Eduard Prințul Negru
| Eduard de Woodstock | |
| Prinț de Wales; Prinț de Aquitania | |
 Eduard, Prinț de Wales în uniformă de cavaler al Ordinului Jartierei, 1453 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 15 iunie 1330 Palatul Woodstock, Oxfordshire |
| Decedat | (45 de ani) Westminster |
| Înmormântat | Catedrala Canterbury, Kent |
| Cauza decesului | cauze naturale (dizenterie)  |
| Părinți | Eduard al III-lea al Angliei Philippa de Hainault |
| Frați și surori | Joan of England[*] Mary of Waltham[*] Margaret, Countess of Pembroke[*] Isabella de Coucy[*] Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster[1] Edmund de Langley, primul Duce de York[1] Lionel of Antwerp, 1st Duke of Clarence[*][1] Thomas of Woodstock, 1st Duke of Gloucester[*][1] |
| Căsătorit cu | Ioana de Kent |
| Copii | Richard al II-lea al Angliei |
| Ocupație | militar politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Earl of Chester[*] (–) Duce de Cornwall (–) Prinț de Wales (–) duce de Aquitania[*] (–) |
| Familie nobiliară | Casa de Plantagenet |
| Richard al II-lea al Angliei | |
| Predecesor | Eduard al III-lea al Angliei |
| Succesor | Richard al II-lea al Angliei |
Modifică date / text  | |
Eduard de Woodstock, Prinț de Wales, Duce de Cornwall, Prinț de Aquitania (15 iunie 1330 – 8 iunie 1376) a fost fiul cel mare al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a soției acestuia, Philippa de Hainault, și tatăl regelui Richard al II-lea al Angliei.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A fost unul dintre cei mai mari comandanți militari ai Angliei în Războiul de 100 de ani, a obținut o victorie importantă în bătălia de la Poitiers, în 1356. La vârsta de 12 ani, pe 13 mai 1343 a devenit Prinț de Wales. Cariera lui a început propriu-zis în anul 1346, în bătălia de la Crécy, unde conform legendei a purtat o armură neagră, care i-a adus numele de ,,Prințul Negru”. În anul 1355 a fost numit locotenent al tatălui său, în Gascony, pentru ca anul viitor să conducă o nouă luptă împotriva francezilor din Războiul de 100 de ani, cea de la Poitiers. Eduard l-a capturat pe regele Franței, Ioan al II-lea cel Bun.Eduard Prințul Negru a fost Prinț de Aquitania între 1362-1372. Domnia sa aici a fost un eșec, de care el s-a făcut în mare parte vinovat. După aceea a devenit Prinț de Gascony. În 1347, orașul său de reședință a fost ,,Casa Pulteney”. În anul 1367 a condus o expediție în Castilia, sprijinit de Pedro, regele detronat al Castiliei. În același an, pe 3 aprilie a reușit o victorie răsunătoare la Nájera, în nordul Castiliei. În anul 1370, Eduard a cucerit orașul Limoges. După această bătălie, în anul 1371 s-a îmbolnăvit. Bolnav și decăzut, la sfatul medicului s-a întors în Anglia, predându-i oficial tatălui său principatul pe care îl deținuse. Nu a avut succesori ca prinț de Aquitania. Deși era moștenitorul tronului, nu a devenit niciodată rege. În 1372 a fost alături de tatăl său într-o expediție nereușită în Franța. În anul 1376, pe 8 iunie a murit la Westminster , lângă Londra. După moartea lui Eduard Prințul Negru, la tron a ajuns fiul său, Richard al II-lea.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Kindred Britain
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Dicționar Enciclopedic Britannica, editura De AGOSTINI HELLAS SRL
- Enciclopedie ilustrată de istorie universală, editura Reader's Digest
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- englishmonarchs.co.uk
- nndb.com
- britannia.com
- Terifiantul Prinț Negru Arhivat în , la Wayback Machine., 18 iulie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin
| |||||||
| |||||
