Dorimedont Popovici

Dorimedont Popovici, cunoscut ca Dori Popovici (n. 10 decembrie 1873, satul Rușii Mănăstioarei, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria - d. 12 iunie 1950, închisoarea Sighet) a fost un om politic român, care a îndeplinit funcția de ministru pentru problemele Bucovinei. A fost unchiul avocatului Traian Popovici (1892-1946), fost primar al orașului Cernăuți.

După Unirea Bucovinei cu România (1918), a făcut parte din Partidul Democrat al Unirii din Bucovina. La 13 aprilie 1920, generalul Alexandru Averescu a fost numit de regele Ferdinand I al României în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri. După două săptămâni, regele a dizolvat Parlamentul și a convocat noi alegeri, pe care le-a câștigat Liga Poporului condusă de Averescu. În aprilie 1920, Liga Poporului a fuzionat cu o grupare desprinsa din Partidul Național Român condusă de Octavian Goga, cu o grupare a Partidului Țărănesc din Basarabia condusă de Sergiu Niță și cu o grupare desprinsă din Partidul Democrat al Unirii din Bucovina condusă de Dori Popovici. Noua organizație politică, care cuprindea astfel români din toate provinciile României Mari, și-a schimbat numele în Partidul Poporului.

Ca urmare, Dori Popovici a primit funcția de ministru de stat (fără portofoliu) pentru problemele Bucovinei în guvernele conduse de generalul Averescu (16 aprilie - 16 decembrie 1921 și 30 martie 1926 - 4 iunie 1927).

A lucrat ca publicist, editând printre altele ziarul „Țăranul” de la Chișinău.

A fost arestat în noaptea de 5-6 mai 1950 și dus la închisoarea Sighet, unde a murit după aproximativ o lună, la 12 iunie 1950, ca urmare a condițiilor de viață de acolo.