Domul din Innsbruck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Domul Sf. Iacob din Innsbruck

Domul din Innsbruck (în germană Innsbrucker Dom), cunoscut și sub denumirea de Catedrala Sf. Iacob din Insbruck (în germană Dom zu St. Jakob in Innsbruck), este catedrala episcopală a Diecezei romano-catolice de Innsbruck.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Mariahilf de Lucas Cranach cel Bătrân, circa 1520, în altarul central

Se presupune că prima menționare a bisericii are loc într-un contract din 1180 ca „ecclesia in foro” erwähnte Kirche bereits 1181. Din anul 1270 datează prima atestare documentare a unei biserici cu hramul Sf. Iacob la Innsbruck. Biserica gotică a fost reprezentată în 1494 într-o acuarelă a lui Albrecht Dürer, apoi o imagine a acesteia a fost tipărită în Schwazer Bergwerksbuch. Biserica Sf. Iacob a devenit în 1643 o parohie independentă, după ce până atunci fusese biserică filială a Parohiei Wilten. Stema parohiei conține un pelerin și o scoică a Sfântului Iacob. În 1650 a fost adusă în biserică cunoscuta icoană Gnadenbild Mariahilf a lui Lucas Cranach cel Bătrân, care a transformat ulterior lăcașul de cult într-un loc de pelerinaj. Un cutremur din 1689 a cauzat bisericii o serie de daune. Biserica a fost reconstruită în stil baroc între anii 1717 și 1724 în conformitate cu planurile lui Johann Jakob Herkomer și Johann Georg Fischer. În anul 1904, Parohia orașului Innsbruck a fost ridicată la rangul de prevostie, iar prevostul (rectorul) a primit împuterniciri speciale. El îndeplinea acum rangul de pronotar apostolic ad instar participantum și avea dreptul de a purta mitră, cruce pectorală și inel. În 1944 biserica a fost avariată de bombardamentele aliaților. În 1964 a fost înființată Dieceza de Innsbruck, iar biserica parohială a primit rangul de catedrală episcopală (dom). În anul 2000 a fost înființată Capela Preasfântului Sacrament din Turnul de Sud. În același an s-a sărbătorit jubileul de 350 de ani de la aducerea icoanei Mariahilf în fosta biserică parohială prin inaugurarea simultană a noii orgi a catedralei (Firma Pirchner, Steinach am Brenner; 3 manuale, 57 registre). În 2003, profesorul Manfred Scheuer de la Universitatea din Trier a fost sfințit în Catedrala Sf. Iacob ca al patrulea episcop al diecezei de către predecesorul său și actualul arhiepiscop de Salzburg, Alois Kothgasser. În 2004, fostul director al oficiului pastoral al Diecezei de Innsbruck Florian Huber a preluat funcția de rector al catedralei de la prelatul Gotthard Egger. Pe lângă funcția sa de paroh al catedralei și al orașului, rectorul este și decan al Decanatului din Innsbruck.

Acordarea hramului Sf. Iacob către această biserică subliniază situarea sa pe ruta de pelerinaj (Jakobsweg) de la Innsbruck la Santiago de Compostela, în Spania, unul dintre cele cele mai importante trei locuri de pelerinaj din Evul Mediu, împreună cu Ierusalimul și Roma.

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Amvonul
Interiorul
Plafon

În biserica se află mormântul lui Maximilian al III-lea, regent al Tirolului (1612-1618). Acesta a fost proiectat de Caspar Gras, după schițele lui Hubert Gerhard[1], fiind turnat de Heinrich Reinhart. Deosebit de interesante sunt coloanele răsucite, decorate printre altele cu plante, melci, păsări și lăcuste. Mai sus, prințul este în genunchi lângă Sf. Gheorghe și balaurul. Sf. Gheorghe a fost patronul Tirolului până în 1772, apoi a fost urmat de Sf. Iosif. Începând din anul 2005, Sfântul Gheorghe a fost repus ca al doilea patron al landului după Sf. Iosif.

O piatră de mormânt amintește de arhiducele Eugen de Austria, comandant (Oberbefehlshaber) al Armatei Austro-Ungare în Primul Război Mondial, membru, de asemenea, al Ordinului teutonic.

Amvonul aurit este o lucrare a lui Nikolaus Moll, ce datează de pe la 1724. Amvonul este sprijinit de personificări ale celor trei virtuți teologice: credința (un înger cu o cruce), dragostea (un îngerul care-și arată inima), nădejdea (înger cu o ancoră).

Frescele de pe plafon sunt pictate de Cosmas Damian Asam, iar stucatura a fost realizată de Egid Quirin Asam. Iconografia a fost realizată în stil baroc. Portretul Sfintei Fecioare Maria cu copilul Isus din altarul central este opera pictorului Lucas Cranach cel Bătrân.

Orgă[modificare | modificare sursă]

Casa orgii din 1725

Marea orgă din galeria de vest a fost construită între anii 1998 și 2000 de către fabricantul austriac de orgi Pirchner (Steinach a. Br.) în locașul orgii construit de Johann Kaspar Humpel în anul 1725, folosind țevile orgii anterioare. Instrumentul are tractură mecanică și manuală și un total de 57 de registre (3729 țevi)[2].

I Hauptwerk C–g3
1. Bordun 16′
2. Prinzipal 8′
3. Voce umana 8′
4. Hohlflöte 8′
5. Gamba 8′
6. Oktave 4′
7. Spitzflöte 4′
8. Quinte 22/3
9. Superoktave 2′
10. Mixtur major IV 2′
11. Mixtur minor IV 11/3
12. Cornet V (ab cis1) 8′
13. Fagott 16′
14. Trompete 8′
15. Clairon 4′
II Oberwerk C–g3
(schwellbar)
16. Quintadena 16′
17. Prinzipal 8′
18. Rohrflöte 8′
19. Salizional 8′
20. Vox coelestis 8′
21. Oktave 4′
22. Nachthorn 4′
23. Fugara 4′
24. Nasard 22/3
25. Oktave 2′
26. Terz 13/5
27. Sifflet 1′
28. Mixtur IV 11/3
29. Trompette Harm. 8′
30. Cromorne 8′
Tremulant
III Unterwerk C–g3
(schwellbar)
31. Gedeckt 8′
32. Spitzgamba 8′
33. Prinzipal 4′
34. Gedeckt 4′
35. Flöte 2′
36. Larigot 11/3
37. Scharff III 1′
38. Echokornett III 22/3
39. Voix humaine 8′
Tremulant
IV Rückpositiv f0–d3
(Solo)
40. Prinzipal 8′
41. Flöte 8′
42. Prinzipal 4′
43. Oktave 2′
44. Mixtur III 11/3
45. Sesquialtera II 22/3
46. Trompete 8′
Pedale C–f1
47. Prinzipal 16′
48. Subbass 16′
49. Violonbass 16′
50. Quintbass 102/3
51. Oktavbass 8′
52. Bassflöte 8′
53. Oktave 4′
54. Mixtur VI 22/3
55. Posaune 16′
56. Trompete 8′
57. Schalmey 4′
  • Cuploare: II/I, III/I, I/III, I/P, II/P, III/P
  • Spielhilfen:
    • An- und Absteller: Unterwerk ein/aus, Rückpositiv ein/aus
    • Sperrventile: Hauptwerk Außenladen ab (Nr. 1, 5, 12-15), Pedal Außenladen ab (Nr. 49, 50, 55-57)

Clopote[modificare | modificare sursă]

Mariahilfglocke se află printre cele mai importante clopote ale istoricismului în Austria.

Mariahilfglocke (denumit și Große Pfarrglocke) este al doilea clopot istoric ca mărime din Tirol. El a fost turnat de Glockengießerei Grassmayr din Innsbruck în 1846 și se află în turnul de nord. În fiecare vineri, la ora 15, dangătul său amintește ora morții lui Hristos. Cele șapte clopote achiziționate recent (în 1961 și 1965) din aceeași turnătorie se află în turnul de sud. Începând din 1982, în Turnul de Nord se află Innsbrucker Friedensglockenspiel; el conține 48 de clopote și este cel mai mare și mai puternic clopot din Austria. Clopotele cu o greutate totală de 4.100 kg au fost turnate în turnătoria de clopote olandeză Eijsbouts și bat zilnic la ora 12:10.

Nr. Nume Anul turnării Turnătorie,
Locul de turnare
Diametru
(mm)
Greutate
(kg)
Nominal
(Ton-16tel)
Observații
1 Mariahilf- oder
Große Pfarrglocke
1846 Johann Grassmayr,
Innsbruck
2210 6342 g0 –2 Sunetul clopotului Mariahilfglocke
2 Priminus 1961 Grassmayr,
Innsbruck
1720 3123 h0 –2
3 Josef und Georg 1961 Grassmayr,
Innsbruck
1410 1674 d1 –2
4 Paulus 1961 Grassmayr,
Innsbruck
1280 1221 e1 –2
5 Anna und
Petrus Canisius
1965 Grassmayr,
Innsbruck
1020 680 g1 –2 legat în prezent
6 Matthäus 1961 Grassmayr,
Innsbruck
940 475 a1 –2
7 Christophorus und
Homobonus
1961 Grassmayr,
Innsbruck
850 356 h1 –2
8 Totenglocke 1961 Grassmayr,
Innsbruck
700 202 d2 –2

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Johanna Felmayer, Hubert Gerhard in Innsbruck und das Grabmal Maximilians des Deutschmeisters. Hintergründe, Zusammenhänge, Perspektiven, Herausgegeben und für die Veröffentlichung bearbeitet von Gabriele Werner-Felmayer, Stefanie Holzer und Walter Klier, StudienVerlag Innsbruck, 2005, ISBN 978-3-7065-1821-5
  2. ^ Einzelheiten in der Festschrift „275 Jahre Orgelgeschichte zu St. Jakob in Innsbruck”, von Reinhard Jaud, Domorganist zu St. Jakob.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Innsbrucker Dom

Descrierea domului:

Media[modificare | modificare sursă]

7Coordonate: 47° 16′ 9″ N, 11° 23′ 36″ E