Emil Turdeanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Emil Turdeanu (n. 10 noiembrie 1911, Șibot, Alba – d. 14 ianuarie 2001, Fresnes, Franța) a fost un filolog și istoric literar român din exil, profesor la Catedra de limba română de la Sorbona.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, specializându-se apoi la Școala Română de la Fontenay aux Roses (1935-1937), la École des Langues Orientales Vivantes din Paris și la Belgrad. În anul 1943 și-a susținut teza de doctorat la Facultatea de Filosofie și Litere din București, o lucrare deschizătoare de drumuri la acea dată: Manuscrise slave din timpul lui Ștefan cel Mare.[1] A fost diplomat la École des Hautes Études din Paris, unde își susține, în 1947, cel de-al doilea doctorat cu teza La littérature bulgare du XIVe siècle et sa diffusion dans les pays roumains. A lucrat ca cercetător la Centrul Național de Cercetări Științifice din Paris (1948-1977). A predat limba și literatura română la Sorbona (1948-1972) și apoi limba română la Universitatea La Sapienza din Roma (1977-1983). A editat două reviste importante ale exilului românesc: „Revue des études roumaine” și „Ființa românească”.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

Studii și articole (selectiv)[modificare | modificare sursă]

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru al Societății Studenților în Istoria Literaturii Române Vechi (fondată în 1930).
  • Membru de onoare al Academiei Române (din 1994).

Studii dedicate lui Emil Turdeanu[modificare | modificare sursă]

  • Profesorul Emil Turdeanu – doctor honoris causa al Universității București, în „Romanoslavica”, 31, 1993, p. 137-143.
  • Mircea Anghelescu, Oameni și cărți de altădată, în „Luceafărul”, nr. 46, 24 decembrie 1997, p. 17.
  • Ștefan S. Gorovei, Profesorul Emil Turdeanu la 80 de ani, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A.D. Xenopol»”, Iași, 28, 1991, p. 341-344.
  • Andrei Oișteanu, Din nou despre Emil Turdeanu, în „Jurnalul literar”, 1, 1990, 12 noiembrie, nr. 45-46, p. 3.
  • Victor Spinei, Un patriarh al medievisticii românești: Emil Turdeanu, în „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, Iași, Istorie, 37-38, 1991-1992, p. 384-387; în „Cronica”, 26, nr. 31, 1-15 decembrie 1991, p. 7.
  • Mihaela Constantinescu, În exil, meditând la destinul culturii românești prădate de ruși, în „Jurnalul literar”, 11, 2000, feb.-mart., nr. 3-6, p. 6.
  • Nicolae Florescu, Cu Emil Turdeanu despre respectul adevărului, în „Jurnalul literar”, 11, 2000, feb-mart, nr. 3-6 , p. 1, 6.
  • Violeta Barbu, In memoriam Emil Turdeanu, în „Studii și materiale de istorie medie”, XX, 2002, p. 11-14.
  • Mircea Handoca, Emil Turdeanu către Mircea Eliade, în „Jurnalul literar”, 18, 2007, sept.-oct., nr. 17-20, p. 16.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Teza de doctorat a fost publicată în „Cercetări literare” V, 1943, p. 99-240; reeditată în volumul Oameni și cărți de altădată, I, București, Editura Enciclopedică, 1997, p. 25-167.

Legături externe[modificare | modificare sursă]