Dona Dumitru Siminică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dona Dumitru Siminică
Dona Dumitru Siminică.jpg
Dona Dumitru Siminică în 1976, înterpretând „Vai, ce dor mi-este de tine”
Informații generale
Data și locul nașterii România 1926, Târgoviște
Data și locul decesului România 27 noiembrie 1979, București
Gen muzical Muzică lăutărească
Ocupație cântăreț, violonist
Instrument(e) Vioară
Case de discuri Electrecord

Dona Dumitru Siminică (n. 1926, Târgoviște — d. 27 noiembrie 1979, București) a fost un solist vocal român, provenit dintr-o familie de muzicieni și lăutari.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Târgoviște în 1926 ca fiu al violonistului Nicolae Siminică. În 1933 se mută cu familia la București, în această perioadă începând să învețe în paralel zidăritul, dar și să cânte la vioară, de la tatăl său.

Dona Dumitru Siminică în 1974, înterpretând „S-a dus puiul de la mine”

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

În 1946 face doi ani de școală de constructori, meseria sa de bază fiind cea de zidar până la jumatătea anilor `50. În 1950 ajunge șef de șantier. În 1952 creează un taraf și începe să cânte prin localurile bucureștene din Piața Amzei și Piața Sf. Gheorghe.

În jurul anilor '60 se zvonea că acesta ar avea-o ca amantă pe interpreta Violeta Romanescu, zvon neconfirmat însă.[1]

Dona Dumitru Siminică este descendent dintr-o mare familie de instrumentiști de muzică populară, el fiind acela care a impus numele familiei pe scene, atât pe plan național cât și internațional, în bună parte datorită legăturilor cu muzica ale rudelor sale. Moare la 27 noiembrie 1979 în București.

Înregistrări[modificare | modificare sursă]

Aproape toate înregistrările sunt realizate cu acompaniament de taraf mic, pentru o mai bună etalare a calităților vocale: timbrul cald, registrul acut, emisia în falset și cu o bogată și diversă ornamentație a melodiei. Alături de Fănică „Chioru” Vișan, este singurul interpret vocal care a reușit în perioada comunistă să obțină aprobare pentru a interpreta câteva piese în limba rromanes.

Debutează discografic la Electrecord în 1957 pe o ebonită cu piesele „Lelea cu coadele lungi” și „A bre nane, a bre dade” Aceleași piese apar un an mai târziu, pe primul album al său (un vinil mic), împărțit cu Fănică Vișan (o față doua piese ale lui Dona Dumitru Siminică, și pe cealaltă față doua piese ale lui Fănică Vișan). Urmează apoi alte înregistrări pe discuri de bonită dar și pe discuri mici (EP-uri) colective și proprii cu taraful Aurel Gore, orchestra Nicolae Băluță, orchestra Ion Mărgean și orchestra Gheorghiță Trandafir în perioada 1959-1971, iar în 1979 lansează ultimul disc al său, cu taraful Nicolae Stan, un vinil cu 10 piese intitulat „Inel, inel de aur”.

Repertoriul și stilul de interpretare[modificare | modificare sursă]

Dona Dumitru Siminică este un reprezentant de frunte al muzicii tradiționale lăutărești urbane. Bun violonist, are un repertoriu bogat de hore de virtuozitate, dar mai presus de orice, este un excepțional solist vocal, excelând în interpretarea cântecelor lăutărești de jale.

Majoritatea pieselor sale au melodii înrudite, cântând deseori aceeași melodie cu alt text (tehnică împrumutată de la contemporanul său Ion Nămol).

Repertoriul și stilul de interpretare poartă reminiscențe ale muzicii vechi, cântate în saloanele și curțile boierești din secolele XVIII și XIX (probabil în aceasta perioadă ultimă fiind învățate și transmise mai departe de către bunicul său Fănuș „Dona” Siminică, cu influențe orientale, stil muzical ce a atins un vârf în Valahia. Acest fond vechi muzical a fost transformat de către Dona Dumitru Siminică, atât muzical (adaugând improvizații vocale peste melodia simplistă), cat și liric (adaugând versuri ce aveau mai multă relevanță pentru comunitățile sărace țigănești din a doua jumătate a sec. 20).

Dona Dumitru Siminică și Ion Onoriu în 1977, înterpretând „Ce mi-e mie drag pe lume”

Printre muzicienii care l-au ajutat pe Dona Dumitru Siminică să-și înregistreze albumele se numără Ion Mărgean la vioară, Nicoale Stan la vioară, Gheorghiță Trandafir la acordeon, Fărâmiță Lambru la acordeon, Costică Șerban la acordeon, Iani Ciuciu la țambal, Marin Marangros la țambal, Grigore Ciuciu la contrabas, Mihai "Riță" Gheorghe la contrabas.

Cântece din repertoriu[modificare | modificare sursă]

Repertoriul său consta din cântece instrumentale completate de excelente interpretări vocale ale melodiilor lăutarești. Tot din repertoriu putem aminti cântece de dragoste, iubire neîmpărtășită, interpretate în limba română, mai rar în țigănește.

  • Lelea cu coadele lungi
  • A bre nane a bre dade
  • Se mărită Leana noastră
  • Munte, munte brad frumos
  • Lina, Cătălina (Pe deasupra casei mele)
  • Spune, Ticuleană, spune
  • Când toca la Radu-Vodă
  • Hai Buzău
  • Cine are fată mare
  • De unde vii tu măi lele
  • Dor de mamă
  • Draboro (Buruiană de leac)
  • Sare lumea han ai pen (Toată lumea bea și mănâncă)
  • Osoreia, orbaro (Pădure mare)
  • Hai muncate cinstime (Hai la muncă cinstită)
  • De trei ani nu dau pe-acasă
  • Am o mamă bolnavioară
  • Mai am două doruri grele
  • Într-o vinere la târg
  • La Șalul cel negru
  • Inel, inel de aur
  • Puică ce dragoste-avem
  • Am iubit și-am să iubesc
  • S-a dus puiul de la mine
  • Leliță Floare
  • Afară e întuneric
  • Vai, ce dor mi-este de tine (preluat de la Romica Puceanu)
  • Moșule te-aș întreba
  • Foaie verde trei smicele
  • Ce mi-e mie drag pe lume
  • Sus pe culmea unui nor
  • Dorul de cine se leagă

Discografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ***: Comori ale muzicii lăutărești. Dona Dumitru Siminică – Moșule te-aș întreba (bookletul CD-ului), Electrecord, București, EDC 932

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Declarație Costel Vasilescu