Ecuație algebrică de gradul al doilea
În matematică, ecuația algebrică de gradul al doilea este o ecuație polinomială de gradul doi.
Gradul ecuației este dat de gradul polinomului, iar soluțiile ecuației algebrice sunt numite rădăcini. Ecuația de gradul doi se numește și ecuație pătratică. [1] [2] [3] Un tip de ecuație asemănător celei de gradul doi este cea de gradul patru cu termeni de grad impar lipsă denumită ecuație bipătratică.
Cuprins |
Forma generală [modificare]
Forma generală a ecuației de gradul doi este:
unde: x este variabila, iar a, b, și c constantele (a ≠ 0). Dacă constanta a = 0, atunci ecuația devine o ecuație liniară. Constantele a, b, și c sunt denumite astfel:
- a, coeficientul termenului pătratic
- b, coeficient termenului liniar
- c, termen constant sau termen liber
Forma canonică [modificare]
Împărțind ecuația inițială prin a, rezultă: 
În această ecuație echivalentă, dacă se notează:
și
se obține forma canonică sau forma normală a ecuației de gradul doi:
(ecuația este completă sub forma canonică)
Cazuri particulare [modificare]
- ecuație incompletă pur pătratică :

- ecuație incompletă fără termen liber :

- ecuație incompletă pur pătratică fără termen liber :[4]

Rezolvarea ecuației de gradul doi [modificare]
Rădăcinile ecuației algebrice de gradul doi se obțin cu ajutorul formulei:
Formula rezolvării ecuației de gradul doi a fost dată, în forma actuală, de Michael Stifel în 1544 și își are originea în lucrările lui Brahmagupta și Sridhara. [5]
Grafic [modificare]
Note [modificare]
- ^Mică enciclopedie matematică, Editura Tehnică, București, 1980, pag. 102. (traducere după lucrarea în limba germană Kleine Enzyklopädie der Mathematik)
- ^Vasile Bobancu, Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974, pag. 92.

(ecuația este completă sub forma canonică)


