Energie potențială osmotică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Energia potențială osmotică sau energia gradientului de salinitate este o formă de energie disponibilă din diferența de concentrație de sare între apa de mare și apa de râu. Este o energie regenerabilă. Două metode practice pentru acest lucru sunt electrodializa inversă (EDI) și osmoza întârziată de presiune (OÎP).

Ambele procese se bazează pe osmoza cu membrane ion-specifice. Produsul rezidual cheie este apa salmastră. Acest produs secundar este rezultatul forțelor naturale care sunt exploatate: curgerea apei dulci în apa mărilor, sărată.

Procedeele au fost confirmate în condiții de laborator. Acestea sunt dezvoltate în utilizarea comercială în Olanda (EDI) și Norvegia (OÎP). Costul membranei a fost un obstacol. Membrane noi, ieftine, din polietilenă modificată electric, au făcut ca aceste procedee să fie rentabile [1].

Alte metode au fost propuse și sunt în prezent în curs de dezvoltare. Printre ele, o metodă bazată pe tehnologia condensatorilor cu stratul dublu electric al lui D. Bragioli[2] și o metodă bazată pe diferența de presiune de vapori. [3]

În lume, prima uzină osmotică cu o putere instalată de 4 kW a fost deschisă de Statkraft la 24 noiembrie 2009, în Tofte, Norvegia. Această uzină folosește o membrana poliimidică, și este capabilă să producă 1W / m² de membrană. Această putere se obține la 10 l pe secundă de apă care curge prin membrană la o presiune de 10 bar. Atât creșterea presiunii, precum și debitul de apă ar permite să crească puterea obținută.

Fundamente[modificare | modificare sursă]

Exploatarea energiei osmotice e bazată pe "diferența de presiune osmotică între apa dulce și apa de mare".[4]

Metode[modificare | modificare sursă]

Statkraft a construit prima centrala osmotică prototip pe fiordul Oslo, care a fost deschis de Alteța Sa Regală Prințesa Moștenitoare Mette-Marit a Norvegiei [5]pe 24-11-2009. Aceasta are ca scop producerea de electricitate suficientă pentru a lumina si încălzi un mic oraș pe termen de cinci ani, prin osmoză. La început va produce 4 kilowați - suficient pentru a incalzi un ceainic electric de mari dimensiuni, dar până în 2015 obiectivul este de 25 de megawați - la fel ca unei ferme eoliene de mici dimensiuni.

Efecte ecologice posibile[modificare | modificare sursă]

Efectul ecologic principal e dat de apa salmastră rezultată.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „History of osmotic power” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ D. Brogioli, Extracting renewable energy from a salinity difference using a capacitor, Phys. Rev. Lett. 103 058501-1-4 (2009).
  3. ^ M. Olsson, G. L. Wick and J. D. Isaacs, Salinity Gradient Power: utilizing vapour pressure differences, Science 206 452--454 (1979)
  4. ^ 1
  5. ^ John Gartner (2009-11-24). „World's First Osmotic Power Plant Opens”. Reuters. Arhivat din original la 2009-11-27. Accesat în 2009-11-31.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Vezi si[modificare | modificare sursă]