Eminem

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eminem
Eminem performing in 2011.jpg
Informații generale
Nume naștere Marshall Bruce Mathers III
Data și locul nașterii 17 octombrie 1972 (1972-10-17) (42 de ani)
Saint Joseph, Missouri, SUA
Alte nume Slim Shady, King Mathers, Em
Origine Detroit, Michigan, SUA
Gen muzical Hip-Hop, Rap rock
Ocupație Rapper, producător, actor
Ani de activitate 1988–prezent [1]
Case de discuri Mashin' Duck Records
Web Ent.
Interscope Records
Aftermath Ent.
Shady Records
Game Recordings
Interpretare cu 50 Cent, Bad Meets Evil, D12, Dr. Dre, Nate Dogg, Obie Trice, Lil Wayne, Slaughterhouse, Yelawolf , Anakin & Swamp & Squaker the Wanker
Website eminem.com
Breakdance-oldschool.png Proiect:Hip hop

Marshall Bruce Mathers III (n. 17 octombrie 1972, St. Joseph, Missouri),[2] cunoscut mai bine sub numele de scenă Eminem, este un rapper, artist, cantautor și actor american. Eminem este artistul cu cele mai mari vânzări din anii 2000 în Statele Unite.[3] Revista Rolling Stone l-a clasat pe poziția #82 în topul său „The 100 Greatest Artists of All Time”[4] și l-a declarat The „Regele muzicii Hip Hop”.[5] Incluzând și activitatea sa din trupele D12 și Bad Meets Evil, Eminem are la activ 10 albume de poziția #1 în topul Billboard 200. Eminem a vândut peste 155 de milioane de albume și single-uri, fiind unul dintre artiștii cu cele mai mari vânzări din toate timpurile în lume.[6] În iunie 2014, el este al șaselea artist cu cele mai mari vânzări din Statele Unite și artistul hip-hop cu cele mai mari vânzări din lume, având vândute 45.160.000 de albume și 31 de milioane de single-uri digitale.[7][8]

După albumul său de debut, Infinite (1996), Eminem a căpătat o popularitate mainstream în 1999 prin cel de-al doilea său album, The Slim Shady LP. The Slim Shady LP a fost un succes comercial și i-a adus rapperului primul său Premiu Grammy pentru cel mai bun album rap. Următoarele sale două lansări, The Marshall Mathers LP (2000) și The Eminem Show (2002), de asemenea au avut succes mondial, câștigând fiecare câte un certificat RIAA de diamanat în SUA pentru vânzări. De asemenea, ambele albume au câștigat Premiul Grammy pentru cel mai bun album rap, făcându-l pe Eminem primul artist care a câștigat un asemenea premiu pentru trei LP-uri consecutive. Acestea au fost urmate de Encore în 2004, un alt album cu succes comercial și printre critici. Atunci Eminem a făcut o pauză după turneul din 2005. El a lansat albumele Relapse în 2009 și Recovery în 2010, cel din urmă fiind numit cel mai bine vândut album din lume în 2010, distincție pe care a mai cucerit-o anterior și cu albumul The Eminem Show. Eminem a câștigat Premiul Grammy atât pentru Relapse, cât și pentru Recovery, având un total de 13 Grammy-uri în cariera sa.[9] Cel de-al optulea său album de studio, The Marshall Mathers LP 2, a fost lansat în noiembrie 2013.

Eminem deține propria sa casă de discuri, Shady Records, alături de managerul său Paul Rosenberg. De asemenea, Eminem deține și un post de radio, Shade 45 în Sirius XM Radio. În noiembrie 2002, Eminem a jucat în film dramatic 8 Mile. El a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală pentru piesa emblematică a filmului "Lose Yourself", devenin astfel primul artist rap din toate timpurile care câștigă premiul.[10] De asemenea, el a avut apariții cameo în The Wash (2001), Funny People (2009) și în serialul de televiziuneEntourage.

Biografie[modificare | modificare sursă]

1972-1997[modificare | modificare sursă]

Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei atât în orașul în care s-a născut, cât și în Detroit. Atras fiind de muzica rap încă din adolescență, Eminem a început să cânte de la vârsta de 14 ani, repetând în subsolul casei unui coleg de școală. Cei doi și-au luat numele de scenă Manix și M&M (Marshall Mathers), schimbat în scurt timp în Eminem. Pentru a putea trece peste piedicile și concepțiile rasiste cum că albii nu cântă rap, s-a hotărât că modul cel mai ușor de a caștiga audiența în lumea « underground » este de a face battle cu alți rapperi, în cluburi. Deși nu a fost acceptat imediat, în timp a devenit atât de popular încât oamenii îl provocau pentru a-și face un renume ei înșiși.

Controversele rezultate din versurile sale au reprezentat cea mai bună reclamă pe care orice muzician și-ar fi dorit-o. Nu a mai existat un rapper de rasă caucaziană care să aibă succesul său. Toate acestea i-au oferit o platformă inaccesibilă altora, poate la fel de talentați rapperi afro-americani. Deși un bun producător, talentele sale au fost mereu umbrite de prezența sa media, prezență ce combina elemente de geniu neînțeles. Mesajele sale se refereau la tineretul dezafectat care are puține modele în lumea rap la care să se raporteze. Sinuciderea unchiului său a determinat ieșirea sa pe o scurtă perioadă din lumea muzicii rap, dar s-a întors și a început să primească oferte de a forma grupuri. Pentru prima dată s-a alăturat formației New Jacks, apoi formației Soul Intent de unde a scos prima melodie, în 1995. Un rapper pe nume Proof, alături de care a cântat Eminem, l-a plăcut atât de mult încât l-a invitat să formeze un grup. Acestui grup i s-au alăturat câțiva prieteni și au alcătuit D12, format din șase membri, fiecare având proiectul său solo.

Nașterea primului său copil a pus, din nou, cariera sa pe planul doi fiind nevoit să lucreze pentru a avea grijă de familia lui. Acest lucru a determinat începutul compozițiilor de texte cu conținut explicit, arătându-și astfel nefericirea și tristețea. Un album de debut în 1996 - “ Infinite” a deviat ruta sa artistică însă a primit și ceva laude comparându-l cu Nas și AZ. Apoi a creat “Slim Shady”, un alter ego, deoarece i s-a făcut frică să cânte despre ceea ce simte. Scriind despre sentimentele sale, a avut mult material în același an, atunci când mama sa a fost acuzată de abuz mental și fizic asupra fratelui său mai mic. Anul următor prietena sa l-a părăsit și i-a interzis să mai viziteze copilul, așa că a fost obligat să se mute înapoi cu mama sa, experiență care i-a mărit ura pentru ea. Ceea ce scria devenea din ce în ce mai rău, dar asta după începutul abuzului de alcool și de droguri (somnifere – din cauza stresului nu mai putea să doarmă și a fost nevoie să apeleze la medicamente, dar a devenit dependent).

O tentativă de sinucidere ratată a fost ultima picătură, apoi a realizat că singurul mod de a evada din viața sa atât de tristă era să se ocupe serios de muzică. A scos LP-ul “Slim Shady” plin de spirit, vesel, amuzant și provocator. Făcând o impresie foarte bună, nu numai prin modalitatea sa de a cânta rap nazal ci și prin culoarea pielii, a fost numit “marea speranță albă”.

După cum spune « legenda », Dr. Dre i-a descoperit caseta pe treptele casei de producție Interscope, însa în realitate, Eminem a ocupat locul doi la un concurs de freestyle, în 1997. Concursul se chema Rap Olympics MC Battle și a avut loc în Los Angeles. După concurs i s-a cerut un demo. După o lună Dr. Dre a ascultat demo-ul lui Eminem. Dre a fost mai uimit de culoarea pielii decât de talentele sale. După nici o ora din prima întalnire înregistrau deja “My Name Is”. Dre a fost de acord să-i producă albumul și au scos melodia “Just Don’t Give a Fuck” pentru a-și face reclamă albumului. S-a împăcat cu prietena sa, cu care s-a căsătorit în 1998, iar Interscope il promova ca pe discipol al lui Dre. O apariție pe Kid Back’s Devil Without a Cause l-a ajutat să-și îmbunătățească imaginea și să devină mult mai cunoscut.

1998–1999: The Slim Shady LP[modificare | modificare sursă]

Cel mai bine-vândut LP al lui Eminem vine în anul 1999, având marele hit (atât melodie cât și videoclip) “My Name Is”, plus “Guilty Conscience”, ce i-au adus în următorul an câștigarea de trei ori a discului de platină. Devenind foarte vizibil, critici numeroase au apărut la adresa versurilor și continutului explicit. Discipol al lui Dr. Dre, rapperul Eminem devine în 1999 unul dintre cei mai controversați rapperi din branșă. Folosind beat-uri inteligente și având un talent incredibil de a da frâu liber sentimentelor și întâmplărilor nefericite ce i-au ocupat toată copilaria, succesul său devine cel mai mare succes de la debutul solo al lui Dr. Dre, cu șapte ani în urmă. Iar in 2002 a aparut in filmul "8 Mile" alaturi de Brittany Murphy. Filmul a fost un succes financiar și de critică. Eminem a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală pentru "Lose Yourself".

2000–2002: The Marshall Mathers LP și The Eminem Show[modificare | modificare sursă]

În mai 2000 a fost lansat The Marshall Mathers LP. Acesta avea să vie vândut în 1,76 de milioane de copii doar în prima săptămână, bătând recordurile lui Snoop Dogg Doggystyle ca cel mai rapid vândut album hip hop și al lui Britney Spears ...Baby One More Time ca cel mai rapid vândut album solo din istoria Statelor Unite.[11][12] Primul single lansat de pe album, "The Real Slim Shady", a fost un success și a creat o anumită controversă prin insultarea celebrităților și făcând afirmații dubioase despre ele; printre altele, în cântec se spune că Christina Aguilera i-ar fi făcut sex oral lui Fred Durst și Carson Daly.[13] În cel de-al doilea single, "The Way I Am", el dezvăluie fanilor presiunea casei de discuri pentru a promova "My Name Is" și a-l vinde cât mai bine. Deși în videoclipul piesei "My Name Is" Eminem l-a parodiat pe rockerul non-conformist Marilyn Manson, cei doi sunt în relații bune; Manson este menționat în "The Way I Am" și a apărut în videoclip, dar și a interpretat cu Eminem un remix a piesei într-un concert.[14] În cel de-al treilea single, "Stan" (care conține sample-uri din piesa "Thank You" de Dido), Eminem apare în două ipostaze - ca artist cum încearcă să se împace cu faima sa, dar și în persoana unui fan de-al său care se sinucide în timp ce prietena sa e însărcinată, reflectând "'97 Bonnie & Clyde" pe The Slim Shady LP.[15] Revista Q a numit piesa "Stan" al treilea cel mai bun cântec rap din toate timpurile,[16] iar într-un sondaj similar creat de Top40-Charts.com piesa s-a clasat pe locul 10.[17] De atunci piesa a devenit extrem de apreciată și a ajuns pe poziția #290 în topul "500 Greatest Songs of All Time" realizat de revista Rolling Stone.[18] În iulie 2000, Eminem a devenit prima persoană „albă” care apare pe coperta revistei The Source.[19] The Marshall Mathers LP a fost certificat cu 10×platină de către RIAA.

Eminem a cântat împreună cu Elton John la cea de-a 43-a ceremonie a Premiilor Grammy în anul 2001;[20] atunci Gay & Lesbian Alliance Against Defamation (GLAAD), o organizație care percepuse versurile lui Eminem ca fiind homofobice, a condemnat decizia homosexualului declarat John, de a cânta cu Eminem.[21] Entertainment Weekly a inclus acest eveniment în lista sa a celor mai marcante evenimente din ultimul deceniu, spunând, "A fost ca o îmbrățișare văzută în jurul lumii. Eminem, sub presiune pentru versuri homofobice, a împărțit scena cu o figură emblematică a gay-ilor pentru o interpretare a piesei "Stan" care ar fi fost memorabilă, în orice context."[22] Pe 21 februarie, în ziua ceremoniei, GLAAD a organizta un protest în fața Staples Center, gazda ceremoniei premiilor Grammy.[23] În 2001 el a participat la turneele muzicale Up in Smoke Tour cu rapperii Dr. Dre, Snoop Dogg, Xzibit și Ice Cube,[24] Family Values Tour cu formația Limp Bizkit,[25] și a fost artistul principal în turneul Anger Management Tour cu Papa Roach, Ludacris și Xzibit.

Eminem a lansat The Eminem Show în mai 2002. Acesta a devenit un nou hit pentru rapper, ajungând pe poziția 1 în topuri și înregistrând vânzări de peste 1,332 milioane de copii în prima săptămână.[26] Albumul conținea single-ul "Without Me", în care Eminem face comentarii derogatorii despre formațiile, Limp Bizkit, Dick Cheney și Lynne Cheney, dar și Moby, printre alții. The Eminem Show a fost certificat cu 10×platină de Recording Industry Association of America (RIAA). Albumul reflecta impactul creșterii popularității sale, relația sa cu soția și fiica, și statutul său în comunitatea hip-hop. El tratează, de asemenea, și acuzațiile aduse lui după atacarea unui om într-un club de nopate, când i-a părut că acela i-ar fi sărutat soția sa. Stephen Thomas Erlewine de la Allmusic a spus că a simțit că, în timp ce era clar că furia este prezentă pe mai multe piese, acest album a fost considerabil mai puțin violent decât precedentul, The Marshall Mathers LP.[27] Totuși, L. Brent Bozell III, care anterior a criticat The Marshall Mathers LP pentru conținutul versurilor pe care Bozell le-a perceput ca misoginiste, a notat că The Eminem Show utilizează pe larg un limbaj obscen, dându-i lui Eminem porecla "Eminef" pentru excesul utilizării sintagmei motherfucker, o obscenitate predominantă pe album.[28] The Eminem Show a fost best-selling album of 2002.[29]

2004–2005: Encore[modificare | modificare sursă]

Eminem în timpul 'Anger Management' Tour

În albumul Encore se lansează multe melodii faimoase:Encore,Mosh,Mockingbird,Like toy soliders,When i'm Gone

În melodia When im Gone Eminem încearcă să scape de Slim Shady. Encore este un cântec scris de rapper-ul Eminem,lansat în 2004 ca un vinil în SUA,a fost piesa de titlu de la al cincilea album de studio major,Encore,care a fost de asemenea lansat în acel an.Melodia a fost compusă în colaborare cu cei mai mari artiști de pe Aftermath casa de discuri (el însuși,Dr.Dre și 50 Cent).Acesta a fost nominalizat pentru titlul de Cel mai bun Rap Performance de un Duo sau de un grup la Premiile Grammy din 2006,dar a pierdut în fața lui Black Eyed Peas piesa "Nu te pune cu inima mea".

2005–2008: Pauza[modificare | modificare sursă]

După ce a anunțat că se va retrage, Eminem a scos un nou album în 2006 “Eminem Presents The Re-Up”, în care îi lansează pe câțiva tineri rapperi. Cel mai promițător părând să fie Stat Quo.

2008–2009: Relapse, Relapse Refill and Relapse 2[modificare | modificare sursă]

Eminem a publicat recent un nou album, Relapse Refill. El a spus că acesta a fost făcut special pentru fani.

În 2010 a câștigat premiul Grammy pentru 'Cel mai bun album rap pentru albumul Relapse, si pentru 'Cea mai bună performanță duo sau grup' pentru melodia Crack a bottle interpretată împreună cu Dr.Dre și 50 Cent.A mai fost nominalizat la secțiunea 'Cea mai bună performanță rap solo' cu melodia Beautiful.

2010–2011: Recovery[modificare | modificare sursă]

Recovery s-a vândut în 741.000 de copii în USA, în prima săptămână de la lansare, devenind între timp cel mai bine vândut album din 2010. Primul single extras de pe Recovery a fost "Not Afraid",urmat de "Love The Way You Lie" și apoi de "No Love"

2011–2012[modificare | modificare sursă]

Nov 2011 :Câștigă Premiul Grammy pentru cel mai bun album hip-hop.

2013[modificare | modificare sursă]

Eminem lanseaza noul sau album "The Marshall Mathers LP2" care vine ca o continuare a albumului din 2000. Albumul a fost lansat pe data de 5 noiembrie. Varianta simpla contine 16 piese pe cand varianta "deluxe" contine alte 5 piese. Albumul a debutat pe locul 1 al Billboard 200 devenind cel de al 7-lea album al lui EMINEM care debuteaza pe locul.

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • 1996 - Infinite
  • 1997 - Slim Shady EP
  • 1999 - Slim Shady LP
  • 2000 - Marshall Mathers LP
  • 2001 - D12 - Devils Night
  • 2002 - The Eminem Show
  • 2002 - 8 Mile
  • 2003 - Straight From The Lab EP
  • 2004 - D12 World
  • 2004 - Encore
  • 2005 - Curtain Call (Greatest Hits)
  • 2006 - Eminem Presents The Re-Up
  • 2009 - Relapse
  • 2009 - Relapse : Refill
  • 2010 - Recovery
  • 2011 - Hell The Sequel EP
  • 2013 - Marshall Mathers LP 2

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ allmusic.com - Eminem Discography
  2. ^ Ankeny, Jason (2006). „Eminem – Biography”. Allmusic. http://www.allmusic.com/artist/p347307. Accesat la 30 ianuarie 2008. 
  3. ^ Eminem Is The Best-Selling Artist Of The Decade”. MTV. 8 decembrie 2009. http://www.mtv.com/news/1627833/eminem-is-the-best-selling-artist-of-the-decade/. Accesat la 15 august 2014. 
  4. ^ The Immortals: Rolling Stone”. Rolling Stone. Arhivat din original la 16 octombrie 2008. https://web.archive.org/web/20081016210530/http://www.rollingstone.com/news/coverstory/the_immortals. Accesat la 20 octombrie 2008. 
  5. ^ Chris Molanphy (15 august 2011). „Introducing the King of Hip-Hop”. Rolling Stone. http://www.rollingstone.com/music/news/introducing-the-king-of-hip-hop-20110815. Accesat la 20 august 2011. 
  6. ^ Jesaro, May (11 septembrie 2014). „Eminem's 'Rap God' Breaks Guinness World Record; Has 'Most Words in a Hit Record' With Roughly 4 Words Per Second”. The Standard. http://www.standardmedia.co.ke/entertainment/thenairobian/article/2000134572/rapper-eminem-s-rap-god-breaks-guinness-world-record-for-having-most-words-in-hit-record. Accesat la 25 septembrie 2014. 
  7. ^ Grein, Paul (11 iunie 2014). „Chart Watch: 50 Cent’s Sales Slide”. Yahoo!. https://music.yahoo.com/blogs/chart-watch/chart-watch-50-cent-sales-slide-002425382.html. 
  8. ^ Eminem becomes first double Diamond Digital winner”. 11 iunie 2014. http://www.rte.ie/ten/news/2014/0610/622925-eminem-becomes-first-double-diamond-digital-winner/. 
  9. ^ Born in the U.S.A.: Top 50 Stars of the 50 States”. Billboard. http://www.billboard.com/photos/428841/born-in-the-usa-top-50-stars-of-the-50-states?i=33757. Accesat la 25 august 2013. 
  10. ^ Roberts, David (2006). British Hit Singles & Albums (ed. 19th). London: Guinness World Records Limited. p. 137. ISBN 1-904994-10-5 
  11. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite MMLP
  12. ^ "Eminem's criminal record", BBC News, April 11, 2001. Retrieved July 8, 2008.
  13. ^ Bozza 2003, p. 60
  14. ^ Some Marilyn Manson Scraps From the Road”. NY Rock. http://www.nyrock.com/worldbeat/02_2001/021601.asp. Accesat la 23 aprilie 2008. 
  15. ^ Eminem's Biography”. Fox News. http://www.foxnews.com/story/0,2933,194705,00.html. Accesat la 23 aprilie 2008. 
  16. ^ 150 Greatest Rock Lists Ever”. Rock List Music. http://www.rocklistmusic.co.uk/q150lists.htm. Accesat la 23 aprilie 2008. 
  17. ^ 25 years of Hip-hop”. Top 40 Charts. http://www.top40-charts.com/features/top100_greatest_hiphop2.php. Accesat la 23 aprilie 2008. 
  18. ^ The RS 500 Greatest Songs of All Time”. Rolling Stone. Arhivat din original la 23 aprilie 2008. https://web.archive.org/web/20080423025049/http://www.rollingstone.com/news/coverstory/500songs. Accesat la 23 aprilie 2008. 
  19. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Bozza_81
  20. ^ Basham, David (22 februarie 2001). „Eminem, Elton's 'Stan' Duet Proves Anticlimactic”. MTV News. http://www.mtv.com/news/articles/1439679/20010222/eminem.jhtml. Accesat la 30 decembrie 2009. 
  21. ^ Basham, David (10 februarie 2001). „Eminem, Elton John To Duet At Grammys”. MTV News. http://www.mtv.com/news/articles/1439280/20010210/eminem.jhtml. Accesat la 30 decembrie 2009. 
  22. ^ Geier, Thom; Jensen, Jeff; Jordan, Tina; Lyons, Margaret; Markovitz, Adam; Nashawaty, Chris; Pastorek, Whitney; Rice, Lynette; Rottenberg, Josh; Schwartz, Missy; Slezak, Michael; Snierson, Dan; Stack, Tim; Stroup, Kate; Tucker, Ken; Vary, Adam B.; Vozick-Levinson, Simon; Ward, Kate (December 11, 2009), "The 100 greatest movies, TV shows, albums, books, characters, scenes, episodes, songs, dresses, music videos and trends that entertained us over the past 10 years". Entertainment Weekly. (1079/1080):74-84
  23. ^ Boone, Christian (21 februarie 2001). „Eminem Protesters Few But Passionate”. MTV News. http://www.mtv.com/news/articles/1439666/20010221/eminem.jhtml. Accesat la 30 decembrie 2009. 
  24. ^ Pareles, Jon (17 iulie 2000). „Four Hours Of Swagger From Dr. Dre And Friends”. The New York Times. http://www.slate.com/id/2114375/. Accesat la 24 mai 2008. 
  25. ^ Bozza 2003, p. 70
  26. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite rotn
  27. ^ Erlewine, Stephen Thomas (2002). „"The Eminem Show" – Overview”. Allmusic. Arhivat din original la 1 decembrie 2007. https://web.archive.org/web/20071201143458/http://www.allmusic.com/cg/amg.dll?p=amg&sql=Aiypzefrk2gf6. Accesat la 1 februarie 2008.  [nefuncțională]
  28. ^ Bozell, L. Brent III (24 iulie 2002). „Eminem – Tasteless, Incoherent, and Tired”. MediaResearch.org. Creators Syndicate. http://www.mediaresearch.org/bozellcolumns/entertainmentcolumn/2002/col20020724.asp. Accesat la 28 ianuarie 2008. 
  29. ^ [1][nefuncțională]. IFPI. (PDF)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice