relaţie deosebit de apropiată cu mama lui. În timpul său liber, în timp ce a locuit la Berlin şi Leipzig, i-a scris zilnic o mulţime de scrisori şi cărţi poştale. În multe dintre romanele lui este vorba despre mame şi copiii lor. Au fost zvonuri că tatăl lui natural nu a fost Emil Kästner ci mai degrabă Emil Zimmermann (1864-1953). Aceste zvonuri nu au fost confirmate niciodată. Scriitorul a scris despre copilăria sa, în autobiografia din 1957 („Als ich ein kleiner Junge war”).

În 1913, Erich Kästner a intrat la şcoala pedagogică din Dresda, de unde s-a retras în 1916 cu puţin timp inainte de finalizarea cursurilor. Ar fi putut ajunge învăţător. Mai multe detalii despre copilăria sunt în cartea Das fliegende Klassenzimmer.

În 1914, la vârsta de 15 ani, a izbucnit primul război mondial. Kästner a fost recrutat în 1917 si a făcut parte dintro companie de artilerie grea. Kästner a avut un prieten foarte bun, Waurich, căruia i-a dedicat poezia „Sergent Waurich”. La sfârşitul războiului s-a întors la şcoală şi şi-a dat bacalaureatul. L-a luat cu distincţia „Das Goldene Stipendium der Stadt Dresden” (Bursa de aur a oraşului Dresda).

În 1957 a publicat autobiografia. În prima parte a carţii a scris: „Der Weltkrieg hatte begonnen, und meine Kindheit war zu Ende” („Războiul mondial a început iar copilăria mea s-a sfârşit”).

[modifică] Studiile universitare - Leipzig (1919 - 1927)

În toamna anului 1919, in Leipzig, a început studii de istorie, filosofie, şi studii de teatru. Din cauza inflatiei şi a situaţiei financiare dificile a avut mai multe locuri de muncă.

În 1925 a obţinut doctoratul cu tema „Frederic cel Mare şi literatura germană”. Studiul şi l-a finanţat din propriile venituri ca jurnalist şi critic de teatru pentru ziarul „Neue Leipziger Zeitung”.

În 1927 şi-a dat demisia şi în acelaşi an s-a mutat la Berlin unde, sub pseudonimul „Berthold Bürger” a continuat să scrie în acelaşi ziar („Neue Leipziger Zeitung”). Mai târziu a publicat şi sub multe alte pseudonime (precum „Melchior Kurtz”, „Peter Flint” sau „Robert Neuner”).

[modifică] Perioada interbelică - Berlin (1927 - 1933)

Această perioada (până la sfârşitul Republicii de la Weimar) este cea mai productivă din cariera sa. În câţiva ani a ajuns una dintre cele mai importante figuri intelectuale din Berlin. A publicat poezii, reportaje, glose şi recenzii în revista Periodika Berlins. A scris regulat ca şi colaborator pentru diverse ziare precum Berliner Tageblatt şi Vossische Zeitung şi in revista Die Weltbühne. Editorii Sarkowicz Hans şi Franz Josef Görtz i-au mulţumit pentru că le-a dăruit în 10 ani (1923 - 1933) mai mult de 350 de articole (numărul poate fi chiar mai mare).

In 1928 a publicat prima lui carte „Herz auf Taille”, o colecţie de poezii din timpul când era la Leipzig. Pana in 1933 au mai urmat înca trei volume de poezii. În acelaşi an a apărut revista pentru copii „Kinderzeitung von Klaus und Kläre”. Şi-a luat pseudonimul „Klaus und Kläre” şi a publicat aproape 200 de articole - povestiri, poezii, ghicitori.

In octombrie 1929 a aparut cartea „Emil und die Detektive”, cea mai celebră carte pentru copii a sa. Cartea a fost tradusă şi ecranizată în 24 de limbi. Povestea cu detectivii a provenit dintro recomandare a lui Edith Jacobsohn. Cartea a fost vanduta in 2 milioane de exemplare şi tradusă în 59 de limbi.

„Pünktchen und Anton” (1931) şi „Das fliegende Klassenzimmer” (1933) au fost în următorii ani alte două foarte cunoscute cărţi pentru copii. Aceste cărţi au avut foarte mult succes şi datorită ilustraţiilor făcute de Walter Trier. Varianta din 1931 a lui Gerhard Lamprecht a filmului „Emil und die Detektive”, a avut deasemenea un mare succes. Cu toate acestea Erich Kästner nu a fost de acord cu scenariul. Ca rezultat, el a lucrat ca scenarist pentru studiourile de la Babelsberg.

In 1931 a publicat singurul lui roman cult - „Fabian – Die Geschichte eines Moralisten”.

Între 1927 şi 1931 Erich Kästner a locuit pe strada Prager numărul 17 (astăzi numărul 6) în Berlin–Wilmersdorf. După aceea până în februarie 1944 pe Roscherstraße numărul 16 în Berlin-Charlottenburg.

[modifică] Perioada dictaturii naziste - Berlin (1933 - 1945)

Spre deosebire de aproape toţi colegii lui, Kästner nu a emigrat dupa ce naziştii au preluat puterea în 30 ianuarie 1933. A plecat pentru o scurtă perioadă de timp în Meran, Elveţia, unde şi-a întâlnit căţiva colegi, apoi s-a întors la Berlin. În biografia sa, Kästner justifică acest pas, motivând că a fost reporter. Un alt motiv invocat a fost acela că nu a vrut să-şi lase singură mama. În epigrama „Un răspuns necesar la întrebări incomode” (germană Notwendige Antwort auf überflüssige Fragen) din: Kurz und bündig a lăsat chiar el însuşi un răspuns:

Ich bin ein Deutscher aus Dresden in Sachsen.
Mich läßt die Heimat nicht fort.
Ich bin wie ein Baum, der – in Deutschland gewachsen –
wenn’s sein muss, in Deutschland verdorrt.

În poeziile „Herz auf Taille” (1928), Informatorul (germană „Ein Mann gibt Auskunft” (1930), Cântând între scaune germană „Gesang zwischen den Stühlen” (1932) şi în romanul satiric Fabian (1931) critică morala burgheză, militarismul şi fascismul. Este prima dată arestat în 1933.

Erich Kästner a fost arestat de mai multe ori de poliţia secretă, dar mereu eliberat. În final a fost exclus din Asociaţia Scriitorilor iar cărţile sale au fost interzise. Multe dintre cărţile lui au fost arse în public, chiar în prezenţa sa.

În Elveţia, Kästner a publicat romane de divertisment (de exemplu, Drei Männer im Schnee în 1934).

În 1942, sub pseudonimul Berthold Bürger, a publicat scenariul după cartea Münchausen. După distrugerea apartamentului în bombardamentul aliaţilor din februarie 1944, se insoară cu Luiselotte Enderle (1908-1991). Soţia i-a servit ca model pentru personajul Luiselotte, mama gemenelor din „Das doppelte Lottchen”.

Începand cu 1945,a plecat la Mayrhofen (Tirol) cu un echipaj de film. De acolo a asistat la sfârşitul războiului.

[modifică] După război - München (1945 - 1974)

După sfârşitul războiului, până în 1948, Kästner locuieşte la München unde lucrează la foiletonul ziarului „Neuer Zeitung” şi la revista pentru copii şi tineret „Pinguin”. În acest timp este participant activ la cabaret-ul literar Die Schaubude. Din 1951 începe să lucreze la radio şi pentru teatrul de cabaret „Die Kleine Freiheit”. În această perioadă au apărut numeroase cântece, episoade de foileton, discuri, interviuri. S-a vorbit depre naţional socialism despre război şi despre realităţile din Germania distrusă de război.

Sunt de menţionat: „Marschlied”, „Das Deutsche Ringelspiel” şi cartea pentru copii „Conferinţa animalelor” (germană Die Konferenz der Tiere).

În tot acest timp, cărţile lui Kästner s-au vândut foarte bine şi s-au tradus în multe limbi. Două dintre cărţile lui Kästner - Emil und die Detektive[2] şi Das doppelte Lottchen[3] au atras atenţia lui Walt Disney. În anii '60 studiourile Disney au făcut două filme în limba engleză Emil and the Detectives (1964) şi The Parent Trap (1961 şi 1998) care l-au făcut celebru pe autor. Scriitorul a avut un copil în afara căsătoriei, Thomas Kästner (născut în 1957).

Timbru aniversar - Centenar Erich Kästner

După 1963 şi-a reluat activităţile de scriitor. Practic s-a reînnodat firul romanelor publicate în timpul Republicii de la Weimar. A dedicat fiului său ultimele sale cărţi pentru copii („Der kleine Mann”[4] (1963) şi „Der kleine Mann und die kleine Miss” (1967) ). Filmul făcut după Fabian a apărut in 1980, după moartea scriitorului.

În 1977, după moartea sa, Louiselotte Enderle a publicat „Scrisorile din Ticino” o colecţie de scrisori ale lui Kästner către Thomas şi mama sa (Friedel Siebert).

Cu puţin timp înainte de moarte, în iulie 1974, scriitorul a fondat „Erich Kästner Kinderdorf”[5], o şcoală pentru ajutorarea copiilor cu dizabilităţi.

A decedat în data de 29 iulie 1974 (75 ani), la clinica Neuperlach şi a fost inmormântat la cimitirul Bogenhausener în München-Bogenhausen.

În 1999 Germania a aniversat 100 de ani de la naşterea scriitorului[6]. Au avut loc activităţi culturale atât la Berlin cât şi la München. Filatelia germană tipărit un timbru aniversar.

[modifică] Opera

  • Herz auf Taille, Leipzig/Wien, C.Weller, 1928.
  • Emil und die Detektive, Un roman pentru copii. Ilustrat de Walter Trier. Berlin-Grunewald: Williams & Co, 1929
  • Lärm im Spiegel, Leipzig/Wien, C.Weller, 1929
  • Leben in dieser Zeit, 1929
  • Ein Mann gibt Auskunft, Stuttgart, Berlin: Deutsche Verlags-Anstalt 1930
  • Das letzte Kapitel, 1930
  • Ballade vom Nachahmungstrieb, 1930
  • Arthur mit dem langen Arm, O carte ilustrată de Erich Kästner şi Walter Trier. Berlin-Grunewald: Williams & Co 1930
  • Das verhexte Telefon, O carte ilustrată de Erich Kästner şi Walter Trier. Berlin-Grunewald: Williams & Co 1930
  • Pünktchen und Anton, Un roman pentru copii. Ilustrat de Walter Trier. Berlin-Grunewald: Williams & Co, 1931
  • Pünktchen und Anton, Un rezumat al romanului cu acelaşi nume. Berlin-Halensee: Chronos 1931
  • Emil und die Detektive, O piesă de teatru pentru copii, Berlin: Chronos 1932
  • Der 35. Mai oder Konrad reitet in die Südsee, Ilustrată de Walter Trier, Berlin-Grunewald: Williams & Co 1932
  • Fabian. Die Geschichte eines Moralisten, Der TaschenbuchVerlag 1931
  • Gesang zwischen den Stühlen, 1932
  • Das fliegende Klassenzimmer, Un roman pentru copii. Ilustrat de Walter Trier (10 ilustraţii). Stuttgart: Friedrich Andreas Perthes 1933
  • Drei Männer im Schnee, 1934
  • Emil und die drei Zwillinge. Istoria lui Emil şi a detectivilor. Ilustrat de Walter Trier. Basel; Wien; Mährisch-Ostrau: Atrium 1935
  • Die verschwundene Miniatur, 1935
  • Doktor Erich Kästners Lyrische, Hausapotheke, 1936
  • Der Zauberlehrling, 1936
  • Georg und die Zwischenfälle (Der kleine Grenzverkehr), 1938
  • Till Eulenspiegel. Elf seiner Geschichten, Repovestită de Erich Kästner; Ilustrat de Walter Trier (10 ilustraţii color). Basel; Wien; Mährisch-Ostrau: Atrium 1938
  • Kurz und bündig (Epigrame), Wien: Atrium, 1948
  • Das doppelte Lottchen, Un roman pentru copii. Ilustrat de Walter Trier. Zürich: Atrium 1949
  • Die Konferenz der Tiere, după o idee a lui Jella Lepman. Ilustrat de Walter Trier. Zürich; Wien; Konstanz: Europa-Verlag 1949
  • Die dreizehn Monate, 1955
  • Die Schule der Diktatoren, 1957
  • Als ich ein kleiner Junge war, 1957
  • Als ich ein kleiner Junge war, Cu desene de Horst Lemke. Zürich: Atrium 1957
  • Die Ballade vom Nachahmungstrieb, 1959
  • Münchhausen, Un scenariu de film. Frankfurt/M.: Fischer Bücherei 1960
  • Notabene 45, 1961
  • Das Schwein beim Friseur und anderes, Coperta şi ilustraţiile: Horst Lemke. Zürich: Atrium 1962
  • Der kleine Mann, Coperta şi ilustraţiile: Horst Lemke. Zürich: Atrium 1963
  • Der kleine Mann und die kleine Miss, Coperta şi ilustraţiile: Horst Lemke. Zürich: Atrium 1967
  • ...was nicht in euren Lesebüchern steht, 1968

[modifică] Opere publicate în limba română[7]

  • Emil şi detectivii (ediţii în 1958, 1961 şi în 1995, cu ISBN 973-9164-98-6)
  • Emil şi cei trei gemeni, Editura Tineretului (1963)
  • 35 mai sau Konrad întreprinde o călătorie călare spre Oceanul Pacific (1968)
  • Trusa lirică de prim ajutor, Editura Albatros (1978)
  • Fabian (1970)
  • Prichindelul (1970)
  • Secretul celor două Lotte (1978)
  • Secretul celor două fetiţe (1995, ISBN 973-576-029-0)
  • 35 mai sau Konrad porneşte călare spre Mările Sudului, Editura RAO (1997), ISBN 973-576-101-7

[modifică] Filme inspirate din opera sa

Scrierile lui Erich Kästner au inspirat mai mult de 40 de filme. Cele mai cumoscute sunt:

  • 1931: Dann schon lieber Lebertran – Regia: Max Ophüls (cu Alfred Braun, Käthe Haack, Hannelore Schroth-Haack, Gert Klein...)
  • 1931: Emil und die Detektive – Regia: Gerhard Lamprecht; Drehbuch: Billy Wilder (Billie Wilder) (cu Rolf Wenkhaus şi Käthe Haack)
  • 1935: Emil and the Detectives – Regia: Milton Rosmer
  • 1936: Tři muži ve sněhu – Versiunea cehă a lui Drei Männer im Schnee
  • 1936: Stackars miljonärer – Versiunea suedeză a lui Drei Männer im Schnee
  • 1938: Paradise for Three – Regia: Edward Buzzell (cu Robert Young, Mary Astor şi Sig Ruman)
  • 1940: Frau nach Maß – Regia: Helmut Käutner (cu Hans Söhnker)
  • 1943: Münchhausen – Regia: Josef von Báky, Scenariul: Erich Kästner(sub pseudonimul Berthold Bürger) (cu Hans Albers şi Brigitte Horney)
  • 1943: Der kleine Grenzverkehr – Regia: Hans Deppe (cu Willy Fritsch)
  • 1950: Das doppelte Lottchen – Regia: Josef von Báky (cu Antje Weisgerber)
  • 1953: Twice upon a Time – Regia: Emeric Pressburger (versiunea engleză a lui Das doppelte Lottchen)
  • 1953: Pünktchen und Anton – Regia: Thomas Engel (cu Hertha Feiler, Paul Klinger şi Jane Tilden)
  • 1954: Emil und die Detektive – Regia: Robert A. Stemmle (cu Peter Finkbeiner şi Heli Finkenzeller)
  • 1954: Das fliegende Klassenzimmer – Regia: Kurt Hoffmann (cu Paul Dahlke, Paul Klinger şi Erich Ponto)
  • 1955: Drei Männer im Schnee – Regia: Kurt Hoffmann (cu Paul Dahlke, Günther Lüders, Claus Biederstaedt şi Nicole Heesters)
  • 1961: The Parent Trap – Regia: David Swift (cu Maureen O'Hara – versiunea americană a lui Das doppelte Lottchen)
  • 1963: Liebe will gelernt sein – Regia: Kurt Hoffmann (cu Martin Held, Barbara Rütting und Götz George)
  • 1964: Emil and the Detectives – Regia: Peter Tewksbury (cu Walter Slezak şi Heinz Schubert)
  • 1969: Konferenz der Tiere – desene animate (desenate de Curt Linda)
  • 1973: Das fliegende Klassenzimmer – Regia: Werner Jacobs (cu Joachim Fuchsberger şi Heinz Reincke)
  • 1974: Drei Männer im Schnee – Regia: Alfred Vohrer (cu Klaus Schwarzkopf, Roberto Blanco, Thomas Fritsch şi Susanne Uhlen)
  • 1980: Fabian – Regia: Wolf Gremm (cu Hans Peter Hallwachs)
  • 1994: Charlie & Louise – Das doppelte Lottchen – Regia: Joseph Vilsmaier (cu Corinna Harfouch und Heiner Lauterbach sowie Fritzi und Floriane Eichhorn)
  • 1995: It Takes Two (Eins und eins macht vier) – Regia: Andy Tennant cu Ashley şi Mary-Kate Olsen – o altă versiune a lui Das doppelte Lottchen)
  • 1998: Ein Zwilling kommt selten allein (The Parent Trap) – Regia: Nancy Meyers (cu Dennis Quaid, Lindsay Lohan – încă o versiune americană a lui Das doppelte Lottchen)
  • 1999: Pünktchen und Anton – Regia: Caroline Link (cu Juliane Köhler, August Zirner şi Meret Becker)
  • 2001: Emil und die Detektive – Regia: Franziska Buch (cu Jürgen Vogel, Maria Schrader şi Kai Wiesinger)
  • 2003: Das fliegende Klassenzimmer – Regia: Tomy Wigand (cu Ulrich Noethen, Sebastian Koch şi Piet Klocke)
  • 2007: Das doppelte Lottchen (desene animate)

[modifică] Premii şi distincţii

[modifică] Bibliografie

  • Schneyder, Werner: Erich Kästner. Ein brauchbarer Autor. München: Kindler 1982
  • Bemann, Helga: Erich Kästner. Leben und Werk. Berlin: Ullstein 1998
  • Kordon, Klaus: Die Zeit ist kaputt. Die Lebensgeschichte Erich Kästners. Weinheim: Beltz & Gelberg 1994
  • Görtz, Franz Josef; Sarkowicz, Hans: Erich Kästner. Eine Biographie. În colaborare cu Anja Johann. München; Zürich: Piper 1998
  • Bemmann, Helga: Erich Kästner. Leben und Werk. München: Ullstein, 1998
  • Doderer, Klaus: Erich Kästner. Lebensphasen, politisch-pädagogisches Engagement, jugendliterarisches Wirken. Weinheim; München: Juventa, 2002
  • Görtz, Franz Josef; Sarkowicz, Hans: Erich Kästner. München: Piper, 1998
  • Hanuschek, Sven: Keiner blickt dir hinter das Gesicht. Das Leben Erich Kästners. München: Hanser, 1999
  • Harbusch, Ute (Bearb.): Emil, Lottchen und der kleine Mann. Erich Kästners Kinderwelt. Marbach: Deutsche Schillergesellschaft, 1999 (Marbacher Magazin 86)
  • Kordon, Klaus: Die Zeit ist kaputt. Die Lebensgeschichte des Erich Kästner. Neuausgabe. Weinheim; Basel: Beltz Verlag, 1996
  • Schikorsky, Isa: Erich Kästner. München: Deutscher Taschenbuchverlag, 1998
  • Schweiggert, Alfons: Erich Kästner. Liebesbrief an München. München: Buchendorfer Verlag, 1999
  • Doderer, Klaus: Erich Kästner. Lebensphasen, politisches Engagement, literarisches Wirken. Weinheim; München: Juventa 2002

[modifică] Legături externe

[modifică] Note

  1. ^ http://www.erich-kaestner-museum.de/
  2. ^ http://books.google.de/books?id=YcpdujUWnyYC
  3. ^ http://books.google.de/books?id=iuVEH2hoN-sC
  4. ^ http://books.google.de/books?id=mdd4_D-2sFAC
  5. ^ http://www.erich-kaestner-kinderdorf.de/
  6. ^ http://www.die-leselust.de/buch/kaestner.htm
  7. ^ BiblioPhil: Kästner, Erich


Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Erich Kästner
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Erich_K%C3%A4stner
Unelte personale