Eric Idle

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Eric Idle (n. 29 martie 1943) este un actor, comic, scriitor şi compozitor de cântece comice britanic. A fost scenarist şi actor în cadrul faimosului grup britanic de umor Monty Python.

Cuprins 1 Tinereţe 2 Cariera de comic 2.1 Viaţa universitară şi comedia 2.2 Înainte de Python 2.3 Monty Python 3 Note 4 Legături externe

[modifică] Tinereţe

Idle s-a născut în South Shields, Tyne and Wear (pe atunci County Durham) şi în Harton Village, fiul Norei Barron (Sanderson) şi al lui Ernest Idle.^[1] Tatăl său luptase în cadrul Forţelor Aeriene Regale, fiind un supravieţuitor al celui de-al doilea război mondial, care însă şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină la scurt timp după întoarcerea acasă. Mama sa a fost obligată să muncească şi să se ocupe singură de educaţia lui Eric, astfel încât, pe când avea şapte ani, Eric a fost înscris la internatul Royal Wolverhampton School.

Şcoala fusese iniţial un orfelinat din era victoriană, şi pe vremea lui Eric era o fundaţie caritabilă care se dedica îngrijirii copiilor care îşi pierduseră unul sau ambii părinţi. Elevii de acolo, majoritatea copii ai soldaţilor englezi decedaţi, încă numeau şcoala 'Ophney'.

Idle a declarat : „A fost un mediu dur şi abuziv pentru un copil. M-am obişnuit să înfrunt grupuri de băieţi şi să îmi continui viaţa şi când treceam prin situaţii neplăcute, să fiu inteligent, amuzant şi subversiv pe seama autorităţii. Un antrenament perfect pentru Python”^[2].

Idle a mai declarat că cele două lucruri care făceau viaţa suportabilă era să asculte Radio Luxembourg sub pături şi să urmărească echipa de fotbal locală, Wolverhampton Wanderers. În ciuda acestui fapt, îi displăceau celelalte sporturi şi obişnuia să se strecoare afară din şcoală în fiecare joi după-masa, pentru a merge la cinematograful din localitate. A fost prins urmărind filmul interzis minorilor BUtterfield 8, şi drept pedeapsă nu a mai fost monitor al elevilor, deşi pe atunci ajunsese deja reprezentantul elevilor. Mai târziu Idle a fost un susţinător al Campaniei pentru Dezarmarea Nucleară, şi a participat în anualul Marş Aldermaston.

Idle susţine că nu erau prea multe lucruri de făcut la şcoala lui, astfel încât a învăţat bine din plictiseală. „Plictiseala” i-a adus un loc la Universitatea Cambridge.

[modifică] Cariera de comic

[modifică] Viaţa universitară şi comedia

Idle a studiat engleză la Pembroke College, în cadrul Universităţii Cambridge. Acolo a fost invitat să se înscrie în prestigiosul Cambridge University Footlights Club, de către preşedintele Tim Brooke-Taylor şi membrul Bill Oddie. În perioada în care s-a înscris Idle, ceilalţi membri îi includeau pe John Cleese şi Graham Chapman, şi ei studenţi la Cambridge. Idle a devenit preşedinte la Footlights în 1965.

[modifică] Înainte de Python

Idle a apărut în serialul de comedie pentru copii Do Not Adjust Your Set, alături de Terry Jones şi Michael Palin (amândoi foşti studenţi la Oxford). Terry Gilliam s-a ocupat de animaţii pentru spectacol. Alţi actori britanici implicaţi au fost David Jason şi Denise Coffey.

[modifică] Monty Python

Idle a fost mulţumit să adopte rolul de singuratic al grupului, preferând să scrie singur, în ritmul său, deşi uneori a fost dificil să prezinte material celorlalţi şi să-l facă să pară amuzant fără contribuţia unui partener. Cleese a admis că asta era pe undeva nedrept - când echipa vota care sketchuri urmau să apară în spectacol, el avea un singur vot - dar tot Cleese afirmă că Idle era o persoană independentă, care lucra cel mai bine singură. Însuşi Idle a admis că asta era uneori dificil : „Trebuia să îi convingi pe alţi cinci. Şi nici nu erau cei mai puţini egoişti dintre scriitori”.

Munca lui Idle la Python este caracterizată de obicei ca o obsesie cu limbajul şi comunicarea : multe dintre personajele sale au particularităţi verbale, precum omul care vorbeşte în anagrame, omul care rosteşte cuvintele în ordinea greşită, sau măcelarul care este în mod alternativ obraznic şi politicos de fiecare dată când rosteşte o replică. Mai multe dintre sketchurile sale includ monologuri extinse (de exemplu omul care nu încetează să vorbească despre experienţele anterioare neplăcute din vacanţe), şi de multe ori a parodiat limbajul nenatural şi tiparele verbale ale prezentatorilor de televiziune. De asemenea, împreună cu Michael Palin, este maestrul personajelor nesincere, de la David Frost-esqueul Timmy Williams, la Stig O'Tracy, care încearcă să justifice faptul că liderul crimei organizate, Dinsdale Piranha, îi bătuse capul în cuie pe podea.

Unul dintre cei mai tineri membri ai echipei - un an în urma lui Cleese şi Chapman la Cambridge, Idle a avut spiritul cel mai apropiat de studenţii şi adolescenţii care constituiau în mare parte nucleul de fani ai Pitonilor. Nu este astfel de mirare că sketchurile Pitonilor care au în vedere mai mult muzica pop, permisivitatea sexuală şi drogurile recreaţionale sunt opera lui Idle, de multe ori fiind caracterizate de un subtil dublu înţeles, referinţe sexuale şi teme indecente - cea mai faimoasă este „Nudge Nudge”. Eric Idle a scris iniţial „Nudge, Nudge” pentru Ronnie Barker, dar a fost respins fiindcă „nu era nicio glumă în cuvinte”.^[3]

Chitarist competent, Idle a compus cele mai cunoscute cântece ale grupului, inclusiv „Always Look on the Bright Side of Life” („Priveşte mereu partea bună a vieţii”) din actul de închidere al „Vieţii lui Brian”, care a devenit o operă emblematică pentru Pitoni. A fost de asemenea responsabil de Galaxy Song din „The Meaning Of Life” („Sensul vieţii”), şi, (împreună cu Cleese) de „Eric The Half-A-Bee”, un cântec straniu care a fost inclus iniţial în „Monty Python's Previous Record” („Discul anterior al lui Monty Python”).

[modifică] Note

[modifică] Legături externe

• Eric Idle la Internet Movie Database