Doina Bumbea
| Doina Bumbea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  București, România |
| Decedată | ianuarie 1997 (46 de ani) Phenian, RPDC |
| Cauza decesului | cancer pulmonar |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictoriță |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Doina Bumbea (n. 25 ianuarie 1950, București – d. 1997, Phenian) a fost o pictoriță de cetățenie română răpită de agenți nord-coreeni în anul 1978 din Italia.[1]
Doina Bumbea a plecat legal din România comunistă, căsătorindu-se la București cu un cetățean italian, în anul 1970, reușind să se stabilească în Italia.[1] În perioada 1972-1975 studiază și devine absolventă la prestigioasa Accademia di Belle Arti din Roma. În toamna anului 1978, la propunerea unui amic italian, s-a îmbarcat într-un avion spre Tokyo urmând să-și deschidă o expoziție de pictură în capitala Japoniei. Conform relatărilor din autobiografia unui fost dezertor american în Coreea de Nord și apropiat al victimei, Charles Robert Jenkins, zborul său făcea o escală pe aeroportul din Phenian, unde românca a fost reținută de agenți nord-coreeni.[2][3]
Familia tinerei a aflat despre cele întâmplate abia în anul 2006, când au făcut legătura între relatările lui Jenkins și un documentar produs de BBC ce spunea istoria unui alt dezertor american, James Joseph Dresnok, acesta încă rămas în Coreea de Nord.[4] În documentarul BBC, Crossing the Line (în română, Depășind limita), Dresnok amintește despre prima sa soție de naționalitate est-europeană (fără a fi precis dacă se referă la Doina Bumbea sau nu), cu care a avut doi copii, Ricardo și Gabriel (despre acesta din urmă se crede că a fost botezat după unchiul său, fratele Doinei Bumbea).
Deși Ministerul Afacerilor Externe al României a făcut demersuri pe lângă autoritățile nord-coreene pentru a clarifica situația, acestea au fost ignorate la Phenian.[5] Totuși, cazuri de răpiri de cetățeni străini de către agenți nord-coreeni, despre care se credea în trecut că sunt legende, au fost confirmate oficial de către autoritățile nord-coreene, cum este spre exemplu cazul a 13 cetățeni japonezi, printre care și soția dezertorului Jenkins, persoane cărora li s-a permis să se întoarcă în Japonia.[6]
Doina Bumbea s-a stins din viață din cauza unui cancer pulmonar în ianuarie 1997, la Phenian.[4]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b România Liberă (). „„La noi nu interesează pe nimeni cazul româncei răpite de Coreea de Nord"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Evenimentul Zilei (). „Doina, 20 de ani de sclavie in cusca nord-coreeana”. Accesat în .
- ^ Japan Forward (). „International pressure is the name of the "weapon" they seek…Why do the families of Japanese victims of North Korean abduction go overseas? In 1978, no one knew . . . North Korea was abducting women all over the world”. Accesat în .
- ^ a b Evenimentul Zilei (). „Povestea frumoasei românce răpite de spionii nord-coreeni”. Accesat în .
- ^ Realitatea.net (). „Japonia mizează pe ajutorul României, în relația cu Phenianul pe tema răpirilor”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Epoch Times (). „Japonia pune cetățenii japonezi răpiți pe agenda discuțiilor cu Coreea de Nord”. Accesat în .