Doina Lie

Doina Eugenia Lie (1 iunie 1929, Sebeș-Alba - 6 iunie 2012, Sebeș) a fost o sculptorițǎ română. A fost prima soție a lui Victor Roman (1955-1962).

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a nǎscut la 1 iunie 1929 în Sebeș-Alba, în familia preotului greco-catolic Candit Lie și a învǎțǎtoarei Elisabeta Lie. Dupǎ absolvirea liceului pedagogic Pia Brǎtianu din București și fiindu-i interzis studiul superior datoritǎ "originii nesǎnǎtoase" Doina Lie este nevoita sa lucreze ca educatoare. După trei ani i se aprobă totuși înscrierea la institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu" din București.

În 1956 absolvǎ secția sculpturǎ la clasa profesorului Constantin Baraschi.

Din 1956 a fost o prezență constantă la majoritatea expozițiilor anuale, municipale și ocazionale organizate de Ministerul Culturii și de Uniunea Artișilor Plastici din România.

În 1966 se naște fica sa, Maria.

Începând din 1976 se concentreazǎ pe sculpturǎ micǎ și expune cu precadere în strǎinatate.

Operele sale au fost incluse în multiple colecții publice în tara și în strǎinatate.

Merite[modificare | modificare sursă]

2004 -- a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural de Președintele României Ion Iliescu.^[1]
2007 -- Cetațean de onoare al orașului Sebeș-Alba

Despre Doina Lie[modificare | modificare sursă]

Doina Lie face parte din generația de sculptori care marcheazǎ configurația sculpturii românești contemporane. Ea s-a situat la intersecția a trei tendințe majore: a statuarului occidental, a imaginii hieratice bidimensionale și a modernitǎții europene caracterizatǎ prin dinamica geometriei. Pe de alta parte creația Doinei Lie se raporteazǎ creator și la valorile patrimoniale realizând sculpturi în aer liber ca cea a lui Neagoe Basarab de la Mǎnastirea Argeș sau a lui Iuliu Maniu de la Alba Iulia pǎstrând tradiția artei românești.

Așa cum George Apostu este singurul nostru sculptor de facturǎ romanică, un constructor și un vizionar al formelor grele, abia desprinse din amorf, Doina Lie este singurul nostru sculptor gotic, cel puțin printr-o secvență bine definită a operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune.
Pavel Șușară

Expoziții personale[modificare | modificare sursă]

1975 Galeria 'Orizont', București
1975 Galeria 'Haus im Park', Emmerich/Germania
1977 Städtisches Museum Wesel/Germania
1979 Casa de cultură 'Friedrich Schiller', București
1981 Galeria 'Den Gulden Fointain', Amsterdam/Olanda
1991 Fundația 'Dinu Lipatti', Geneva/Elveția
1991 Galeria 'Haus im Park', Emmerich/Germania
1992 Deutsche Bank, Kleve/Germania

Artă monumentală[modificare | modificare sursă]

Sebeș-Alba Unire, piatră
Curtea de Argeș Neagoe Basarab, piatră [1]
Mamaia Înotatoare, bronz (lucrare disparută, [2])
Craiova Fântâni arteziene (Teatrul Național), oțel inoxidabil
Câmpina Aurel Vlaicu, piatră [3]^{[nefuncțională]}
Bistrița Năsăud Maternitate, piatră
București Istorică (Muzeul de Artă), piatră
București Doftana (Muzeul de Istorie), piatră
Giurgiu Maternitate (Consiliul Popular), lemn
Ploiești Compoziție (Muzeul de Artă), piatră
Galați Grivița 33 (Muzeul de Artă), piatră
Galați Rod bogat (Muzeul de Artă), lemn [4]^{[nefuncțională]}
Vrancea Orfeu (Consiliul Popular), bronz
Bârlad Nud (Muzeul Vasile Pârvan), marmură
Baia de Arieș Mineri, piatră
Constanța Omagiu (Spitalul județean), piatră
Alba Iulia Familie, piatră
Alba Iulia Iuliu Maniu, bronz
Emmerich (Germania) Pieta (Adelgundiskirche), bronz [5]
Emmerich (Germania) Fecioara cu pruncul (Capela orasului), bronz
Emmerich (Germania) Orfeu (foaierul teatrului de stat), lemn aurit
Emmerich (Germania) Sf. Willibrord (spitalul Sf. Willibrord), bronz

Lucrări în muzee naționale[modificare | modificare sursă]

Muzeul de Național al Unirii, Alba Iulia
Muzeul Național de Artă al României, București
Muzeul de Istorie, București
Muzeul de Artă vizuală, Galați
Muzeul Bucovinei, Suceava
Muzeul de Artă, Constanța
Muzeul 'Vasile Pârvan', Bîrlad
Muzeul de Artă, Ploiești Muzeul Bruckental, Sibiu

Note[modificare | modificare sursă]

^ Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004 prin Decretul nr. 35 din 7 februarie 2004 - accesat 25 iulie 2017

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Barbosa, Octavian, Dicționarul artiștilor români contemporani, Editura Meridiane, București, 1976
Hagiu, Grigore, BucureșȘtiul Artistic, Editura Sport Turism, 1984
Deac, Mircea, Sculptura în România, Editura Medro, București, 2005
Șușara, Pavel, Doina Lie - O schiță de portret, Fundația România Literară, 2010

[1] Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004 prin Decretul nr. 35 din 7 februarie 2004 - accesat 25 iulie 2017

[1]