Emil Erlenmeyer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Erlenmeyer
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Wehen⁠(d), Hessa, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Aschaffenburg, Bavaria, Imperiul German[4] Modificați la Wikidata
CopiiEmil Erlenmeyer jun.[*][[Emil Erlenmeyer jun. (chimist german)|​]][5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
cadru didactic universitar[*]
farmacist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiHeidelberg
München Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Gießen
Universitatea din Heidelberg
Universitatea Tehnică din München  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Tehnică din München
Universitatea din Heidelberg  Modificați la Wikidata

Richard August Carl Emil Erlenmeyer (n. , Wehen⁠(d), Hessa, Germania – d. , Aschaffenburg, Bavaria, Imperiul German n. 28 iunie 182522 ianuarie 1909) a fost un chimist german, care a studiat medicina și farmacia în Gießen și Heidelberg, Germania. A dezvoltat formula Erlenemeyer în anul 1880. În anul 1866 a descoperit naftalina. Emil Erlenmeyer a fost fiul doctorului Friedrich Erlenmeyer, un teolog protestant. Emil Erlenmeyer s-a înscris la Universitatea din Giessen pentru a studia medicina, dar după ce a citit câteva lucrări scrise de Justus von Liebig s-a reprofilat, alegând chimia. În vara anului 1846 s-a înscris la Heidelberg pentru un an, unde a studiat fizica, botanica și geologia. După ce a lucrat ca asistent alături de H. Will și apoi de Carl Remigisius Fresenius, Erlenemeyer a decis să se îndrepte către chimia farmaceutică.

Naftalina a fost izolată din cărbune în anul 1819 de către chimistul englez Alexander Garden, iar formula chimică a fost descoperită în anul 1866 de Emil Erlenmeyer.

Realizări[modificare | modificare sursă]

  • În anul 1861 a inventat baloanele conice care se folosesc azi în aproape toate experimentele din laboratoare, baloane care au primit numele de pahare Erlenmeyer;
  • A izolat acidul glicolic din struguri necopți (1864);
  • A realizat sinteza alcolului etilic (1858);
  • A fost profesor în anul 1863 la Universitatea din Heidelberg;
  • În anul 1868 a fost chemat la München pentru a preda în laboratoarele unei școli politehnice care tocmai se deschisese;
  • În anul 1863 s-a retras din meseria de profesor și s-a concentrat pe chimie, descoperind formula naftalinei, câteva proprietăți ale acidului hidriodic și ale glicerolului;
  • În anul 1865 prin nitrarea acidului benzoic, a arătat că există mai mult de 3 acizi nitrobenzoici.
Pahar Erlenmeyer

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Emil Erlenmeyer, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b c d Richard August Carl Emil Erlenmeyer, Brockhaus Enzyklopädie 
  3. ^ a b c d Emil (Richard August Carl) Erlenmeyer, Opća i nacionalna enciklopedija 
  4. ^ Эрленмейер Эмиль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ Heidelberg Scholar Lexicon 1803–1932[*][[Heidelberg Scholar Lexicon 1803–1932 |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)