Edom
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Această pagină necesită categorisire. Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică. |
Edom (ebraică: אֱדוֹם ) (greacă: Ἰδουμαία, latină: Idumaea )desemnează o entitate etnică şi statală antică bazată pe o uniune de triburi de limbă semită care, din epoca de fier târzie, s-a aşezat în sudul Mării Moarte, în Negev, - în sudul statului Israel de astăzi, cât şi în depresiunea Arava (sau Wadi Araba) şi la răsăritul ei, în sud-vestul actualei Iordanii, până la capătul de nord al Mării Roşii. Regiunea geografică populată de aceasta, dominată în est de Munţii Edom, s-a numit de asemenea Edom.
Membrii acestei entităţi, edomiţii, sunt menţionaţi in Biblia ebraică, iar genealogia mitică biblică îi consideră urmaşii lui Esav, fratele mai mare al lui Iacob (Israel). (Gen.36:9) Anexaţi în mai multe rânduri la regatul Iudeii, ei şi-au pierdut definitiv regatul în vremea invaziei babilonene. Cunoscuţi în epoca greco-romană sub numele de idumei, edomiţii s-au asimilat cu timpul la evreii antici, mai ales în timpul dinastiilor Hasmoneilor (de exemplu în cursul convertirilor forţate din timpul lui Ioan Hyrcanos) şi Antipatrizilor (Irod şi urmaşii lui, aceştia fiind ei înşişi de origine edomită) . După Războiul iudeilor nu se mai pomeneşte de existenţa acestei etnii.
Capitala Edomului a fost Botzra, mai târziu Sela (Petra). Edomul a cuprins şi porturile la Marea Roşie Etzion Ever si Eilat. Zeul principal al edomiţilor se numea Kos.
