Dumitru Venicius Iliescu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Venicius Iliescu
Date personale
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Pentru Dumitru Iliescu, ministru al apărării în perioada 1914-1916, vedeți Dumitru Iliescu.

Dumitru Venicius Iliescu este un general (cu 4 stele) român, care a îndeplinit funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază (SPP) (7 mai 1990 - 21 noiembrie 1996).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dumitru Iliescu a fost ofițer în Ministerul Apărării Naționale (MApN), ocupând, la un moment dat, poziția de secretar al Uniunii Tineretului Comunist la Comitetul Politic Superior al Armatei[1]. În perioada Revoluției din decembrie 1989, Dumitru Iliescu avea gradul de maior[1].

Presa l-a acuzat că în noaptea de 21 decembrie 1989 el a executat ordinul de reprimare sângeroasă a revoluționarilor, trecând efectiv cu blindatele peste revoluționarii prezenți la baricada din fața Hotelului Intercontinental.[2] Iliescu a negat că ar fi spart baricada. Am văzut evenimentele până a fost spartă baricada demonstranților, dar acest lucru s-a făcut de către alte TAB-uri, venite de la altă unitate, nu de către TAB-ul cu care am venit eu acolo, a declarat el la audierea în Dosarul revoluției în anul 2005.[3]

După constituirea la 22 decembrie 1989 a Frontului Salvării Naționale, Dumitru Iliescu a organizat la 26 decembrie 1989 o grupare militară de patru ofițeri M.Ap.N., care a fost însărcinată cu protecția fizică a membrilor marcanți ai conducerii FSN[1], în care i-a cooptat pe diverși ofițeri, printre care și locotenentul major Gabriel Naghi, viitor director al SPP (2000-2005).

Prin Decretul nr. 204 din 7 mai 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) a înființat Unitatea Specială de Pază și Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naționale (în componența Brigăzii de Gardă), cu misiunea de a asigura protecția și paza demnitarilor români, precum și a celor străini care vizitau România. Ca director al acestei unități a fost numit colonelul Dumitru Venicius Iliescu[1].

Prin Legea nr. 51 / 26 iulie 1991 privind siguranța națională a României, U.S.P.P. a căpătat denumirea de Serviciul de Protecție și Pază (SPP), devenind un organ de stat „cu atribuții în domeniul siguranței naționale”. În perioada cât a condus SPP-ul, colonelul Dumitru Iliescu a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) începând cu 1 decembrie 1994 [4].

La data de 21 noiembrie 1996, generalul de brigadă Dumitru Iliescu a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu 2 stele), eliberat la cerere din funcția de director al SPP și trecut la dispoziția Ministerului de Interne [5]. După venirea la putere a președintelui Emil Constantinescu, generalul Iliescu a fost numit la comanda Brigăzii 16 Jandarmi din Bacău. El a fost trecut apoi în rezervă cu gradul de general de divizie la 5 februarie 1997 [6].

În perioada guvernării CDR, generalul Iliescu s-a asociat cu fostul director adjunct al SPP, generalul Gheorghe Arădăvoaice, înființând o firmă privată, "Grupul Internațional de Pază și Protecție", care a ajuns ulterior în atenția comisiei rogatorii care a investigat afacerea Adrian Costea. De asemenea, Parchetul Militar București i-a deschis un dosar penal pentru achiziționarea de către SPP, sub conducerea lui, a unei tipografii în valoare de două milioane de dolari și a patru limuzine Mercedes, dintre care două blindate.[7]

După revenirea la conducerea României a lui Ion Iliescu, Dumitru Iliescu a fost numit în aprilie 2001 în funcția de consilier de stat la Guvernul României, fiind rechemat în activitate pe 12 martie 2002[8]. Președintele Iliescu l-a înaintat apoi la gradele de general de corp de armată (cu 3 stele) la 15 aprilie 2003 [9] și general (cu 4 stele) la 21 octombrie 2004 [10].

Înainte de plecarea de la Cotroceni a președintelui Ion Iliescu, el l-a trecut în rezervă la data de 21 decembrie 2004 pe generalul cu patru stele Dumitru Iliescu, cu pensie de serviciu anticipată [11].

Împreună cu Cătălin Voicu, general SPP, Dumitru Iliescu a înființat SC Agenția Națională de Pază, Protecție, Investigații și Protocol SRL[12].

Distincții[modificare | modificare sursă]

Generalul Dumitru Iliescu a primit următoarele distincții:

  • Ordinul "Virtutea Militară", în grad de comandor (1 decembrie 2002) - "pentru servicii deosebite aduse în conceperea și organizarea apărării ordinii publice" [13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d EDITORIALUL EVZ: Toți oamenii generalului, 12 decembrie 2009, evz.ro, accesat la 8 ianuarie 2010
  2. ^ „Ziua, 26 martie 2001 - Dumitru Iliescu a trecut cu blindatele peste revoluționari”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Gândul, 13 iulie 2005 - Dumitru Iliescu numit șef al SPP pentru „prestația“ din decembrie ’89
  4. ^ Decret nr. 252 din 1 decembrie 1994 privind înaintarea în gradul de general-locotenent a unui general-maior și acordarea gradului de general-maior unor colonei din Serviciul de Protecție și Pază
  5. ^ Decret nr. 569 din 21 noiembrie 1996 privind înaintarea în grad a unor generali și eliberarea din funcție a directorului Serviciului de Protecție și Pază
  6. ^ Decret nr. 50 din 5 februarie 1997 privind trecerea în rezervă a unui general din Ministerul de Interne
  7. ^ Adevărul, 27 octombrie 2004 - Controversatul Dumitru Iliescu a primit cel mai înalt grad militar din România: general cu patru stele[nefuncțională]
  8. ^ Decret nr. 187 din 12 martie 2002 privind chemarea din rezervă în activitate a unui general din Ministerul de Interne
  9. ^ Decret nr. 330 din 26 mai 2003 pentru înaintarea în gradul următor a unor generali din Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne
  10. ^ Decret nr. 822 din 22 octombrie 2004 privind înaintarea în gradul de general cu patru stele a unui general-locotenent cu trei stele din Ministerul Administrației și Internelor
  11. ^ Decret nr. 1167 din 15 decembrie 2004 privind trecerea în rezervă a unui general cu patru stele din Ministerul Administrației și Internelor
  12. ^ Cătălin Voicu - garantat de Vanghelie, învinuit de DNA, 12 decembrie 2009, evz.ro, accesat la 8 ianuarie 2010
  13. ^ Decret nr. 969 din 29 noiembrie 2002 privind conferirea unor decorații

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dumitru_Venicius_Iliescu&oldid=15947710