Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ecaterina Lovinescu Bălăcioiu)
Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (n. 1887 - d. iunie 1960[1]) a fost o intelectuală română, profesoară de limba franceză, soția criticului literar Eugen Lovinescu, de care va divorța mai târziu. "Vine dintr-o familie de boiernași din Crușeți, un sat de lângă Craiova". În timpul regimului comunist din România, a fost închisă la vârsta de 71 de ani în diferite penitenciare și supusă unui regim de exterminare (neadministrare de medicamente acut necesare), pentru a o determina astfel pe fiica ei, Monica Lovinescu, exilată la Paris, să se reîntoarcă în România. Ecaterina Bălăcioiu a murit în detenție.[2]
Referințe [modificare]
- ^ http://www.revista22.ro/pariu-de-viata-si-de-moarte-2274.html
- ^ Doina Jela, Această dragoste care ne leagă, ed. Humanitas, 1998, 2005
Gabriel Liiceanu: Monica Lovinescu în căutarea mamei
 |
Acest articol biografic despre un român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
