Dumitru Drăghicescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dumitru Drăghicescu -- (n. 4 mai 1875, comuna Zăvoieni, judetul Vâlcea - d. 14 septembrie 1945), diplomat, filozof, politician, sociolog român. Membru al grupului de recunoaștere a drepturilor românilor de a avea un stat național în granițele lor etnice la "Congresul naționalităților", ținut la Roma, între 912 aprilie 1918.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Anii de liceu[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii primare în satul său, Dumitru Drăghicescu s-a înscris la Liceul Carol din Craiova, unde a avut privilegiul de a avea o pleiadă remarcabile de profesori, printre care se impunea cel de matematici, Constantinescu (Daoa), și care nu era nimeni altul decât tatăl viitorului savant Gogu Constantinescu. Acest "mare pedagog," – așa cum scria în anul 1940 sociologul de mai târziu, Dumitru Drăghicescu – a exercitat o influență decisivă în stimularea interesului său pentru științele socio-umane ale viitorului mare sociolog și i-a format spiritul realist în cercetarea fenomenelor sociale și a relațiilor omenești.

După ce și-a susținut examenul de bacalaureat, s-a înscris ca audient la Facultatea de Drept din București, dar a frecventat simultan și cursurile de la Filosofie, de care a rămas apoi atașat până la sfârșit.

Doctoratul la Paris[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 1901, după trecerea examenului de licență cu subiectul Influența lui Kant asupra lui August Compte, a plecat la Sorbona, în vederea obținerii doctoratului în sociologie. Atât la "École des Hautes Études Morales et Sociales", cât și la "Collége de France" a avut privilegiul să audieze cursurile unor profesori de incontestabilă valoare știintifică, precum Emile Durkheim, Gabriel Tarde, Henri Bergson, Théodule Armand Ribot.

În 1904, la 17 mai, îsi susține teza de doctorat sub conducerea lui Durkheim, fiind primul român titrat la Paris în sociologie.

Activitate didactică în țară[modificare | modificare sursă]

Întors în tară, a suplinit sporadic în învățământul secundar, funcționând la diferite catedre de limbă franceză, pentru ca în aprilie 1905 să fie numit conferențiar la catedra de sociologie a Universității din Bucuresti, unde a funcționat până în anul 1910.

Sfârșitul primului război mondial[modificare | modificare sursă]

Între 19161918 s-a aflat la Paris, pentru a promova interesele României în occident și pentru a convinge străinătatea de dreptul inalienabil al poporului român la unitate națională deplină.

"Congresul nationalităților" de la Roma[modificare | modificare sursă]

La "Congresul naționalităților", care s-a ținut la Roma, între 9 – 12 aprilie 1918, Dumitru Drăghicescu, împreună cu dr.Nicolae Lupu și Simion Mândrescu, a desfășurat o activitate prodigioasă, obținând din partea tuturor națiunilor participante acordul ferm de a se recunoaște românilor dreptul la unitatea în granițele lor etnice și de a fi în continuare considerați ca parteneri ai coaliției beligerante.

Diplomat român[modificare | modificare sursă]

Între anii 1934 și 1936 a fost primul ambasador plenipotențiar al României în Mexic.

Moartea sa[modificare | modificare sursă]

La 14 septembrie 1945 se stinge din viață Dumitru Drăghicescu (s-a sinucis) [necesită citare], lăsând în urmă o valoroasă operă scrisă, dar și manuscrisul unei trilogii, din care au apărut primele două volume în limba franceză și care, de fapt, sunt necunoscute publicului românesc.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Din Psihologia Poporului Român

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • [1] en Despre Dumitru Drăghicescu