Epurare etnică

Epurarea etnică reprezintă expulzarea forțată sau uciderea în masă a membrilor unui grup etnic sau religios dintr-o anumita zonă de către membri ai altui grup, în scopul creării unei populații omogene. Atunci când epurarea etnică implică și ucideri în masă, ea devine genocid.

Sintagma "epurare etnică" nu a fost inventată de Radovan Karadžić în timpul războiului civil 1992-1995, așa cum credeau mulți, ci este traducerea din limba sârbocroată a termenului Etničko čišćenje, folosit la 16 mai 1941 de Viktor Gutić, șef al ustașilor, într-un articol din ziarul Hrvatska Krajina, în care se referea la ...proiectul planificat și calculat al epurării elementelor indezirabile din Croația noastră...".

Cele mai vechi informații despre ceea ce numim azi epurare etnică apar în Cartea Exodului, din Biblie.

În epoca contemporană, epurarea etnică s-a aplicat în cazul izgonirii din Bosnia-Herțegovina a peste 2 milioane de musulmani, de către sârbi, între 1992-1995.

Termenul a fost utilizat și pentru a descrie uciderea populațiilor hutu și tutsi din Rwanda și Burundi, în 1994.

Grupul armat pentru epurare etnică (GAPE) din Italia și-a propus să incendieze taberele de țigani veniți în Italia, în care se locuiau circa 160.000 de rromi, mulți din ei din România, cu scopul de a-i forța să părăsească teritoriul italian.

În regiunea Darfur, sub coducerea dictatorului Omar al-Bashir, forțele loiale lui au ucis peste 500.000 de civili, exterminând practic populatia nemusulmană, și mai multe milioane au fost alungați din regiunea Darfur.

În 17 februarie 2008, Kosovo și-a declarat independența, la nouă ani după ce bombardamentele NATO au îndepărtat forțele sârbe și au pus capăt epurării etnice a albanezilor într-un război dus de conducerea de la Belgrad împotriva insurgenților din provincie, care a durat doi ani.