Erich Kästner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Erich Kästner
Erich Kästner.jpg
„Die Erde ist ein gebildeter Stern mit sehr viel Wasserspülung.”
(Pământul s-a format dintr-o stea spălată cu multă apă )
Pseudonim Berthold Bürger, Melchior Kurtz, Peter Flint, Robert Neuner, Klaus und Kläre
Naștere 23 februarie 1899
Dresda, landul Saxonia
Deces 29 iulie 1974
München
Ocupație dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, cabaretist, critic de teatru, ziarist
Naționalitate german
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1927 -1974
Subiecte poezii pentru copii, cultură, cotidian, istorie, scenarii de film
Specie literară Schiță, Nuvelă, Pamflet, Poezie, Roman, Scenarii
Operă de debut 1927, la ziarul „Neue Leipziger Zeitung”, din Leipzig
Opere semnificative Emil und die Detektive, Pünktchen und Anton, Das doppelte Lottchen
Note
Erich KästnerSignature.jpg
Website www.erichkaestnergesellschaft.de/

Erich Kästner (n. 23 februarie 1899 în Dresda, landul Saxonia; d. 29 iulie 1974 în München; pronunție cf. AFR: [e-rih kest-năr]) a fost un scriitor și cabaretist german. În Germania Kästner este încă și azi foarte popular, dar pe plan mondial nu este la fel de cunoscut. Chiar și în spațiul vorbitorilor de limbă germană Kästner este cunoscut în principal ca un autor de carte pentru copii, deși opera sa include o mare varietate de genuri literare precum romane, piese de teatru, eseuri, schițe, scenarii de film, nuvele și poezii.

Viața[modificare | modificare sursă]

Copilăria și adolescența - Dresda (1899 - 1919)[modificare | modificare sursă]

Scriitorul și-a petrecut copilăria pe strada Königsbrücker din cartierul Äussere Neustadt, din Dresda. Aproape de această stradă a fost casa unchiului său Franz Augustin unde astăzi, la parter, este situat muzeul Erich Kästner [1] (strada Antonstraße din Albertplatz).

Statuie în Albertplatz, dedicată scriitorului

Tatăl lui, Emil Kästner, a fost maistru șelar (confecționa șei pentru cai). Mama lui, Ida Kästner, născută Augustin, a fost casnică și lucra ca frizeriță pentru a suplimenta venitul soțului său. Erich a avut o relație deosebit de apropiată cu mama lui. În timpul său liber, în timp ce a locuit la Berlin și Leipzig, i-a scris zilnic o mulțime de scrisori și cărți poștale. În multe dintre romanele lui este vorba despre mame și copiii lor. Au fost zvonuri că tatăl lui natural nu a fost Emil Kästner ci mai degrabă Emil Zimmermann (1864-1953). Aceste zvonuri nu au fost confirmate niciodată. Scriitorul a scris despre copilăria sa, în autobiografia din 1957 („Als ich ein kleiner Junge war”).

În 1913, Erich Kästner a intrat la școala pedagogică din Dresda, de unde s-a retras în 1916 cu puțin timp înainte de finalizarea cursurilor. Ar fi putut ajunge învățător. Mai multe detalii despre copilăria sa sunt redate în cartea Das fliegende Klassenzimmer.

În 1914, la vârsta de 15 ani, a izbucnit primul război mondial. Kästner a fost recrutat în 1917 și a făcut parte dintr-o companie de artilerie grea. Kästner a avut un prieten foarte bun, Waurich, căruia i-a dedicat poezia „Sergent Waurich”. La sfârșitul războiului s-a întors la școală și și-a dat bacalaureatul. L-a luat cu distincția „Das Goldene Stipendium der Stadt Dresden” (Bursa de aur a orașului Dresda).

În 1955 și-a publicat autobiografia. În prima parte a cărții a scris: „Der Weltkrieg hatte begonnen, und meine Kindheit war zu Ende” („Războiul mondial a început iar copilăria mea s-a sfârșit”).

Studiile universitare - Leipzig (1919 - 1927)[modificare | modificare sursă]

În toamna anului 1919, in Leipzig, a început studii de istorie, filosofie, și studii de teatru. Din cauza inflației și a situației financiare dificile a avut mai multe locuri de muncă.

În 1925 a obținut doctoratul cu tema „Frederic cel Mare și literatura germană”. Studiul și l-a finanțat din propriile venituri ca jurnalist și critic de teatru pentru ziarul „Neue Leipziger Zeitung”.

În 1927 și-a dat demisia și în același an s-a mutat la Berlin unde, sub pseudonimul „Berthold Bürger” a continuat să scrie în același ziar („Neue Leipziger Zeitung”). Mai târziu a publicat și sub multe alte pseudonime (precum „Melchior Kurtz”, „Peter Flint” sau „Robert Neuner”).

Perioada interbelică - Berlin (1927 - 1933)[modificare | modificare sursă]

Această perioadă (până la sfârșitul Republicii de la Weimar) este cea mai productivă din cariera sa. În câțiva ani a ajuns una dintre cele mai importante figuri intelectuale din Berlin. A publicat poezii, reportaje, glose și recenzii în revista Periodika Berlins. A scris regulat ca și colaborator pentru diverse ziare precum Berliner Tageblatt și Vossische Zeitung și în revista Die Weltbühne. Editorii Hans Sarkowicz și Franz Josef Görtz i-au mulțumit pentru că le-a dăruit în 10 ani (1923 - 1933) mai mult de 350 de articole (numărul poate fi chiar mai mare).

In 1928 a publicat prima lui carte „Herz auf Taille”, o colecție de poezii din timpul când era la Leipzig. Până în 1933 au mai urmat înca trei volume de poezii. În același an a apărut revista pentru copii „Kinderzeitung von Klaus und Kläre”. Sub pseudonimul „Klaus und Kläre” a publicat aproape 200 de articole - povestiri, poezii, ghicitori.

În octombrie 1929 a aparut cartea „Emil und die Detektive”, cea mai celebră carte pentru copii a sa. Cartea a fost tradusă și ecranizată în 24 de limbi. Povestea cu detectivii a provenit dintr-o recomandare a lui Edith Jacobsohn. Cartea a fost vândută în două milioane de exemplare și tradusă în 59 de limbi.

„Pünktchen und Anton” (1931) și „Das fliegende Klassenzimmer” (1933) au fost în următorii ani alte două foarte cunoscute cărți pentru copii. Aceste cărți au avut foarte mult succes și datorită ilustrațiilor făcute de Walter Trier. Varianta din 1931 a lui Gerhard Lamprecht a filmului „Emil und die Detektive” a avut deasemenea un mare succes. Cu toate acestea Erich Kästner nu a fost de acord cu scenariul. Ca rezultat, el a lucrat ca scenarist pentru studiourile de la Babelsberg.

In 1931 a publicat singurul lui roman cult - „Fabian – Die Geschichte eines Moralisten”.

Între 1927 și 1931 Erich Kästner a locuit pe strada Prager numărul 17 (astăzi numărul 6) în Berlin–Wilmersdorf. După aceea până în februarie 1944 pe Roscherstraße numărul 16 în Berlin-Charlottenburg.

Perioada dictaturii naziste - Berlin (1933 - 1945)[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de aproape toți colegii lui, Kästner nu a emigrat după ce naziștii au ajuns la putere la 30 ianuarie 1933. A plecat pentru o scurtă perioadă de timp la Meran, Tirolul de Sud, unde și-a întâlnit cățiva colegi, apoi s-a întors la Berlin. În biografia sa, Kästner justifică acest pas, motivând că a fost reporter. Un alt motiv invocat a fost acela că nu a vrut să-și lase singură mama. În epigrama „Un răspuns necesar la întrebări incomode” (germană Notwendige Antwort auf überflüssige Fragen), din: Kurz und bündig, a lăsat chiar el însuși un răspuns:

Ich bin ein Deutscher aus Dresden in Sachsen.
Mich läßt die Heimat nicht fort.
Ich bin wie ein Baum, der – in Deutschland gewachsen –
wenn’s sein muss, in Deutschland verdorrt.
(Sunt un german din Dresda în Saxonia.
Locul natal nu mă lasă să plec.
Sunt ca un copac care, crescut în Germania,
dacă trebuie, tot în Germania se usucă.)

În poeziile „Herz auf Taille” (1928), Informatorul (germană „Ein Mann gibt Auskunft” (1930), Cântând între scaune germană „Gesang zwischen den Stühlen” (1932) și în romanul satiric Fabian (1931) critică morala burgheză, militarismul și fascismul. Este prima dată arestat în 1933.

Kästner a fost arestat de mai multe ori de gestapo, dar a fost mereu eliberat. În final a fost exclus din Asociația Scriitorilor iar cărțile sale au fost interzise. Multe dintre cărțile lui au fost arse în public, chiar în prezența sa.

În Elveția a publicat romane de divertisment (de exemplu, Drei Männer im Schnee în 1934).

În 1942, sub pseudonimul Berthold Bürger, a publicat scenariul după cartea Münchhausen. După distrugerea apartamentului în bombardamentul aliaților din februarie 1944, se căsătorește cu Luiselotte Enderle (1908-1991). Soția i-a servit ca model pentru personajul Luiselotte, mama gemenelor din „Das doppelte Lottchen”.

În 1945 a plecat la Mayrhofen (Tirol) cu un echipaj de film. Acolo a trăit sfârșitul războiului.

După război - München (1945 - 1974)[modificare | modificare sursă]

După sfârșitul războiului, până în 1948, Kästner locuiește la München unde lucrează la foiletonul ziarului „Neuer Zeitung” și la revista pentru copii și tineret „Pinguin”. În acest timp este participant activ la cabaret-ul literar Die Schaubude. Din 1951 începe să lucreze la radio și pentru teatrul de cabaret „Die kleine Freiheit”. În această perioadă au apărut numeroase cântece, episoade de foileton, discuri, interviuri. S-a vorbit despre național socialism despre război și despre realitățile din Germania distrusă de război.

Sunt de menționat: „Marschlied”, „Das Deutsche Ringelspiel” și cartea pentru copii „Conferința animalelor” (germană Die Konferenz der Tiere).

În tot acest timp, cărțile lui Kästner s-au vândut foarte bine și s-au tradus în multe limbi. Două dintre cărțile lui Kästner - Emil und die Detektive[2] și Das doppelte Lottchen[3] au atras atenția lui Walt Disney. În anii '60 studiourile Disney au făcut două filme în limba engleză Emil and the Detectives (1964) și The Parent Trap (1961 și 1998) care l-au făcut celebru pe autor. Scriitorul a avut un copil în afara căsătoriei, Thomas Kästner (născut în 1957).

După 1963 și-a reluat activitățile de scriitor. Practic s-a reînnodat firul romanelor publicate în timpul Republicii de la Weimar. A dedicat fiului său ultimele sale cărți pentru copii („Der kleine Mann”[4] (1963) și „Der kleine Mann und die kleine Miss” (1967)). Filmul făcut după Fabian a apărut in 1980, după moartea scriitorului.

În 1977, după moartea sa, Louiselotte Enderle a publicat „Scrisorile din Ticino” o colecție de scrisori ale lui Kästner către Thomas și mama sa (Friedel Siebert).

Cu puțin timp înainte de moarte, în iulie 1974, scriitorul a fondat „Erich Kästner Kinderdorf”[5], o școală pentru ajutorarea copiilor handicapați.

A decedat pe data de 29 iulie 1974 (75 ani), la clinica Neuperlach și a fost înmormântat la cimitirul Bogenhausener în München-Bogenhausen.

În 1999 Germania a aniversat 100 de ani de la nașterea scriitorului [6]. Au avut loc activități omagiale atât la Berlin cât și la München. Filatelia Germană a tipărit un timbru aniversar.

Opera[modificare | modificare sursă]

EmilUndDieDetektive.jpg
  • Herz auf Taille, Leipzig/ Wien, C.Weller, 1928.
  • Emil und die Detektive, Un roman pentru copii. Ilustrat de Walter Trier. Berlin-Grunewald: Williams & Co, 1929
  • Lärm im Spiegel, Leipzig/ Wien, C.Weller, 1929
  • Leben in dieser Zeit, 1929
  • Ein Mann gibt Auskunft, Stuttgart, Berlin: Deutsche Verlags-Anstalt 1930
  • Das letzte Kapitel, 1930
  • Ballade vom Nachahmungstrieb, 1930
  • Arthur mit dem langen Arm, O carte ilustrată de Erich Kästner și Walter Trier. Berlin-Grunewald: Williams & Co 1930
  • Das verhexte Telefon, O carte ilustrată de Erich Kästner și Walter Trier. Berlin-Grunewald: Williams & Co 1930
  • Pünktchen und Anton, Un roman pentru copii. Ilustrat de Walter Trier. Berlin-Grunewald: Williams & Co, 1931
  • Pünktchen und Anton, Un rezumat al romanului cu același nume. Berlin-Halensee: Chronos 1931
  • Emil und die Detektive, O piesă de teatru pentru copii, Berlin: Chronos 1932
  • Der 35. Mai oder Konrad reitet in die Südsee, Ilustrată de Walter Trier, Berlin-Grunewald: Williams & Co 1932
  • Fabian. Die Geschichte eines Moralisten, Der Taschenbuchverlag 1931
  • Gesang zwischen den Stühlen, 1932
  • Das fliegende Klassenzimmer, Un roman pentru copii. Ilustrat de Walter Trier (10 ilustrații). Stuttgart: Friedrich Andreas Perthes, 1933
  • Drei Männer im Schnee, 1934
  • Emil und die drei Zwillinge. Istoria lui Emil și a detectivilor. Ilustrat de Walter Trier. Basel; Wien; Mährisch-Ostrau: Atrium, 1935
  • Die verschwundene Miniatur, 1935
  • Doktor Erich Kästners Lyrische, Hausapotheke, 1936
  • Der Zauberlehrling, 1936
  • Georg und die Zwischenfälle (Der kleine Grenzverkehr), 1938
DasDoppelteLottchen.jpg
  • Till Eulenspiegel. Elf seiner Geschichten, Repovestită de Erich Kästner; Ilustrat de Walter Trier (10 ilustrații color). Basel; Wien; Mährisch-Ostrau: Atrium, 1938
  • Kurz und bündig (Epigrame), Wien: Atrium, 1948
  • Das doppelte Lottchen, Un roman pentru copii. Ilustrat de Walter Trier. Zürich: Atrium, 1949
  • Die Konferenz der Tiere, după o idee a lui Jella Lepman. Ilustrat de Walter Trier. Zürich; Wien; Konstanz: Europa-Verlag, 1949
  • Die dreizehn Monate, 1955
  • Die Schule der Diktatoren, 1957
  • Als ich ein kleiner Junge war, 1957
  • Als ich ein kleiner Junge war, Cu desene de Horst Lemke. Zürich: Atrium, 1957
  • Die Ballade vom Nachahmungstrieb, 1959
  • Münchhausen, Un scenariu de film. Frankfurt/M.: Fischer Bücherei, 1960
  • Notabene 45, 1961
  • Das Schwein beim Friseur und anderes, Coperta și ilustrațiile: Horst Lemke. Zürich: Atrium, 1962
  • Der kleine Mann, Coperta și ilustrațiile: Horst Lemke. Zürich: Atrium, 1963
  • Der kleine Mann und die kleine Miss, Coperta și ilustrațiile: Horst Lemke. Zürich: Atrium, 1967
  • ...was nicht in euren Lesebüchern steht, 1968

Opere publicate în limba română[7][modificare | modificare sursă]

  • Emil și detectivii (ediții în 1958, 1961 și în 1995, cu ISBN 973-9164-98-6)
  • Emil și cei trei gemeni, Editura Tineretului (1963)
  • 35 mai sau Konrad întreprinde o călătorie călare spre Oceanul Pacific (1968)
  • Trusa lirică de prim ajutor, Editura Albatros (1978)
  • Fabian (1970)
  • Prichindelul (1970)
  • Secretul celor două Lotte (1978)
  • Secretul celor două fetițe (1995, ISBN 973-576-029-0)
  • 35 mai sau Konrad pornește călare spre Mările Sudului, Editura RAO (1997), ISBN 973-576-101-7

Filme inspirate din opera sa[modificare | modificare sursă]

EmilAndTheDetectives.jpg

Scrierile lui Erich Kästner au inspirat mai mult de 40 de filme. Cele mai cumoscute sunt:

  • 1931: Dann schon lieber Lebertran – Regia: Max Ophüls (cu Alfred Braun, Käthe Haack, Hannelore Schroth-Haack, Gert Klein...)
  • 1931: Emil und die Detektive – Regia: Gerhard Lamprecht; Drehbuch: Billy Wilder (Billie Wilder) (cu Rolf Wenkhaus și Käthe Haack)
  • 1935: Emil and the Detectives – Regia: Milton Rosmer
  • 1936: Tři muži ve sněhu – Versiunea cehă a lui Drei Männer im Schnee
  • 1936: Stackars miljonärer – Versiunea suedeză a lui Drei Männer im Schnee
  • 1938: Paradise for Three – Regia: Edward Buzzell (cu Robert Young, Mary Astor și Sig Ruman)
  • 1940: Frau nach Maß – Regia: Helmut Käutner (cu Hans Söhnker)
  • 1943: Münchhausen – Regia: Josef von Báky, Scenariul: Erich Kästner(sub pseudonimul Berthold Bürger) (cu Hans Albers și Brigitte Horney)
  • 1943: Der kleine Grenzverkehr – Regia: Hans Deppe (cu Willy Fritsch)
  • 1950: Das doppelte Lottchen – Regia: Josef von Báky (cu Antje Weisgerber)
  • 1953: Twice upon a Time – Regia: Emeric Pressburger (versiunea engleză a lui Das doppelte Lottchen)
  • 1953: Pünktchen und Anton – Regia: Thomas Engel (cu Hertha Feiler, Paul Klinger și Jane Tilden)
  • 1954: Emil und die Detektive – Regia: Robert A. Stemmle (cu Peter Finkbeiner și Heli Finkenzeller)
  • 1954: Das fliegende Klassenzimmer – Regia: Kurt Hoffmann (cu Paul Dahlke, Paul Klinger și Erich Ponto)
  • 1955: Drei Männer im Schnee – Regia: Kurt Hoffmann (cu Paul Dahlke, Günther Lüders, Claus Biederstaedt și Nicole Heesters)
  • 1961: The Parent Trap – Regia: David Swift (cu Maureen O'Hara – versiunea americană a lui Das doppelte Lottchen)
  • 1963: Liebe will gelernt sein – Regia: Kurt Hoffmann (cu Martin Held, Barbara Rütting und Götz George)
  • 1964: Emil and the Detectives – Regia: Peter Tewksbury (cu Walter Slezak și Heinz Schubert)
  • 1969: Konferenz der Tiere – desene animate (desenate de Curt Linda)
  • 1973: Das fliegende Klassenzimmer – Regia: Werner Jacobs (cu Joachim Fuchsberger și Heinz Reincke)
  • 1974: Drei Männer im Schnee – Regia: Alfred Vohrer (cu Klaus Schwarzkopf, Roberto Blanco, Thomas Fritsch și Susanne Uhlen)
  • 1980: Fabian – Regia: Wolf Gremm (cu Hans Peter Hallwachs)
  • 1994: Charlie & Louise – Das doppelte Lottchen – Regia: Joseph Vilsmaier (cu Corinna Harfouch und Heiner Lauterbach în rolurile Fritzi și Floriane Eichhorn)
  • 1995: It Takes Two (Eins und eins macht vier) – Regia: Andy Tennant cu Ashley și Mary-Kate Olsen – o altă versiune a lui Das doppelte Lottchen)
  • 1998: Ein Zwilling kommt selten allein (The Parent Trap) – Regia: Nancy Meyers (cu Dennis Quaid, Lindsay Lohan – încă o versiune americană a lui Das doppelte Lottchen)
  • 1999: Pünktchen und Anton – Regia: Caroline Link (cu Juliane Köhler, August Zirner și Meret Becker)
  • 2001: Emil und die Detektive – Regia: Franziska Buch (cu Jürgen Vogel, Maria Schrader și Kai Wiesinger)
  • 2003: Das fliegende Klassenzimmer – Regia: Tomy Wigand (cu Ulrich Noethen, Sebastian Koch și Piet Klocke)
  • 2007: Das doppelte Lottchen (desene animate)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Schneyder, Werner: Erich Kästner. Ein brauchbarer Autor. München: Kindler 1982
  • Bemann, Helga: Erich Kästner. Leben und Werk. Berlin: Ullstein 1998
  • Kordon, Klaus: Die Zeit ist kaputt. Die Lebensgeschichte Erich Kästners. Weinheim: Beltz & Gelberg 1994
  • Görtz, Franz Josef; Sarkowicz, Hans: Erich Kästner. Eine Biographie. În colaborare cu Anja Johann. München; Zürich: Piper 1998
  • Bemmann, Helga: Erich Kästner. Leben und Werk. München: Ullstein, 1998
  • Doderer, Klaus: Erich Kästner. Lebensphasen, politisch-pädagogisches Engagement, jugendliterarisches Wirken. Weinheim; München: Juventa, 2002
  • Görtz, Franz Josef; Sarkowicz, Hans: Erich Kästner. München: Piper, 1998
  • Hanuschek, Sven: Keiner blickt dir hinter das Gesicht. Das Leben Erich Kästners. München: Hanser, 1999
  • Harbusch, Ute (Bearb.): Emil, Lottchen und der kleine Mann. Erich Kästners Kinderwelt. Marbach: Deutsche Schillergesellschaft, 1999 (Marbacher Magazin 86)
  • Kordon, Klaus: Die Zeit ist kaputt. Die Lebensgeschichte des Erich Kästner. Neuausgabe. Weinheim; Basel: Beltz Verlag, 1996
  • Schikorsky, Isa: Erich Kästner. München: Deutscher Taschenbuchverlag, 1998
  • Schweiggert, Alfons: Erich Kästner. Liebesbrief an München. München: Buchendorfer Verlag, 1999
  • Doderer, Klaus: Erich Kästner. Lebensphasen, politisches Engagement, literarisches Wirken. Weinheim; München: Juventa, 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Erich Kästner

Note[modificare | modificare sursă]