Efectul de observator
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Efectul de observator este numele mai multor fenomene din diferite domenii, în fiecare termenul definind o noţiune diferită.
Cuprins |
[modifică] Utilizare în ştiinţă
În ştiinţă, termenul efect de observator se referă la schimbări pe care actul observaţiei le va efectua asupra fenomenului observat. De exemplu, pentru ca noi să "vedem" un electron, trebuie ca un foton să interacţioneze cu el, iar această interacţiune va schimba calea acelui electron. De asemenea, este teoretic posibil ca alte mijloace de măsurare, mai puţin directe, să afecteze electronul; chiar dacă electronul este pus într-o situaţie în care observarea lui este posibilă, fără ca acea observaţie să aibă loc, acesta, teoretic, tot şi-ar schimba poziţia.
În fizică, un efect de observator mai comun poate fi rezultat al instrumentelor care în mod necesar modifică starea a ceea ce ele măsoară într-un fel. De exemplu, În electronică, ampermetrele şi voltmetrele de regulă trebuie să fie conectate la circuit, şi astfel prin simpla lor prezenţă afectează curentul sau tensiunea pe care le măsoară. Analog, un termometru cu mercur trebuie să absoarbă energie termică pentru a înregistra o temperatură, modificând astfel temperatura corpului pe care îl măsoară.
O utilizare greşită a termenului, des întâlnită, are loc în mecanica cuantică, unde, dacă rezultatul unui eveniment nu a fost observat, el există într-o stare de 'superpoziţie', echivalentă cu a se afla în acelaşi timp în toate stările. În celebrul experiment imaginar numit Pisica lui Schrödinger pisica este presupusă nici vie, nici moartă până la observarea ei — până atunci, pisica este atât vie, cât şi moartă (în termeni probabilistici, jumătate vie, jumătate moartă). Totuşi, majoritatea fizicienilor, rezolvând aparentul paradox al lui Schrödinger, înţeleg că actele de 'observare' şi 'măsurare' trebuie să fie definite în termeni cuantici înainte ca întrebarea să aibă sens. Din acest punct de vedere, nu există 'efect de observator', doar un sistem cuantic extrem de complex. O minoritate importantă consideră că ecuaţiile duc la un răspuns; Wheeler, care probabil a lucrat mai în profunzime în acest domeniu decât orice alt fizician până acum, a realizat un grafic în care universul era reprezentat de un "U" cu un ochi la un capăt, întors spre el însuşi, pentru a-şi descrie felul său de a înţelege.
Principiul incertitudinii al lui Heisenberg este adesea confundat cu "efectul de observator". Principiul incertitudinii descrie de fapt cât de precis putem măsura poziţia şi impulsul unei particule în acelaşi timp — dacă mărim precizia determinării unei cantităţi, trebuie să pierdem precizie în măsurarea celeilalte. Astfel, principiul incertitudinii se ocupă de măsurare, nu de observare. Idea că Principiul Incertitudinii este cauzat de modificare (şi deci de observare) nu este considerată validă de unii, deşi era populară în primii ani ai mecanicii cuantice, şi este repetată în unele discuţii.
Există o problemă similară în mecanica cuantică legată de întrebarea dacă sistemele au proprietăţi anterior măsurării acestora. Presupunerea că au este în literatură denumită "realism", deşi s-a argumentat că termenul "realism" este folosit într-un sens mai strict decât cel de realism filosofic[1]. Un experiment recent din domeniul fizicii cuantice a fost interpretat prin obligativitatea de a renunţa la ideea de realism, deşi autorul lucrării afirmă doar că "ar trebui să renunţăm la anumite trăsături intuitive ale realismului" [2] [3]. Aceste experimente demonstrează o relaţie ciudată între actul măsurării şi sistemul măsurat, dar nu este clar dacă necesită sau nu un observator conştient.
[modifică] Utilizare în tehnologia informaţiei
În tehnologia informaţiei, efectul de observator este impactul potenţial al observării ieşirilor unui proces în timpul rulării respectivului proces. De exemplu, dacă un proces foloseşte un fişier de log pentru a-şi înregistra progresul, atunci procesul poate deveni mai lent. Mai mult, chiar vizualizarea fişierului de log în timp ce procesul rulează poate cauza o eroare de intrare/ieşire, care, la rândul ei, poate duce la oprirea procesului.
Un alt exemplu ar fi observarea performanţei unui procesor prin rularea atât a programului de observat cât şi a celui care efectuează măsurătorile pe acelaşi procesor, ceea ce va conduce la rezultate imprecise deoarece programul de măsurare afectează el însuşi performanţa procesorului (procesoarele moderne, cu cache mare şi bandă de asamblare sunt afectate în mod deosebit de acest gen de observaţii).
Observarea (sau mai degrabă debuggingul) unui program în rulare îi poate modifica acestuia codul sursă (adăugând ieşiri suplimentare sau generând fişiere de log) sau rularea acestuia într-un debugger poate uneori cauza dispariţia sau modificarea comportamentului unor buguri, mărind dificulatatea pentru persoana care încearcă să izoleze bugul.
[modifică] Utilizarea în ştiinţele sociale
În domeniul ştiinţelor sociale, efectul de observator se referă la felul în care oamenii îşi modifică comportamentul când ştiu că sunt urmăriţi. De exemplu, în armată, inspecţiile anunţate sunt folosite pentru a vedea cât de bine se comportă soldaţii atunci când se străduiesc, iar inspecţiile neanunţate sunt folosite pentru a vedea cât de pregătiţi sunt ei în general.
[modifică] References
[modifică] Legături externe
- Observer Effect (Association for Qualitative Research)
- The observer effect (utilizarea termenului în IT)
