Dumitru Felician Lăzăroiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dumitru Felician Lăzăroiu (n. 19 ianuarie 1926, Ploiești) este un inventator, inginer și profesor universitar român.

Cuprins

Biografie [modificare]

Dumitru Felician Lăzăroiu s-a născut la data de 19 ianuarie 1926 în Ploiești, Județul Prahova, fiul lui Dumitru și Vasilica Lăzăroiu. Este căsătorit cu Céline Varenne (medic și poet) cu care are doi copii.

Studii [modificare]

A absolvit în anul 1949 Facultatea de electromecanică, Secția Electrotehnică la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, după ce i-a avut ca profesori pe academicienii C. Budeanu, I. S. Ghorghiu, A. Avramescu. Este doctor-inginer din 1969 la aceiași facultate pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată de FEANI.

Stagii și specializări diverse [modificare]

Istoricul carierei [modificare]

În învățământul superior [modificare]

Între anii 1950-1955 este Asistent la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, ord. Min. 10066/21 ianuarie 1950, succesiv la disciplinele: Aparate electrocalorice, Tracțiune electrică, șef de catedră acad. Martin Bercovici, Mașini electrice, Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, șef de catedră acad. I. S. Gheorghiu.

În 1955 este demis din învățământ, din dispoziția Securității. Între anii 1956-1964 este Șef de lucrări la Universitatea Politehnică București, ord. Min. 1852/octombrie 1956, la disciplinele: Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, învățământ tehnico-economic, șef de catedră acad. I. S. Gheorghiu; Între anii 1964-1974: Conferențiar la Universitatea Politehnică București, prin ord. Min. 2493/4 mai 1964, la disciplinele: Tehnologia fabricației mașinilor și aparatelor electrice, Tehnologia fabricației aparaturii de automatizare, Între 1973-1982 este numit conducător științific la doctorat în domeniul fiabilității elementelor și sistemelor, ord. Min. 102066/26 februarie 1973 - la Universitatea Politehnică București. În perioada 1974-1982 profesează ca Profesor universitar titular la Universitatea Politehnică București, facultatea Automatică, ord. Min. 723/7 august 1974, la disciplinele: Tehnologia și fiabilitatea echipamentelor de automatizare, Teoria sistemelor automate. Între 1975-1983 face contracte de cercetare cu industria, în : fiabilitate, servomotoare disc cu circuite imprimate sau stantate, standardizare internațională, controlul calității conform standardelor UL / USA (ca reprezentant în România al acestui organism). Este demis în 1982 din învățământ de regimul totalitar comunist pentru motive politice și pleacă în Franța. Este repatriat în 1990 și este reintegrat ca profesor universitar la Universitatea Politehnică București, Fac. Automatică, după colapsul dictaturii din România, prin ordin nr. 7577/5 aprilie 1990 al Ministrului Invățământului, Mihai Sora.

Din cauza atmosferei generale neocomuniste din România, a preferat să-și continue activitatea profesională în Franța.

În industrie [modificare]

În paralel cu activitatea din învățământul superior, în perioada 1949-1972 și apoi 1982-1983, activează în industria electrotehnică, electronică și a echipamentelor de automatizare, în proiectare, cercetare și management: Între 1949 și 1951 lucrează la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) - București, ca proiectant de rețele și stații de distribuție de înaltă și medie tensiune iar în perioada 1951-1958 la Întreprinderea de Mașini electrice (IMEB) - București, succesiv ca: șeful serviciului de studii, proiectant șef, inginer șef adjunct de concepție, șeful serviciului tehnologic, în domeniul mașinilor și aparatelor electrice de curent continuu și alternativ, concepute și fabricate întâia oară în România pentru: tracțiune electrică, instalații miniere, echipamente metalurgice și de ridicat, generatoare î. f.

În 1955 a fost retrogradat, din dispoziția Securității și interzis de pașaport. Între anii 1958-1964 activează la Întreprinderea Electronică - București, ca director, transformând o modestă fabrică (Radio Popular) în prima întreprindere electronică modernă din țară – Uzinele Electronica, (servind drept pivot al noii industrii electronice) cu sectoarele: componente electronice (devenit ulterior IPRS-Băneasa); aparate de radio cu tuburi și tranzistoare; televizoare cu tuburi și tranzistoare; aparatură electronică militară; fabricate pentru prima oară în România, inclusiv în colaborare tehnologică cu întreprinderi din Franța, Japonia, Ungaria, Republica Cehă, Polonia și Rusia.

În perioada 1964-1969 lucrează la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Industria Electrotehnică (ICPE) - București, ca cercetător și director adjunct științific, apoi director. Cercetări personale și publicații în domeniile: servomotoare disc; fiabilitate; izolații electrice; protecție climatică; zgomotul mașinilor și transformatoarelor electrice; traductoare în automatizări și mașini-unelte cu comandă program. Au fost create în această perioadă, cu sectoare întregi desprinse din ICPE: Institutul de Cercetări Electronice; Institutul de Proiectări Uzine pentru Industria Electrotehnică;

După demiterea din învățământ din 1982 este repartizat forțat ca inginer principal la Întreprinderea de Aparate și Unicate pentru Cercetare (IAUC) - București, până la obținerea pașaportului de emigrare.

După stabilirea în Franța: [modificare]

În 1984 este cercetător la Electricité de France - Direction de Recherches pentru ca în perioada 1985-1995 să fie angajat la ELSCINT-France, societate internațională de electronică medicală, ca cercetător în fiabilitate și apoi manager al calității (controlul calității producției, fiabilizarea echipamentelor, implementarea sistemului de calitate ISO și europeană EN, cum și certificarea echipamentelor în acord cu standardele franceze (FN) și americane (UL) în domeniul imageriei medicale, inclusiv ISO 9000 + EN 46000). În 1995 este înregistrat la Bruxelles ca expert Phare/Tacis (N° FRA-20263) pentru asistența acordată de Uniunea Europeană țărilor din Europa de Est, conform cu programele Phare/Tacis; Din 1996 este Consultant tehnico-științific în: fiabilitate și disponibilitate; managementul calității; certificare; formare și audit; calitate; mediu ambiant; asigurarea calității; expertiza în conformitate europeană - în particular în imagerie medicală (contracte cu Elscint-France, Picker International-France, Marconi Medical Systems-France etc. pentru crearea sistemelor de calitate și certificarea întreprinderilor cf. ISO 9000 + EN 46000)

Alte activități profesionale în România [modificare]

  • 1968-1984: Secretarul Comitetului Electrotehnic Român, membru al CEI;
  • 1972-1976: Membru al Biroului Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor (CNIT); responsabil al secției Electrotehnică, Electronică și Automatică;
  • 1972-1979: Activități și studii în cadrul UNESCO - Centrul European pentru Învățământul Superior. Idem pentru BIT (Biroul Internațional al Muncii-Geneva);
  • 1980-1983: Reprezentant al laboratoarelor Underwriters Laboratories (S.U.A.) în România, ca inspector al mărcii de calitate « UL » pentru produsele industriale românești exportate în USA, ca: echipamente de calcul Rom Control Data – București; electromotoare Electromotor - Timișoara.
  • 1993-prezent: Auditor-șef al SRAC-București pentru sisteme ale managementului de calitate (ISO și alte referențiale).

Misiuni oficiale efectuate în România după anul 1990 [modificare]

  • 1990 ianuarie: Misiune de ajutorare a României împreună cu miniștrii francezi Alain Decaux (M. Francofoniei) cu 100 000 de cărți pentru studenți și Bernard Kouchner (M. Sănătății) cu numeroase ajutoare medicale;
  • 1990-1992: Asistență în probleme de asigurarea calității și certificare europeană a produselor și întreprinderilor; cu Ministerul Cercetării și Tehnologiei (MCT), Ministerul Industriei și ICPE;
  • 1992-1995: Misiuni ONU/PNUD - Program TOKTEN în asigurarea calității și certificarea produselor și întreprinderilor pentru integrarea europeană, realizat cu MCT și alte ministere cu caracter tehnico-economic;
  • 1992-1999: Asistență în crearea sistemului național al calității, în cadrul integrării europene, cu MCT, ICPE și Comitetul Român CEI, ca expert Phare/Tacis;
  • 1993-prezent: Audit și Certificări internaționale CEI, ISO 9000 etc. (între care ALCATEL – Timișoara, ICPE, FEA etc.).

Publicații [modificare]

  • Articole și comunicări tehnico-științifice (singur sau în colaborare) între 1952 și 2006.

Peste 130 articole și comunicări tehnico-științifice, publicate în țară și în străinătate, dintre care în: Comptes-rendus de CIGRE; Travaux d’IFAC; Travaux d’IMEKO; Transactions of IEEE on Reliability (USA); Buletinul de comunicări ICPE; Revista de Energetică a Academiei Române; Revista Electrotehnică; Electronică și Telecomunicații; Revista Electrotehnică-Electronică-Automatică; Revista Calitatea etc.; culegeri de comunicări ale unor congrese și conferințe de specialitate (NATO etc.)

  • 26 de cărți (singur sau cu colaboratori) în domeniile următoare - ANEXA 1:

Mașini electrice; Componente electronice; Aparatură electronică; Tehnologia fabricației în electrotehnică, electronică și automatică; Fiabilitatea și calitatea componentelor și sistemelor, inclusiv a sistemelor de calcul; Teoria sistemelor automate. Dintre acestea, 2 cări au fost traduse de edituri din străinătate, în formă completată: una la Berlin - Verlag Technik, 1976 (Elektrische Maschinen kleiner Leistung) și alta la Moscova - Izdatel’stvo Energhia, 1973 (Sum elektriceskih masin i transformatorov). NOTĂ: La data cererii de emigrare, avea sub tipar, la două edituri, două cărți scrise împreună cu colaboratori. La solicitarea expresă a cestor edituri (Ed. Tehnică și Ed. Didactică și Pedagogică), a trebuit să aleagă: sau topirea lucrărilor în curs de tipărire, sau retragerea semnăturii, conform dispozițiilor CC al PCR; a acceptat a doua soluție, pentru a nu prejudicia interesele studenților și ale colaboratorilor. În 1990, cele două edituri au publicat rectificarea respectivă, în sensul certificării participării lui la scrierea lucrărilor respective ca autor și coordonator al celor 2 volume, precizând și condițiile represive politice în care măsura le-a fost impusă de autoritățile din acel timp.

Brevete și invenții [modificare]

Deține 9 brevete (cu colaboratori), cea mai mare parte în domeniul servomotoarelor pentu acționări automatizate (cu întrefier axial și rotor disc), înregistrate de asemenea în: Franța, S.U.A., Germania, Japonia. Unele dintre acestea au obținut Medalia de aur la Târgul de Invenții Internațional din Caen (medalia de aur) în 1972 și Genova în 1981 medalia de argint). Pe această bază s-a organizat o producție exportată în R.F. Germania în valoare de 20 milioane DM.

Activitate civică [modificare]

  • în emigrație, începând din 1985, în cadrul unor asociații non-guvernamentale cu activitate împotriva comunismului și antisemitismului, pentru restabilirea democrației în România;
  • în „Uniunea Mondială a Românilor Liberi (UMRL)” cu d-nii Ion Rațiu (Londra) și Doru Novacovici (Paris), cum și în „Congresul Mondial Românesc (CMR)” cu d-l prof. Tudor Bompa (Canada).
  • în publicații cu caracter civic, începând din 1985: Revista Lupta - Paris, Revista Românul Liber - Londra, Paris și București, Revista 22 – București.

Premii și distincții [modificare]

  1. Premiul « Traian Vuia » al Academiei Române, 1974;
  2. Diplôme Médaille d’Or – Târgul internațional de invenții din Caen, 1972;
  3. Ordinul iordanian: Grand Officer of the order of Al-Istiqlal (Libertatea), 1975;
  4. Diploma médaille d’argent – Târgul internațional de invenții din Genova, 1981;
  5. New Century Award / The Europe 500 Baron’s, S.U.A., 2000;

Mențiuni în dicționare și anuare naționale și internaționale [modificare]

  • Who’s Who - Dicționarul specialiștilor în știință și tehnică românească, Editura Tehnică, București, edițiile 1996 și 2000
  • 500 Distinguished Professors of the BWW Society IAPGS – BWW, California, 2003
  • Annuaires des Eurings, 1995.

Asociații [modificare]

  • 1949 – Membru în AGIR (Colegiul Inginerilor)
  • 1958 – Membru în ASIT
  • 1964– Membru al CEI
  • 1968 – Membru al CIGRE
  • 1969 – Membru în Asociația Oamenilor de Știință
  • 1984 – Memru al Association des Ingénieurs et des Scientifiques de France
  • 1991 – Membre d’honneur de L’Ordre de Malte
  • 1995 – Membru al New York Academy of Sciences
  • 2001 – Membru al American Association for the Advancement of Science
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dumitru_Felician_Lăzăroiu&oldid=7843375